George Nicolescu – Versuri.pro

Cântec de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Cine ești, draga mea, cine ești?
Pe ce drum ocolit rătăcești?
Cum de nu te-ai gândit, cum de nu ai simțit
Că un om singuratic te cheamă?
Eu te caut, te-aștept neîncetat
Să-ți ofer un izvor minunat
Care curge ușor, cu speranță și dor.
Să te-apropii de el fără teamă!

R.
Hai cu mine, dragostea mea!
Bucurii noi doi vom avea
Cerul din noi va fi veșnic senin
Și cupa vieții sorbi-vom din plin!
Hai cu mine, pe căi de vis
Pentru noi o carte-am deschis
E cartea dragă a vieții în doi
Pe care-o citim amândoi.

II
Vei veni, draga mea, vei veni
Flori și fluturi te vor însoți
Și-n tainic fior vei pluti ca un nor
De lumină, spre marea iubire!
Se-mplinește acum visul meu
Împreună vom fi tot mereu
Fericiți vom trăi adunând bucurii
Lumea dragostei, sfântă menire!

Rock de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rock de Dragoste
George Nicolescu
I: Sunt bărbatul, ești femeia, ești opusul omenesc.
Tu ești tu și de aceea te iubesc,
Ești făcută din lumină, sunt făcut din piatră grea
Și aproape și străină, dulcea mea.
Două puncte cardinale, eu sunt Nord și tu ești Sud
Dar pe fiecare cale te aud.
Refren: Pentru tine fac de gardă lângă inima de piept
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept.
Eu din bune și din rele, eu din tot ce-i omenesc
Sub puterea vieții mele eu cu-ntregul și cu partea
Eu cu viața și cu moartea Te iubesc.
II: Când iubirea nu devine simplu joc la două porți,
M-aș scula de drag de tine și din morți.
Îți declar război, rebelo, ca să pot să te sărut,
Sunt și eu un biet Otello renăscut.
Dacă ard ca focul verii când cu pleoapele m-atingi
Cheamă grabnic pompierii să mă stingi.
Refren:
III: Tu ești rostul meu în lume, fără tine n-am motiv.
Și devin un biet pronume posesiv
Toată pofta mea de muncă, fapta mea de zi cu zi
Sunt întregi atât cât încă pot iubi.
Pe Golgota de m-ar duce și suprem m-ar condamna
Aș ruga să-mi fie cruce ființa ta.
Refren x 2

Eternitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Orizont, depărtări, lumini de zări
Împliniri, trandafiri, ce sunt și rămân
Tot vin peste timp, tot vin.
Eternitate, iubirea ta
Noian de vise, măreață stea
Ce strălucește-n infinit
Fără sfârșit.
Eternitate, iubirea mea
Cuprinzi tot gândul cu-aripa ta
Imensitate, dor necuprins
Rămâi nestins.
Orizont, depărtări, lumini… lumini de zări
Împliniri, trandafiri, ce sunt… și rămân
Tot vin… peste timp, tot vin.
Eternitate, iubirea ta
Noian de vise, măreață stea
Ce strălucește-n infinit
Fără sfârșit.
Eternitate, iubirea mea
Cuprinzi tot gândul cu-aripa ta
Imensitate, dor necuprins
Rămâi nestins.
Eternitate, lala-lala…
Eternitate, iubirea mea
Cuprinzi tot gândul cu-aripa ta
Imensitate, dor necuprins
Rămâi nestins.
Eternitate, eternitate, eternitaaate!

Pentru Tine, Te Iubesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt bărbatul, ești femeia, ești opusul omenesc,
Tu ești tu și de aceea te iubesc!
Ești făcută din lumină, sunt făcut din piatră grea
Și aproape și străină, dulcea mea!
Două puncte cardinale, eu sunt nord și tu ești sud,
Dar pe fiecare cale te aud.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept.
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Când iubirea nu devine simplu joc la două porți,
M-aș scula de drag de tine și din morți.
Îți declar război, rebelo, ca să pot să te sărut,
Sunt și eu un biet Othelo renăscut.
Dacă ard ca focul verii, când cu pleoapele mă atingi,
Cheamă grăbit pompierii să mă stingi.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Tu ești rostul meu în lume, fără tine n-am motiv
Și devin un biet pronume posesiv.
Toată pofta mea de muncă, fapta mea de zi cu zi
Sunt întregi atât cât încă pot iubi.
Pe Golgota de m-ar duce și suprem m-ar condamna,
Aș ruga să-mi fie crucea ființa ta.
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!
Pentru tine fac de gardă lângă inima din piept,
Trupul tot să nu mi-l ardă când te-aștept,
Eu din bune și din rele,
Eu din tot ce-i omenesc,
Scot puterea vieții mele,
Eu cu-ntregul și cu partea,
Eu cu viața și cu moartea,
Te iubesc!

Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spre clar de zori, în liniște,
Tăcerea ta o ascult respirând.
Aștept tăcut, de tine plin,
Ca noaptea să se desfacă ușor
Și ca marea grea să te înalți,
Cu brațe albe să crești înspre mal.
Aștept tăcut, de tine plin,
Ca noaptea să se desfacă ușor
Și ca marea grea ai să te-nalți,
Cu brațe albe să crești înspre mal,
Ca văpaia de rod,
Vom arde cum arde-o amiază de zi,
Ca un spic împlinit,
Vom arde ca pasărea prinsă spre ‘nalt.
Și ca marea grea nedomoliți,
Cu brațe albe vom crește spre mal,
Ca văpaia de rod,
Vom arde cum arde-o amiază de zi,
Ca un spic împlinit,
Vom arde ca pasărea prinsă spre ‘nalt.

Ordinea de Zi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

ORDINEA DE ZI.
George Nicolescu.
I: După-atâtea grozăvii care mai sunt
Și-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli și cei buni de pe pământ
Vrem o altă ordine de zi.
II: Recunoaștem, sunt probleme fel de fel
Se tot vinde pielea unui urs
Care-naintăm solemn acest apel
Care-naintăm acest recurs.
Refren: Viața noastră unde e?
Viața noastră ce-ați făcut cu ea?
Viața noastră unde e?
Viața noastră ce-ați făcut cu ea?
III: În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur și argint și diamant,
Pentru noi, ca simpli muritori
Viața-i lucrul cel mai important.
IV: Viața noastră n-are parcă nici un rost
Viața noastră e un ban de schimb.
Pe Pământ noi, oamenii, o ducem prost
Și murim absurd și la nefiind.
V: Dacă-i bal, atunci să fie totuși bal
Protestăm în modul cel mai crud.
Nu vrem milă sau concediu medical,
Vrem să ne înscriem la cuvânt.
Refren
VI: În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur și argint și diamant,
Pentru noi, ca simpli muritori
Viața-i lucrul cel mai important.
VII: Haideți să uităm să viețuim urât
Mai avem pe lume ce iubi.
Și sătui de surogate până-n gât,
Să refacem ordinea de zi.
VIII: Dacă-i bal, atunci să fie totuși bal
Și un ceai să fiarbă în ibric.
Puneți viața noastră punctul principal
Și-n rest să nu vorbiți nimic.
Refren x 2

Ca Lumina Ochilor (feat. Adrian Paunescu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Eu vin la voi cu cântecele, oameni
Cu porumbei pe umeri, fără cor
Luminii, care e marele examen
Îi cotizez și eu cu ochii orbi
Dar vai, vă văd cuprinși de vâlvătaie
Și lumea lăcrimează de nevoi
Feriți-vă de moarte și războaie
Salvarea voastră, oameni, e în voi.

REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.

Atâția plâng pe lume de durere
Pământul este plin de invalizi
Și fiecare dreptul său și-l cere
Vrea viața de la oamenii lucizi
Se cheltuie destul pe epoleti
Acestei înarmări fără egal
Se luptă zilnic împotriva vieții
Sub mari și negri ochelari de cal.

REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.

Dar eu, un om lovit cumplit de soartă
Un orb din seminția lui Homer
Vă cer prin glas, prin cântec și prin artă
Supremul drept de-a exista vi-l cer
Din țară-n țară și din munte-n munte
Uniți-vă sub steagul păcii, frați
Și ca lumina ochilor din frunte
Voi viața pe pământ s-o apărați.

REFREN:
Vă rostesc și vă cânt
oameni buni de pe pământ
tot ce noaptea mea mă-nvață
nu dați morții nici când
dreptul vostru cel sfânt
La lumină și la viață.

În numele întregului întuneric al lumii
voi oameni care puteți vedea lumina
voi oameni care puteți deosebi atât de ușor
binele de rău
Deschideți ochii mari

Noi Doi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o existență cu un ritm perfect,
Tu ești singura eroare de proiect,
Tu, eroare dulce, cu efect fatal,
Eu, crucișătorul înecat la mal.
În zece castele de nisip armat,
Sufletul de bună voie l-am uitat.
Flota de iluzii mi-am trimis-o-n larg,
Și s-a frânt sub vânturi ultimul catarg.
De dragul tău, sunt un biet Hidalgo,
Himera mea, moară de vânt, pe o stea.
După cum vezi bine, sar și peste cal
Ca să mângâi părul tău senzațional.
De când stau să-mi dărui semnul așteptat,
Mi s-au rupt genunchii, harpa mi s-a spart.
De dragul tău, sunt un biet Hidalgo,
Himera mea, moară de vânt, pe o stea.
Viața mea tihnită, țandări s-a făcut,
Explodând chiar de la primul tău sărut,
În această hartă scrisă chiar pe cord,
Tu ești răsărit și vest și sud și nord,
Tu ești răsărit și vest și sud și nord,
Tu ești răsărit și vest și sud și nord!