Dumitru Pricop – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Dumitru Pricop – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Ultima Căprioară https://versuri.pro/dumitru-pricop-ultima-caprioara https://versuri.pro/dumitru-pricop-ultima-caprioara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85815 →]]> Mi s-a lăsat un nume moștenire
Dar l-am pierdut la jocuri de noroc,
Odată cu veșmântul alb, de mire,
Și numele din care mă invoc.

A mai rămas în munte-o căprioară,
Nespus de grațioasă și de vie,
Care știa ce mult o să mă doară
Această nenumită nebunie.

Din ochii ei cu lacrimile-n stele
Din când în când trimite frunze, tei.
Să odihnească ceasurile grele
Pierdutului prin lumea de pigmei.

]]> https://versuri.pro/dumitru-pricop-ultima-caprioara/feed 0 Autoportret https://versuri.pro/dumitru-pricop-autoportret https://versuri.pro/dumitru-pricop-autoportret#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85816 →]]> Ce-aș mai putea acum cerși tăcerii?
O lacrimă, o mare, un potop?
A-nserat, Dumitru al lui Pricop
Tot pruncul orb jertfindu-se-n dureri.
Ai în ciolane câteva milenii
De sfinți furați de aripi și văzduh,
Mai au imensul lor ogor de duh
În care se-ntrupau de Paști, la denii?
Nu le mai cer nici milă, nici iertarea,
Ci doar curata binecuvântare
Să-mi lase munții vârstelor primare
Când le-am zidit în suflet întruparea.
Să pot din nou lumina să le-o sorb
Acum, când chiar și pentru mine-s orb.

]]> https://versuri.pro/dumitru-pricop-autoportret/feed 0 Ritual https://versuri.pro/dumitru-pricop-ritual https://versuri.pro/dumitru-pricop-ritual#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85817 →]]> Și tot acolo în iarbă, locul de îngropat câini
latră și azi copacul crescut peste ei,
dar oamenii ocolesc continentul…
Cântăm frumos din umbrele serii,
poate puțin cam triști,
ni se iartă obsesia chiar dacă
pe foc carnea îmbată
instinctele
și în pumnale sângele se îmbată
a nuntă.
Acolo în iarbă, locul de îngropat câini
cine să-l știe și să-l cunoască?!
(pentru ei, oamenii fac o cruce…)
Ninge cu foc
prea mult pentru venitul fără voie
și iată nu mai am loc în mine,
trebuie să aleg altă pânză.
Semn de sete aruncă
peștii însetați cu prea multă apă…

]]> https://versuri.pro/dumitru-pricop-ritual/feed 0 Între Rubens și Watteau https://versuri.pro/dumitru-pricop-intre-rubens-si-watteau https://versuri.pro/dumitru-pricop-intre-rubens-si-watteau#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=85818 →]]> E ca o sărbătoare a dezastrului
existența mea între arlechini,
întorșii aceștia din lacrimă
prin ochii dilatați
ai bătrânelor domnișoare.
Costum impecabil:
de sfârșit de mileniu
contrastând cu revolta culorilor
însoțindu-i pe măscărici
prin istorie.
Superioritatea evidentă
a anonimului de excepție.
Numai somnul: coșmar
demn de apocalipse,
între demonii blânzi și candizi
care scot la mezat nopțile
visătorilor romantici
și ale optimiștilor de profesie.

]]> https://versuri.pro/dumitru-pricop-intre-rubens-si-watteau/feed 0