Goeteri – Versuri.pro

Înțelepciune… De Câine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o vară caldă, stând pe-un mal de maidan,
Gândul dus către dor, suflet prins de alean,
Evadat dintr-un timp și-un oraș de lumini,
Visul tot mă purta spre amintiri despre câini.
Nu din cei ce din trup viață-ți mușcă cu zel,
Ci-nspre blândul prieten, credinciosul cățel
Figurant din legenda copilului țânc
Ce juca altădată rol prin colbul ce plâng.
Și uite așa-n mers tiptil la mirosul de pâine
Apăru, ce visam lângă mine, un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic
Întreba din sprâncene; „am să-l bat, sau îi zic
Să mă lase-n contemplu că n-am timp de căței
Și că lumea e plină.. de rău, fără ei?!”
Capul mare la corp, de cioban păzitor
Stă-mprejur cu ochi umed și bun răbdător.
Ori din milă, ori memorie la cei duși în pământ,
Dau o coajă din pâine la bietul flămând.
El se apropie-n frică cu ochii mai vii
Ce-mi dau tremur de suflet la gând de copii.
Ce-i lăsați peste ape așteptând să revin;
Ce nu-i știu ce vor face, poate bine sau chin?..
Și mă las pradă „javrei” cu ochi de uman
Și copil îl iau acasă înspre spusul alean.
Și e mic și e tânăr-bătrân înțeleptul
Ce se gudură știind că-mi acoperă pieptul.
Și miroase, că-i prost, nu cunoaște șampoane;
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Și uite așa, slab de carne, împlinit doar de bun,
Mă cunoaște ce simt și ce am ca stăpân;
N-am ai spune, cum alții o cer, cum că vreu,
Sau să fac vreo dovadă că totu-i al meu.
Și prieteni, încet.. pe vecie-nspre mâine
Reciproc ne susținem, în lumea.. de câine.
23. 03. 2010

Confirmare Fără Recomandare În… Trimitere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stupefacția are un nume anost și bizar,
Nu vreun titlu, doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un criteriu neclar;
De-a decide ce-i viu sau pe cel care moare.
Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă;
Bizantinii-relicve, cei din timpuri străvechi
N-au lentile-n contact cu valori, ci doar lupă
De mărit inepții de grotesc în urechi.
Necunoașterea lor este rang de virtute;
Importanți, falși se-mbracă în negru de robe
Judecată crezând că e scurtul de fuste
Sau de minți bizâite în zgomot, nu probe.
Ele, ei, numiții de nimeni, neștiuți în eter,
Revanșarzi creatori de jigniri, neînțelesuri,
Limba biz au creat-o, nu cunosc caracter
Nici arhaic ce este nici licența în versuri.
Iubitori ei de limbi lingușite promulgă
Și confundă volumul de artă cu multul.
Epigonii de vid vor doar lauri să mulgă;
Bizmarci-daci redivivi în duel cu tumultul.
La bizari poezia e fadul, e albul, nimicul,
Nu e rimă, nici ritm, niciun iamb, doar neant
De idei neînțelese, fără țel, mimeticul,
Ei se vor toți poeți plini de ifos pedant.
Ce gramatică știu? Nu e virgulă, punct
Nici la vers nici la gânduri, sunt pe-aici,
Bizâiții pretinși academici în gând;
Nu suportă să-i critici, sunt prea sus, la novici!
Idioții sunt mulți, singuri ei au idee!?
Tot ce scrii este nul, mediocru, oroare,
Își permit nesimțiți Ro. la biz în crâmpeie
Spre derută să pună; imbecil la onoare.
Biet mânjit de dejecții de la roiul confuz,
Prea curat în mesaje ce vreau a transmite,
Nu aștept vreun accept de robot sau obtuz
Din mizeria, moț! Spurcăciuni bizâite!!!
Doar aș vrea-n viitor – sigur fiind că va fi
Și criteriu-n valori și accese interzise-
La bizanți de prostimi și făloase inepții
Internetul să ceară pentru site-uri permise!
Un post-scriptum trimit muribundului tâmp
Să nu-mi poarte de grijă, să reflecte-n răbdare;
Muza-și face lăcaș pe înaltul din câmp
Cel spălat de distanțe cu oceanul din mare
Montreal 16. 04. 2010.
PS.
O alegorie pentru căsuță poștală, Poezii biz.

Iubire-I?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ştiţi voi oare iubirea
Ce pe cord lasă rană?
Sau ţintiţi fericirea
În egoism de Satană?
Ştiţi de-a ei consecinţă,
Cum omoară de vrei,
Sau că-i naştere-n fiinţă
Din nectar dat de zei?
Sau aveţi simţ fugarnic
De profit, palmares,
Folosind în făţarnic
Fadul hâd interes?
Credeţi doar bani ce-alegeţi,
Aştri, promiteri multe;
Fără gând să purcedeţi
La morala din culte?
Doar ţintiţi săgeţi minţii,
Noi amanţi să vă fie.
Folosiţi ispitiţii
Pururi slugi la mândrie.
N-aveţi timp de reflecţii,
Doar iubiri cât mai multe,
Caracter de „dejecţii”
Meritorii-n insulte!
Nu e vârstă, morală,
De copii profitaţi,
Iarna vindeţi drept vară,
Ziua-n noapte-o schimbaţi.
Cu eleganţa-i smintiţi,
Iluzoriu creând;
Vă luaţi timp să minţiţi,
Nu căiţi la înfrânt.
Ca un vultur la pradă,
Din a voastră-nălţare,
Vă hrăniţi din ofranda
De naiv cu candoare.
Nu uitaţi însă roata;
„Rău făcut îţi revine,
N-ai idee când soarta
Îţi redă groaza-n bine”.
Recompensă-ţi ofer
La căinţa de sine,
Neperversul ţi-l cer
Schimb iubirii-n destine.

Cățeluș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cățeluș cu păr necreț
Fără mamă și coteț
M-a prins gol pe bătătură
Fără rață nici untură
Și nici os pentru furat..
Nu mai vine!.. S-a jurat;
Mă va ține-ntr-un lătrat!

Ofrandă Sau Blestem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă-nalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să-nchin?
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun;
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum,
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ,
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
Sunt plecat spre iubire nespus
Dar timid mă feresc de intrus.
Carapace de om nepătruns
Stau în mine, pândesc în ascuns.
Paradoxul divin mă-nspăimântă,
Gând d-omor port eu celei ce cântă;
Când mă-nchin, machiavelic de gând
Mă tortură-n ateu înjurând.
La cuvinte ce-aleg ca să spun
Stă ascunsul nespus de nebun
Ce-mi transformă bun-gândul străbun
În rușini de dorit să răzbun.
Nu-s aiurea; controlu-i perfect,
Dar nu știu ce-i destin, ce-i defect,
Cine-mi tulbură gând în infect?!
Cum se poate?.. Mă port în „deject”?!.
În dorință răzbat, reușesc,
Dar n-am timp să opresc, să spășesc;
Meditație aș face, o doresc
Și de-s Diavol.. O, doamne plătesc!.
Poate sunt doar o clonă, pierdut
De planetă demult din trecut
Cu mesaj odios nevăzut
De la spirit astral dispărut.
De-i așa să devin amuletă,
Vreau să joc să pierd tot la ruletă..
Singuratic, sărac, mă delectă
Doar să pier salvator.. de planetă.

Har de Părinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

N-am să ştiu de vreodat-ai dat lacrimă-n gând
la amintire din vremi de-altădată.. Nici când!..
De-ai luat timp să-ţi revezi început de copil
cu zulufii în vânt, stând desculţ, c-un mobil
cu roţi de lemn, luat cadou de părinţi, of, săraci,
ce-au lăsat de la ei să-şi ia grâne-n desagi
şi-ţi privesc cu mult drag turuitu-ţi din gură
cum motorul, prin colbul numit bătătură..
Ce-şi iau timp pentru tine -devenitul lor cult-
ca să-i bucuri de bine, un pierdut de demult..
Fericiţi, ne avuţii de pe uliţa-n sat
ce-au căsuţă-n paiantă şi servici pe la Stat.
Film apoi se derulă; oh.. la şcoală te duci
îmbrăcat cu tot nou şi-n pantofi, nu-n papuci,
să fii-n rând cu ceilalţi tu speranţă, al lor mâine,
să-i întreci ce n-au fost niciodată.. S-ai pâine
uşoară doar ţie-ţi, căci la ei nu-s nevoi;
vor trăi doar din vis până-n lumea d-apoi.
De-al lor gând să n-ai griji; vor să fii fericit,
sănătos, cu bani mulţi şi cu faimă, vestit..
„Doar să uiţi de-amintiri, că n-ai bani ca să pierzi
vorbe lor să trimiţi sau să vii ca să-i vezi.. „
Stau în seară întinşi pe sofa sau pe pat
-mobilă ce-ai trimis, din restantul schimbat-
şi cu lacrimi în ochi şi sclipiri de visare
se tot uită la poze -de eşti mic sau eşti mare-
în odaia cu cruce şi cu candel-arzând
şi cu poza-ţi icoană pe locul de sfânt.
În ăst timp ce tu stai şi-n oraş de lumini,
La nou fiu, cu prieteni.. paharul închini.

Ofrandă Sau… Blestem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă-nalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să-nchin?
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun;
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum,
Caut bine să fac și să spun..
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ,
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
Sunt plecat spre iubire nespus
Dar timid mă feresc de intrus..
Carapace de om nepătruns
Stau în mine, pândesc în ascuns.
Paradoxul divin mă-nspăimântă,
Gând d-omor port eu celei ce cântă;
Când mă-nchin, machiavelic de gând
Mă torturează-n ateu înjurând..
La cuvinte ce-aleg ca să spun
Stă ascunsul nespus de nebun
Ce-mi transformă bun-gândul străbun
În rușini de dorit să răzbun.
Nu-s aiurea; controlu-i perfect,
Dar nu știu ce-i destin, ce-i defect,
Cine-mi tulbură gând în infect?!
Cum se poate?.. Mă port în „deject”!?
În dorință răzbat, reușesc,
Dar n-am timp să opresc, să spășesc;
Meditație aș face, o doresc
Și de-s Diavol.. O, doamne plătesc!
Poate sunt doar o clonă, pierdut
De planetă demult din trecut
Cu mesaj odios nevăzut
De la spirit astral dispărut.
De-i așa să devin amuletă,
Vreau să joc să pierd tot la ruletă..
Singuratic, sărac, mă delectă
Doar să pierd salvator.. de planetă.

Pisicuța

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pisicuță, pisicuș,
Ochi rotunzi pe boț de pluș,
M-ai trezit din vis azi noapte
Să te-mbrac și să-ți dau lapte,
Să-ți pun roz lesa de fundă,
Să te plimb cât noaptea lungă.
Mâine ziua s-o dormi toată,
Iar eu, noaptea… altădată!

Motivație… Sau Fără

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cei plecați din alt secol – nu fugiți, nibelungi –
Căutam doar „mai bine”, schimb la răul de-atunci..
Întremare visam în dreptăți și dorințe
Auzite-n ascuns de-un meleag cu credințe.
În speranța de nou pentru timpul ce vine,
Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine!
Să petrec peste veac de mileniu-n sfârșit,
Graduând multe școli.. La copil pregătit
Să dau vis fără griji, cu curaj de nepoți.
.. Căci în țara mioarei de plai nu mai poți!
Merge anapoda totul, mulți pierd viață.. ce bun?!?
Judecați sunt bătrânii, doctori sunt.. sârg nu pun!
Este multă minciună, îți vând lucrul furat,
Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat;
Se-nfășoară cu șaluri în culori-curcubeu,
Fiecare c-un sort, se crezând Dumnezeu,
Toți punându-și aproape ai lor, să se știe
Partizani fără țară.. înspre-a țării hoție!
M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,
Mi-am lăsat o credință; fugar am plecat
Pe tărâmuri mai noi de Vespuci, de Columb,
Să găsesc noi prieteni mai sinceri în gând..
Tot de-ai mei – cei fugiții din timpuri străvechi –
Neîntorși doar de sila din zvon la urechi
Din cea țară cu rege – nu, regină se pare –
Unde tot e cinstire, valoare, onoare,
Cu respect de dreptate, iubire de frați..
Nu pretinși guvernanți, parlament, magistrați,
Ce-n discurs ne conduc, își asigură plată
Și ne-ntorc la trecutul de om, la primată,
Căci știu doar de-al lor ban, egoiștii de ei,
Propagandă făcând cât să dai, nu să iei?!?
Dar ce este sau fostul cu gust de pelin
Gând nu-i piedică-n doru-mi de vis să revin
Și să stau, să las totul din cel ce-am ajuns,
Să-mi continui destin neștiut, nepătruns,
Să găsesc la morminte de buni dintre-ai mei,
Cea credință lăuntre; „Eternul, de-l vrei
Îl obții doar cu harul de-a da, căci de iei
Nici prieteni nu ai, viața-i cușcă cu lei..
Singur îți vei fi scris – purtătorul de vină
Ce nu știi să fii bun – că iubire o să-i țină..
Anii toți cei pierduți într-o goană de-avere
Să-i împarți la cei mulți, chiar de nimeni nu cere!
Să faci parte de viață, cunoașteri citite,
A lor tale rudenii de neam neșcolite!
Cu credință și har dăruiește deplin..
Lasă suflet, nu oase-n pământul divin! „.
27. 03. 2010

Învățați de la Ei…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În trista iarnă ’81, în oraș – Latina se numea –
În lagăr „profughi stranieri”, exilul sufeream
Cehi, albanezi și ruși, maghiari, poloni.. Eram
Blestemuri de popoare, cu comunistă stea.
Nu cunoșteam nici limba, nici cum să cer înduplec,
Prin semne, simpatie, ne-nțelegeam oricum.
Din toți aveam prieten pe-acel debut de drum
Un fost circar polon, un clown cu mare suflet.
El m-a-nvățat credința mai mult decât aveam,
M-a ajutat în limbă să o cunosc mai bine,
Mi-a explicat istorii de leși, de ruși, de mine..
M-a dus la Vatican, cu Papă polon de neam.
Plecați apoi aiurea peste oceane, mări,
Ne-am regăsit pe plaiuri de-o țară uriașă
Primiți ca regi -gândeam- dar doar valori în fașă;
Ni se dădea normalul la martori, de orori.
În numele durerii, al vieții de-a fi demn,
-Popor ce nu acceptă nicicând exemplul lor-
Lăsați false adevăruri sau crezuri de-autor..
Vă conjur prețuire.. poporului Chopin!
18. 04. 2010.
*Închinare accidentului de la Katyn