Versuri corectate și adnotate
Nu de aceea că ochii-mi nu potStrăbate departele,Că nu aș putea să fugÎn dinți cu o steaCa un câine c-un os!Dar cineSă-ți mângâie, mamă,Chipul de Lună,PrundulDorului tău, râule,Încremenirea ta, piatro,Cine?..Hau-hau! departeleAud cum mă latră.Cum clănțăne umbraColților luiPe apă, pe spicu-mi din vatră,Hau-hau!
Masă de piatră.Scaune goale de piatră.AșteaptăÎntoarcerea din bătăliiA vitejilor voievozi.La ceas de tainăEi vor veniSă-și odihnească brațulDe piatră,Fruntea grea ca de piatrăȘi să vadăCe-i de făcut mai departe.O, e o tăcereAtât de afundăCă se aud Carpații spre searăCum, aplecându-se, aștern umbraPe masă,Curată și răcoroasă.
Știam că totCe în mare se varsăCale întoarsă nu are. Apropiatu-m-am de cântec,Fiind țara departe și altSprijin, alt reazemNeavând. Toate-n jurSe întindeau străine,Iar singurul locDe-ntâlnire cu elEra cel de pe cruce. Da, numai cruceaNe aparținea.Cu mare disprețÎmpinsu-ne-au cu piciorulChiar de pe ea. Și-atunci n-am mai pututÎndura umilința,Am luat sabia-n mână,Și, cum am știut,Cum am pututCrucea … Citește mai mult
Aceștia suntem noi:Buni cât se cuvineÎn mijlocul răului.Răi – niciodată.Se miră noapteaCă a clocit sub eaÎntuneric,Dar au ieșitPui de lumină.
Totuși, dincolo, ah,De izvor și de măr,De floarea-soarelui,Vecia este săracă.Se uită soarele înAi răsăritei ochiPână când prind a clipiNegri și mari.Pe line colineFuge amurgul,Cu o ramură-n gurăDe măr înflorit.Iar steaua din cerDe izvor s-a lipit,De lacrima lui.Ah, apă-vioară!
Ce vină secera are?!Țin minte cum, demult,Mama, ca pe-un copil,În bucăți vechi de pânzăCu dragoste o învelea.Nu dânșii, nu ei, noiCu ea spre țăraniNe plecam! Ce vină are ciocanul?!Țin minte cum, demult,Tata, ca unui câine bătrân,O căsuță de lemn i-a făcut.Nu dânșii, nu ei, noiFierul cu el am bătut! Ce vină au steleleDeasupra noastră arzând,Stelele … Citește mai mult
Cum mai semeni mamei, linăfloare, chip de aur mut,când mai mult pe neluminăte închini acestui lut;Când sub stelele ca apane-ncetat de sus curgând,nu de somn se lasă pleoapa,ci de suflet și de gând.
În mine a lovit străinulDe Paști sau Denii.Dar încolțitu-m-au bezmeticiȘi moldovenii.Că nu suntem români, străinulPe-a lui o ține.Și-ai mei mai tare-l cred pe dânsulDecât pe mine.Basarabie cu jale,Basarabie,De pe deal și de pe vale,Basarabie!„Încurcată-ți este viața”,Basarabie!„Ca grâul ce-l bate gheața”,Basarabie!În mine-au dat și moldoveniiNecreștinește.Ci-s fericit că-n ei românulTot mai trăiește.Ei spun că nu-s români, ci … Citește mai mult
Lui Viorel Dinescu.Dar rana mea a-nghețat.S-a preschimbatÎntr-un ochi glacialCare vede.În nopți gălățeneSe uită la mersulLunii pe Cer,La frăția universalăA stelelor.A rămas jos, pe zăpezi,Roșia rănii umbră: celălaltOchi cu care privesc,Înlăuntrul ființei,Mersul măreț al Dunării,Frumusețea Carpaților,Splendorile Patriei mele.Zăpezi se vor topi.Va ninge din nou,Alte pete roșii de sângeVor privi din zăpeziSpre un alt viitor.După numărul lorVom … Citește mai mult
Merg eu dimineața, în frunte,Cu spicele albe în brațeAle părului mamei.Mergi tu după mine, iubito,Cu spicul fierbinte la pieptAl lacrimii tale.Vine moartea din urmăCu spicele roșii în brațeAle sângelui meu –Ea care nimic niciodatăNu înapoiază.Și toți suntem luminațiDe-o bucurie neînțeleasă.