Eugenia Miulescu – Versuri.pro

Aripi Nepereche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stânga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.
În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.
În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.
Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?
În dreapta lipseşte
Aripa desăvârşirii
Nu poate creşte
Decât într-o îmbrăţişare
De înger.
Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.

Posibila Trecere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dacă sufletul tău
Trece peste casa mea
Fără să tresară
Dacă sufletul tău
A uitat diminețile noastre
Dacă sufletul tău
Nu aude strigătul
Vorbește în șoaptă
Vântului și ploii
Luminii și întunericului
Despre ce vrei
Voi auzi
Și voi muri încet
Fără să-ți tulbur
Alunecarea
Peste casa mea.

Inima Bradului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi-am odihnit drumul
lângă umărul tremurat al izvorului.
Apele s-au tulburat,
m-au cuprins.
Vino cu mine
până-n marea cea mare,
lasă-mă
în răcoarea pădurii,
spaime de mare
mă îngheață.
Valurile cresc,
mâna mea tremură.
Iată-mă-n marea cea mare,
drumul este lung.
Catargul uscat,
numai inima bradului
din care l-am rupt
mai e vie.

Cântec De Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vine o vreme
Când vom plăti
Pentru fiecare iluzie,
Când eu și cu tine vom fi izgoniți
Ca niște ființe pe care nu mai vrei să le știi
Prin deșertul încins
Al nimicului.
Vom fi legați la ochi –
Și ne vom căuta unii pe alții
Și ne vom sili să spunem
Că ne vedem
Alergând cu picioarele goale
În palate de marmoră –
Nu se știe
Cine pe cine mănâncă de foame
Și sătulul se preface
că doarme.

Veac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se zbate-n zale
Veacul de oțel
Și e spoit cu sânge
Și orgolii.
În fiecare zi
Se-adună o lume
Cu rânjetul fixat
În colțul gurii.
Se cântă marșuri triumfale
Și se emit păreri de rău
Pentru o zi
Care-a trecut cu grabă
Sau pentru o grădină
Rămasă fără flori.

Tihnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată,
Eu eram glasul celui
Ce-a strigat în fântână.
Numele tău l-am citit
Printre pietre.
Dincolo de marginea zării
Este o vale
Cu turme de oi.
Lasă-ți urciorul căuș pentru apă
În semn de aduceri-aminte.
Vino,
Și casă cioplită vom face.
De viață
Odăile multe-n lumină
Vor râde.

Cântec Înainte de Cină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De vrei să fii tu cel dintâi alesul
Privește-mă și strigă-mă pe nume –
Lumină-n lumină, vânt, nevânt
Îți voi răspunde ca o apă lină
Care-n adâncuri zbate și cioplește
Din valuri nevăzute sfânta cină.

De Bunăvoie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singură am vrut
Să port lanțul robiei.
Roagă-mă deci
Să mă întorc înapoi
De unde-am plecat fără tine.
Pentru tot ce-a fost libertate
Mai pune un cerc, o verigă,
Încă un cerc, o verigă,
Încă un cerc și încă o bună verigă.
Totu-i nimic fără tine
Și nimicul mă pierde.

Confruntare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăpâne,
Nimic din ceea ce e omenesc
Nu-mi este străin.
Sunt legată
De toate păcatele
Cu mii de lanțuri.
Ajută-mă, dacă-ți îngăduie trufia, Să cred și
Să nu mă tem
De mânia ta.
Lasă-mi
Gustul dulce-amar al mărului
Lasă-mă
Să-i privesc sămânța-ntre sâni
Să-mi fie noapte
Și să-mi fie zi
Să-mi aleg ceasul confruntării
Cu mine însămi
În ziua din urmă.

Ochiul Roșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt mai aproape de moarte acum
Nemărginirea ei o simt cum mă strânge.
Ochiul ei roșu de poftă
Mă roagă.
Vreau s-o amân
Precum am amânat să citesc o carte,
Să scriu o scrisoare,
Să merg la poalele muntelui
Și să nu-l urc, cum niciodată
Nu l-am urcat,
S-arunc din palma străinului orb
Daruri de liberă trecere.
Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniri
De ultimă oră
Ca să pot să mă pierd.