Georg Scherg – Versuri.pro

Artă și Natură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am cercetat al lumii orând
și-o fac mai departe, cu zel.
Pe unii, „Evrika!” strigând
i-aud, știu fel de fel.
Cunosc și ursul după blană,
am multă răbdare.
să-mi pună, nimeni n-ar putea
o barbă așa de mare.
Eu apă la izvor nu car,
nici flori pe câmp în mai,
la castraveți n-am grădinar
și nici un măr în rai.

Cântecul Ciorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cântă, suflet, chiar ciufulit
și negru ca o cioară,
oricât de tulbure-ai privit
orice te înconjoară.
Ori chiui vesel, ori bocești,
așa e viața, drum deplin
nu ai pe-alături, ci doar prin,
chiar de mai rătăcești.
De nu cânți, fluieri sau glumești
nicicând, unde-i norocul?
De nu-ți faci bucurii, gândești
că-n aiureli li-e locul.
Dar oricât aiurezi de tare,
nu dai de armonie.
Deci lumea găunoasă-ți pare,
cuvântul – ironie.
Dar unei ciori, a croncăni
i-ajunge pe deplin.
Nu vrea să ia, cu viclenii,
nimic de la străini.

Păpădia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt flori de tot felul – cine nu ştie?
Şi oameni diferiţi, iară şi iară,
cei prefăcuţi, cu orice te îmbie,
există moralişti şi pierde-vară.
Le recunoşti după miros şi formă,
iar pe făţarnici după nasul gros.
Unii se-abat prin izuri de la normă,
mizează pe extazul prin miros.
Dar floarea asta minunată: cer,
soare, pământ şi lună, stea eternă,
e una totul, un rotund mister
fără sfârşit, o magică lanternă.
Cu cât e chipul nopţii mai întunecat,
cu-atât mai clar şi mai adânc sporeşte:
totul pluteşte dar stă nemişcat.
Doar vântul licăreşte şi sclipeşte.
Doar ţelul lui e pus în adieri,
doar el în risipire se-mplineşte,
poznaşul lumii, însă nicăieri
nici o sămânţă nu şi-o iroseşte.

Goliat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lăcusta, numele-o trădează,
e-o bestie-ngrozitoare.
De-i căşunează, ripostează:
nu zgârie, muşcă, dar cutează
pe negândite şi vitează
să lupte cu oricare.
Îţi sare-n ochi când nu gândeşti,
de te răstorni de frică,
nici nu e chip s-o ocoleşti.
Morala poţi să o citeşti
la Solomon: cât te păzeşti,
tot prost eşti, la adică.
De vrei să chemi în ajutor,
de frică îndrăznind
s-o prinzi, să fii învingător,
n-ajung răbdare, trudă, ori
să te-nchini, poţi fi vrăjitor,
deja o vezi fugind.
De cel ca tine furişat,
ca Goliat, greu şi mare,
ea se fereşte imediat,
de hoit, capcană şi-nţepat.
Îi eşti scârbos şi deşucheat
din cap până-n picioare.

Mărul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu știu zău, cu iubire oare
m-atrage a ta fire,
dacă-mi ești binevoitoare,
sau e doar amăgire.

Mărul din Eden l-ai cules,
însă l-ai și păstrat.
Iubiri aprinse, știu, ades
se și sting imediat.

Dar ce știu eu despre iubire,
sau știe vreun sofist?
Dracul e egoist din fire,
nimeni complet altruist.

El măcar liniștea-și dorește,
căci ea i-e sfântă tare,
și cu-ntrebări de-l încolțește,
vreunul, ce-i și ce poftește,
o șterge-n graba mare.