Florența Albu – Colind

Puțină amețeală –cât să visăm, cât să iubim,nenimenii de niciodată.Lerui ler, lerui trist,în noaptea asta-a nins cu păsări negre,Lerui ler, lerui ler.Și țipetele lor mai țipă-n minede miază moarte,Lerui ler -.Și toate mi se-așează-n crengiși sunt copac bolind de boala lorși sunt copac frumos de spaima lor;.Și magii vin și magii trecși magii trec, uitând … Citește mai mult

Florența Albu – Eroii

Brațele lor sunt obosite,la capătul unei zile de lucru,cum pomilor încărcați – crengilecu fructe în august.De-aș scutura aceste trunchiuri,însemnate de timp și de ardericred – s-ar umple lumea de fructeși păsăriși ideile ar stabilio rețea de comunicațieinterastrală!.Dar nu cutez. Seara, -ntâlnindu-i,mă intimideazăvocile lor groase și calme,pasul obișnuit,mă intimidează hainele lordecorate de foc și de soare..Umblu … Citește mai mult