Georg Trakl – Pagina 6

Întoarcerea Acasă

Recii ani întunecați, / Durere și speranță / Păstrează ciclopiana piatră, / Munți nelocuiți, / … →

Roua primăverii ce cade de pe crengi / Întunecate, noaptea se lasă / Cu raze … →

Sub luna albă mama își purta copilul / În umbra nucului, a bătrânului soc, / … →

Omenire așezată pentru guri de arme, / O rafală de tobe, frunți de luptători întunecate, … →

Mai imaterial arată sălbaticii / Trandafiri lângă gardul grădinii, / O, suflet calm! / În … →

Lui Karl Borromaeus Heinrich. / Peste iazul alb / Păsările sălbatice au plecat. / Seara, … →

Adie-un vânt! Verzi flăcări cântă / Stingându-se – și luna scaldă, / Plină și mare, … →

Trec, seara, prin pădure scamatori / Și trag micuții cai trăsuri ciudate, / În albul … →

Mai fantomatic luminează în grădină / Sălbatic trandafirii lângă gard; / O, suflet liniștit!. / … →

Atât de grav, o, crepuscul de vară. / De pe gura istovită / Cobori răsuflarea-ți … →