Refren:
Ascultă acest mesaj, nu e de laudă, știi bine
Ascultă acest mesaj – suntem născuți în sărăcie
Ascultă ce te doare, ascultă ce te apasă,
Ascultă și gândește-te la oamenii de-acasă. (x2)

Lyrik:
Tu încă crezi că eu mă joc, nu stau mult pe loc
Că semaforul ăsta mai mereu e la roș „STOP!”
Alb-negru, cântecul și mort e
Sunt sufletul ce cere ajutor în mod reciproc
Stai de veghe în felul celui ce ți-a dat suflare
Moldova e un simplu loc de parcare
Și ce să cred, că e bine sau e rău
Plec de tot, te las în pace, frumoasă zau
Mi se prelinge ceva umed și călduț din ochi
Cred că e ploaia ce promite-a fi cu stropi
De câte ori am așteptat un gest din partea lor
Ceva frumos să simt că zbor, dar e prea ușor
Ei vor să pierd secunde dulci în clipele amare
Când ea varsă lacrimi grele – sentimentele mamale
Cât de tare doare, cad pe umeri greutăți copleșitoare
Te iubesc, am plecat, sorry..

Refren:
Și când visele se șterg ca lacrimile tale
Plec în depărtare, plec peste hotare
Atât de tare doare, părinții îmi sunt în toale
Eu vă iubesc, aș vrea să vă stau acum în poale (x2)

Mă laud… Sunt Emvaice, yo nu sunt Laur,
Tezaur… Sunt ca platina, nu aur,
Balaur… Ca zodie gemeni, nu sunt taur,
Ghici cine? – Sunt mc, nu Hipocentaur.

Mic poet, băiat inteligent
Scuip rimele cu foc pe rând, de zici că-i vechiul testament.
Am un simț că simt ceea ce simți și tu
Și știi nu-mi pasă de ceea ce cred restul,

Destul, prea obosit ca să lupt până la capăt
În căutarea cheii ce va deschide acest lacăt,
E calea pe care eu voi păși cu siguranță,
Sper să-mi fie bine, dar până atunci…
Eu fac muzică!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…

Îmi place soarele doar dimineața,
Când mă trezesc razele ce-mi luminează fața,
Îmi place ceaiul, dar nu la plic,
Știi că prefer ceai verde, adică magic…
Sunt procreat, creat să iubesc ura,
Popular nu mă alină, yo-mi bag ****,
Ascultă-mi vocea și stai chill, fii pe felioara,
Simte ritmul Underground, muzica-i comoară…

Iubesc verdele, că-mi spală petele
De pe peretele negru imaginar, un joc bizar, râd…
Și-atunci când cânt, cad în stare psihică,
Va rog fără critică, nu halesc politică…

Rămân același eu – Emvaice, mami sunt plecat de-acasă,
Mii doar de-atâ privire, această distanță
Ne doboară, dar nu-i nimic, nu mă complic
Ne vedem iarăși acasă, dar până atunci…
Eu fac muzică!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…

Sincer recunosc, nu-s genul felingos ca Eminescu,
Îndreaptă-ți privirea, ce vezi tu?
Stop, destul să-mi otrăvesc sufletul și mintea,
În mod normal am nevoie de doctor.
Când vine noaptea, mai bine tu închide ochii,
Să nu vezi fiarele, ce te urmăresc ca lupii…
Am obosit să scriu despre toate astea,
Dar ăsta-mi e destinul și cu asta basta!

Eu fac muzică, nu e folclor de nostalgie,
Iubește-mă așa cum sunt, sunt unul dintr-o mie,
Ce versuri scrie, pentru tine rând de rând,
Bagă la cap frățică, în fața ta eu sunt sfânt!
Nu se explică prin vorbe, se aude și se simte,
Muzica asta-i cam bolnavă, acum o doare cică.
Nu am ce-i face, decât să închid acest capitol,
La revedere, ne mai auzim desigur!.
Eu fac muzica!
Îmi scriu viața pe hârtie, de la mic la mare mă ascultă și mă știe
Că fac muzică!
Nicidecum nu mă vei opri, din muzică trăiesc eu zi de zi…