Emil Brumaru – Versuri.pro

Balada Crinilor Care Și-au Scris Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trăia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii.
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte.
Oh! pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei își tăiau cu zimții de la timbre,
Miresmele-ntre dânșii să le schimbe.
Poștași înflăcărați puneau ștampile
Cântând din corn, pe sacii cu pistile.
Plicuri adânci pudra, sculat din zori,
Însuși directorul căleștilor!
Dar crinul ce trăia în miazăzi
Fiind înzăpezit în datorii,
Îi răspundea din ce în ce mai rar
Celuilalt crin, ce bea pe-ascuns mărar.
Apoi tăcu de tot. O rouă grea
Strivi parfumul amândurora.
Și astfel cei doi crini nu și-au mai scris
Poștașii au murit, poșta s-a-nchis.
Doar uneori mai trece monoton
Prin bulion, un vechi poștalion.

O Să Mai Putem Vreodată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?
O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plângând.
Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigând?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?..
O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?

Clipa Cea Lentă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fără-ndemn intrăm în toamnă
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Șerpi clociți prelingu-și zeama.
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamnă
Sufletului plin de frică.

A Cincea Elegie a Detectivului Arthur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ieșisem din cinematograful acela de la periferie unde
rulase-un film mut,
Ținându-ne-atât de sfioși de mână… Cânta un pian..
Și când ne-am oprit în mijlocul străzii și m-ai întrebat,
visătoare, ce am,
Uitându-ne țintă unul la altul, deodată, ne-am
recunoscut!
Eram (Dumnezeule!) domnul ce tocmai coborâse din
vechea cabrioletă,
Cu fracul boțit și jobenul sub braț, venit ca să fure spre
seară,
Motanul familiei și tu erai, sigur, naiva subretă
Ce-l vede și țipă, și el o împușcă-ntre sânii bombați,
și-apoi o iubește-n cămară..
Și-atunci ne-am dat drumul la mâini și-amândoi, pe
trotuare,
Am luat-o la fugă cuprinși de-o teribilă panică
Și-n urmă, deasupra grilajelor, cărnoase și
necruțătoare,
Plante gigante creșteau, ca să ne tragă-napoi, în
Grădina Botanică!!

Femeia Mea Frumoasă Ca Scriptura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună.
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.

Elegie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, vechi și dragi bucătării de vară,
Simt iar în gură gust suav de-amiază
Și în tristețea care mă-nconjoară
Din nou copilăria mea visează:
Ienibahar, piper prăjit pe plită,
Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,
Curcani păstrați în zeama lor o noapte
Spre o delicatețe infinită,
Ciuperci cât canapeaua, în dantele,
Icre cu bob bălos ce ochiu-și cască,
Aluaturi tapisate, crescând grele
Într-o dobitocie îngerească,
Moi miezuri de ficați în butoiașe
De ou de melc, înlăcrămate dulce,
Mujdeiuri ireale, șunci gingașe
Când sufletu-n muștar vrea să se culce,
Și-n ceainice văzându-și eminența
Prin fast de irizări și toarte fine
Ceaiuri scăzute până la esența
Trandafirie-a lucrului în sine!

Am Locuit O Vreme-ntr-Un Bostan

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu aşternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază şi din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îţi descurc din ele
Trupul cu sâni răstiţi la sfinţi, coapse grele
Şi să-ţi aşez cu grijă pe podele
Tălpile moi şi degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ţi ridici
Lenea ta suverană şi-n odaie
Să-ţi târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foşnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure.

Tulbure Domn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tulbure domn al zilei de marți,
Vrei orele-ntre noi să le-mparți?
Doar trei îți cer. Cele mai largi.
În prima plimbu-mi melcii dragi.
A doua — roua-n cheaguri strâng.
Și-n ultima adorm adânc.
Iar douăzeci și una, blând,
Tot să le umpli pe pământ
Cu crini căscați spre fluturi grei.
Tulbure domn al zilei, vrei?

Un Imn Sfios și Trist Va Fi Rondelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră,
A celor ce-și păstrează suflețelul
De mari și mici onirici într-o glastră.
Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,
Și-n balega de fluture, albastră.
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră.
Ce cu blândețe ne arată țelul
De dincolo de frageda fereastră
Sub care putrezește pătrunjelul
Și-n rouă-mbobocește-o brună astră.
Când imn sfios și trist este rondelul.

Cântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fecioarele se încurcau în gene,
Motanii se frecau de damigene,
Şi ne era la toţi atât de lene..
Torceau femei de angora în pat!.

Şi-ncet sufletul nostru-a căpătat
Ape adânci cu lustru-ntunecat.