Ingeborg Bachmann – Versuri.pro

Enigma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu va mai veni.
Primăvară nu va mai fi.
Calendare de mii de ani o prevestesc tuturor.
Dar nici vară și nici ce sună atât de frumos
precum „văratic” –
nu va mai veni nimic.
Să nu plângi,
spune o muzică.
În rest
nimeni
nu spune
nimic.

Ani de Jale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Anii nu se scurg, în cafea
e sare, și pe pâinea cu unt,
poate de acolo se trage.
Vecinii mei bolnavi, nici ei
nu mai pot fi ajutați,
țârâie la ușă, nu pot deschide,
aștept pe altcineva.

Nu Depune Mărturie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu depune mărturie, taci, trăiește,
viața prestabilită, trăiește,
soarele, ce nu scoate nimic la lumină,
nu deranja nici soarele, pe nimeni
nu deranja.
E greu să nu speri, să nu te temi de nimic.

După Zilele Cele Înnegurate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O singură oră liberă să fiu!
Liberă și departe!
Cum cântecele nopții răsună în sfere,
Și-aș vrea să mai zbor peste zile
Căutând uitarea,
Să trec peste apa neagră, căutând trandafiri albi.
Sufletului meu aripă să-i dau
Și, Doamne, să nu mai știu
De amăraciunea nopților lungi
În care ochii se fac mari
În fața nevoii fără nume.
Lacrimile îmi stau pe obraji,
Lacrimile din nopțile nebuniei –
Ale speranței frumoase, a amăgirii,
Dorinței să-i rup lanțul
Și să beau Lumina —.
O singură oră să mă uit la Lumină!
O singură oră liberă să fiu!

Înstrăinare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu mai pot să văd nici un copac în copaci.
Crengile nu au frunzele pe care le ţin în vânt.
Fructele sunt dulci, dar fără iubire.
Nici măcar nu satură.
Ce o să fie?
Pădurea îmi zboară în faţa ochilor,
lângă urechile mele păsările închid gura,
pentru mine nici o pajişte nu va fi culcuş.
Sunt sătulă de timp
şi mi-e foame de el.
Ce o să fie?.
Pe munţi vor arde focuri noaptea.
Să pornesc, să mă apropii iar de ele?.
Nu mai pot să văd în drumuri nici un drum.
în traducerea lui Dan Dănilă

Cântece în Exil VII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înăuntru sunt ochii tăi fereastra
spre o țară, în care stau în limpezime.
Înăuntru e pieptul tău o mare,
ce mă trage spre afund.
Înăuntru e coapsa ta o punte
pentru corăbiile ce mi se întorc acasă
din prea lungi călătorii.
Fericirea emană o rouă de argint,
în care zac încătușat.
Înăuntru e gura ta un cuib pufos
pentru limba mea, pregătită de zbor.
Înăuntru carnea ta luminoasă ca pepenii,
dulce și nesfârșit de gustoasă.
Înăuntru sunt arterele tale calme
și pline stup cu aurul,
pe care lacrimile mele îl spăl
și care odată mă va înlocui.
Tu primești titluri, brațele tale cuprind bunuri,
care ție îți sunt oferite mai întâi.
Înăuntru picioarele tale nu-s nicicând la drum,
ci ajunse deja în zonele mele de catifea.
Înăuntru sunt oasele tale flauturi luminoase,
din care vrăjesc sunete,
ce vor îmbrobodi chiar moartea.

Cazi Inimă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cazi inimă din copacul timpului,
cădeți voi frunze din ramurile reci
ce-mbrățișară soarele de mult,
cădeți cum lacrimile cad din ochiul larg deschis!

Mai flutură bucla în vânt zile întregi
în jurul bronzatei frunți a zeului de țară,
sub cămașă pumnul încleștat strânge
deja rana ce se deschide.

Deci fii tare când spatele delicat al norilor
din nou ți se apleacă,
ia-l pentru nimic dacă Hymettos fagurele
din nou îl umple.

Fiindcă un singur spic de paie
în secetă țăranului puțin îi folosește,
puțină e o vară marilor noastre seminții.

Și ce mărturisește oare inima?
Se leagănă între ieri și mâine,
tăcută și străină,
și ceea ce bate
este deja căderea ei din timp.

Cântece în Exil V

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Afară cu zăpada din orașul cu miasme!
De străzi boarea fructelor meargă.
Risipiți stafide negre,
smochine aduceți și capere!
Treziți la viață vară,
pulsul ei din nou,
naștere, sânge, noroi și flegmă,
moarte – săpați-le în urmele de vergi,
în liniile impuse
chipurilor
neîncrezătoare, putrede, bătrâne,
împrejmuite de var și îmbibate în ulei,
de hartă viclenite,
deprinse cu primejdia,
cu mânia zeului foc,
cu îngerul fum
și cu blestemul jar!

Ce Este Adevărat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce este adevărat nisip în ochii tăi n-a presărat,
ce este adevărat îți iartă somnul și moartea,
în tine încarnate, de fiece durere îndrumat,
ce este adevărat de pe mormânt îți mișcă piatra.
Ce este adevărat, atât de-ascuns, de șters
în germene și frunză, pe-al limbii leneș pat,
un an și încă unul și toți anii –
ce este adevărat timp n-a creat, l-a compensat.
Ce este adevărat pământul îi trage o cărare,
vis și cunună și chemare descurcă pieptănând,
se umflă-n pene și, plin de fructe smulse,
lovește în tine, cu totul din tine sorbind.
Ce este adevărat nu încetează până la invazia
pentru care tu poate totul ai riscat.
Ești prada sa când rănile ți se deschid,
nimic nu te surprinde din ce nu te-a trădat.
Luna vine cu ulcioarele-i pline fiere.
Deci bea cu măsură. Se lasă noapte-amară.
În penele porumbilor scursura se adună,
în siguranță nu e nici o ramură.
Îngreunat de lanțuri, în lume te blochezi,
de fisuri sapă-n perete ce este adevărat.
De stai de pază pe întuneric dreptate vrei să vezi,
înspre necunoscută ieșire înclinat.

Umbre Trandafiri Umbre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Sub un cer străin
Umbre trandafiri
Umbre
Pe un pământ străin
Printre trandafiri și umbre
Într-o apă străină
Umbra mea.
În traducerea lui Dan Dănilă