https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/elena-farago-un-porumbel https://versuri.pro/elena-farago-un-porumbel#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88843 →]]> Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare! …
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui îi e frică,
Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă! …
Ci iată-o porumbiță ca-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi să meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-.
Noapte bună! …

]]> https://versuri.pro/elena-farago-un-porumbel/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-scrisoare https://versuri.pro/elena-farago-scrisoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56442 →]]> Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stăteam amândoi, acum e anul.. noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud.. ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună..
Noi amândoi.. închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot..

]]> https://versuri.pro/elena-farago-scrisoare/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-lumini-de-amurg https://versuri.pro/elena-farago-lumini-de-amurg#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56460 →]]> Lumini de-amurg, maiestre beteli
Ce se ivesc, furiș, prin stor,
Și cresc și curg, unite-n pilc luminător,
Sau se-ntretaie,
Și lunecă, răzlețe, prin umbra din odaie,
Pin’ se izbesc în cale de-un lucru lucitor,
Și iar se strâng și se resfrâng,
De pare că atunci răsar
În pletele-minuni, ce par o scamă de curcubeu.
Cum se resfiră-n jurul meu
Pe cărți, pe zid,
Pe-un vas de flori, pe-o ramă
De vechiul argint din care,
Ca retrezit la viață de razele fugare,
Ce l-au împodobit,
Zâmbește-un mort iubit
Și-n gânduri îmi recheamă
Un drag amurg din vremi.
Fiți binecuvântate
Lumini din tristul astăzi
Ori din nemaiuitate
Amurguri dragi din vremi.
Fiți binecuvântate,
Lumini de-amurg, ce-n picla durerii
Mi-ați răzbit fărâmi de curcubeie,
Și mi-ați împodobit
De-atâtea ori sfioasa, mocnita-nfățișare
A lucrurilor scumpe, pe care o piază-rea
Și-a apăsat cu-ncetul haina-mbrățișare
Ce-a-ntipărit și-n ele ceva din tinga mea.

]]> https://versuri.pro/elena-farago-lumini-de-amurg/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-furnica https://versuri.pro/elena-farago-furnica#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56443 →]]> O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mâncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai ş-amar de noi.

]]> https://versuri.pro/elena-farago-furnica/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-nadejdii https://versuri.pro/elena-farago-nadejdii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56461 →]]> Tu, care vii purtând pe umeri
Ulciorul plin,
Tu, care vii
Să-nviorezi atâtea păsări
Ce mor de sete prin pustii, – apleacă-te încet și dă-le.
Să bea-nsetatelor credințe,
Și viselor ce-au supt doar pâclă
Nisipurilor din pustii.
Apleacă-te încet și-ntinde-i
Dezaripatei năzuințe
Ulciorul dădător de viață, — întinde-i harul apei vii
Ce plăsmuiește viață nouă în pana frântelor aripe.
Tu, care vii purtând pe umeri
Ulciorul scurtător de clipe,
Apleacă-te încet și dă-le
Să bea-
nsetatelor credinți, – Chiar dacă-n loc de apă vie
Le vei turna veninul morții,
Apleacă-te încet și toarnă-l
Căci nu te vor simți că minți.
Ci-ncredințate că beau viață îl vor sorbi cu lăcomie,
-Și, binecuvântând norocul
Că ori de unde beau din plin,
Vor adormi visând că zboară
Mai sus decât puteau să știe,
Mai sus decât puteau să-ajungă,
De-n locul dulcelui venin
Le-ai fi turnat o sorbitură
De-ntremătoare apă vie, —
Și le-ai fi dat aevea clipă
Unui avânt cât de senin

]]> https://versuri.pro/elena-farago-nadejdii/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-durerii https://versuri.pro/elena-farago-durerii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56444 →]]> Domnului C. D. Fortunescu.
Nu m-au speriat, Durere,
Nici ghearele
Nici dinții
Cu care-atâtea fiare,
Ce tu le-ai asmuțit,
Mi-au sfâșiat iar carnea
În junghiuri de cuțit.
Nu m-au speriat, Durere,
Nici ghearele-ți
Nici dinții,
Căci îți știam și câinii
Și tigri suferinții
Și-ți cunoșteam și corbul
Ce poartă-n gheare-un ram -.
Mi l-ai trimis și mie,
În noaptea când eram
Pe cea mai slabă punte
Și jos mugea vâltoarea.
Mi l-ai trimis atuncea
Să-mi tindă-nșelătoarea
Momeală-a izbăvirii,
Dar nu m-ai prins în mreji.
Și-ai înțeles, Durere,
Că-n sufletu-mi stau treji
De-a pururi ochii care zâmbesc
Când lupt cu tine.
Ai înțeles,
Căci corbul de-atuncea nu mai vine
Să-mi tindă verdea floare
A leacului hain,
Deși, pe-o nouă cruce,
Mă bate-același chin,
Deși sub slaba punte
Mugește iar vâltoarea.
O, te cunosc, Durere,
Și știu să tac demult,
De-atunci când deznădejdea întâiului tumult
M-a prins fără de veste și am gemut prea tare.
O, te cunosc, Durere,
Și știu să rabd de mult,
De când întâia ceată de fiare nevăzute
Mi-au sfâșiat, nu carnea, ci sufletul în sute
Și mii de sângerânde fâșii de crez rănit.
Știu să te rabd, Durere,
De mult, căci ți-am hrănit,
Ți-am îmbuibat o viață, din plin,
Fiarele toate
Cu vântul și cu pâinea
Din care hrăneam, poate,
Cântarea fericirii în mii de vieți, mereu.
Și totuși cântă încă, în suflet, Crezul meu.

]]> https://versuri.pro/elena-farago-durerii/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-despartire https://versuri.pro/elena-farago-despartire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56462 →]]> În mohorâtă dimineață
Mijesc luminile ca-n fum,
Și parcă dincolo de drum
S-a isprăvit cu orice viață,
Că nu mai poți zări, de ceață,
O streașină, un pom, un fum….
Șovăitor vă-ntindeți pasul
Sub greul jilavului nor,
Vă doare-al inimii fior,
Vă-neacă lacrimile glasul,
Și mut rămâne „bun rămasul”
Pe buzele ce parcă mor….
Doar mâinile înfrigurate
Se caută, se-ating, se strâng…
Și iată că pe drum se sting
Luminile, odată toate,
Iar inimile vi se strâng,
De-aceeași presimțire… poate.
…Și mâinile înfrigurate
Se-nlănțuie de parcă plâng…

]]> https://versuri.pro/elena-farago-despartire/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-fluturii https://versuri.pro/elena-farago-fluturii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56445 →]]> Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.

]]> https://versuri.pro/elena-farago-fluturii/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-romanta https://versuri.pro/elena-farago-romanta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56463 →]]> În lanțul legilor haine,
Zadarnic mâinile se frâng; —
Cu fiecare zi ce vine
Se sting luminile… se sting! ….
Își ninge fulgii peste mine
Aripa unui mut blestem, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă plâng… și nu mă tem….
Se zbate tot mai stins în vine
Al clipelor îndemn nătâng; —
Și-n umbra zilelor puține
Se sting luminile… se sting!.
Își ninge fulgii peste mine
Aripa mutului blestem;
Mi-e dor… mi-e dor… și știu prea bine
Că nu se poate să te chem!.
Cu fiecare zi ce vine
Sub greul lanțului mă sting, —
Dar știu că sufăr pentru tine,
Și nu mă tem… și nu mă plâng! …

]]> https://versuri.pro/elena-farago-romanta/feed 0 https://versuri.pro/elena-farago-de-ajunul-craciunului https://versuri.pro/elena-farago-de-ajunul-craciunului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=56430 →]]> Toată noaptea asta, colo-n ceruri sus,
Stelele lucrează fără de-ncetare,
Căci le-adună-n clacă steaua sfântă care
A-ndrumat pe vremuri Magii la Iisus.
Torc de zor în noaptea sfântului ajun
Câlţi de nea şi raze harnicele stele,
Pentru noi, copiii, torc să facă ele,
Funia cu trepte pentru Moş Crăciun.
Lungă cât e drumul din pământ la cer,
Trainică să-i ţină coşului povară,
Vor întinde-o-n noapte, nevăzută, scară
Moşului ce luptă cu-ndârjitul ger.
Ca să ne aducă iar, de colo sus,
Pe la toţi copiii darurile care
Ni le va trimite, iar, la fiecare
Sfânta şi duioasa mamă-a lui Iisus.

]]> https://versuri.pro/elena-farago-de-ajunul-craciunului/feed 0