Irving Layton – Versuri.pro

Grecii Îi Spuneau Pe Nume

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E vina ta
din cer
luna de vară
a căzut
rostogolindu-se
în josul
dealului
de asfalt.
Dar uite
c-am prins-o
între picioare!
Și dacă
mă săruți
aici în pragul
îmbietor
voi împărți-o
frățește
cu tine

Urna Cea Cu Har Lucrată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„Ce ai face
de-aş muri fulgerător?”.
„Ţi-aş scrie un poem.”.
„Şi m-ai jeli?”.
Suspinai: „Bineînţeles”.
„Multă vreme?”.
„Depinde.”.
„De ce?”.
„De reuşita poemului”, am răspuns.

Furnicile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am stat să mă uit
cum ies, furișându-se,
din
murdăria electrolux,
fărâme de viață
proiectate-n vârtej
dintr-un vid –
dintr-o mașină de fabricat timp
deasupra podișurilor
și-a craterelor.
țăndări de energie
stropi negri de hotărâre
– irezistibili!
ridicau
ascunse capcane
și le-azvârleau în lături.
deschideau
înșelătoare uși
în pantele munților.
se cumpănau
pe ofilite stânci
parcă-ar fi așteptat
să-nceapă Timpul:
renchegându-și intuițiile
își potriveau
în zgrunțuroasele boabe de nisip
mici coifuri cenușii.
apoi sondau terenul
și ferindu-se, coborau, fără
obișnuita-le siguranță.
de pe lustruitele trupuri
de parcă-ar fi vrut
s-audă mai bine,
își scuturau scama covoarelor
și zăngănind
ca războinicii africani
la marginea
foilor ziarului
le luceau
trupurile scăpărătoare
ca niște limuzine
magnetizate dosare
în așteptarea
semnalelor.

Piața San Marco

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Au și consumat palatul dogilor
Și, de la sine înțeles, Puntea Suspinelor
Căreia mizeria și-un poet beteag de picior
i-au dat faimă.
Stângaci și orbaznici ca porumbeii, se hrănesc,
Se tot și se tot fotografiază unul pe altul.
Gemütlichkeit de berărie. Și Belmont Park.
Orchestra cântă focos uvertura
Traviatei.
Unde-am mai văzut oare ceva asemănător?
La Sfânta Agata? În vreo altă reședință laurentină?
N-are importanță.
Asta-i Veneția. Asta-i Europa.
Și aștia-s „bunii europeni” ai lui Nietzsche.
Mâine se vor tolăni pe nisipul de la Lido
Bronzându-și picioarele și pieptul.
Așa e digerată măreția. Leii sfântului Marcu.
Prea obosiții lor ochi se vor închide a somn.
Somn. Somn. Somnul drepților culți.
Să mănânci. Să halești palate și monumente,
Cu liste de bucate în mână.
„Mesdames e Herren trebuie, mai întâi de toate, să mâncați
Acest splendid exemplar de sculptură
Și restul în ordinea următoare.”.
În vreme ce Il Duomo atârnă-n miniatură
De vreun gât rumenit ori la încheietura mâini.

Împotriva Morții Acesteia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am văzut onorabila
moarte
servită-aidoma ca pâinea și ca vinul
prin magazine și birouri
prin cluburi și pensiuni
și la biserica
din colț
care dă-n două străzi,
văzut-am moartea
servită
cum servești înghețata.
Împotriva acestei morți
încete, sigure:
– trupul,
soarele-acesta solid
și exaltările răsuflării tale,
și-obrajii tăi
trandafirii, încântători,
și tainica
viață
a imaginației
plănuind deliberarea
din muncă
și din piatră.

T. S. Eliot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ceață englezească și Harvard.
Creștinul bolnav;
turistul american
curios mai degrabă de mânăstiri
decât de castele;
de altare pentru genunchii ce îmbătrânesc;
o râvnă față de poezia fără savoare,
zeamă fără măduvă;
în cel mai bun caz, un fir de păr
din barba lui Dostoievski.

Auzită într-o Frizerie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

„Natura-i oarbă
iar Omul
o păroasă, crudă maimuță
care nu știe ce-i Dreptatea.”
zise bătrânul domn
bărbierit,
în vreme ce acida-i respirație
aburea oglinda
rotundă a frizerului.
Pe când vorbea
am observat
negii bătând în negru
și-n purpuriu închis
de pe fața-i ponosită:
micile Morții
drapele victorioase.

Smerenia Dragostei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dragostea-i ceva așa de smerit!
Îmi fac mâinile căuș în aer;
Acolo n-o aflu
Și nici în desfătarea prietenei mele
Și nici în păsări cântătoare.
Tulbure umblu, părăsit.
Pierdutu-mi-am drumul.
Dragostea nu-i, cum spun unii,
Nici în ochii femeii, albaștri ori cenușii
Nici în sărutări furate sau dăruite.
Dragoste, țip, află-mă
Răsucindu-mă în fel de fel de greșuri;
Desfășură-ți părul aspru și rece,
Umărul de bulb și bulboane
Și apoi, târfă nătângă, lovește în mine, ia-mi văzul!

Soleil De Noces

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Aștept
zămisliri
de versuri bune.
La ceas nimerit
soarele
în curtea din spate
le va face să explodeze.
Atunci le voi
culege de pe
șoseaua de culoarea
blănii de leu
și din această
nefrântă verdeață
dintre scaieții
și iarba înaltă
ca pe niște zdrențe.
Când zeii
încep
să mă bată
urla-voi
ca o fecioară
răpită.

Cotoroanță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când mi-am sorbit din pletele tale
Clipa de aur
Pletele tale s-au făcut negre ca pana corbului.
Când sorbit-am din ochiul tău
Clipa de aur
Ochiul tău rămas-a pustiu de lumini.
Plete negre și ochiu pustiu de lumini
Când ai de gând să mori, vrăjitoareo?