Dorin Popa – Versuri.pro

Când O Femeie Pleacă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un zgomot îngrozitor
îţi vizitează tâmplele
şi broaşte râioase
îţi urcă pe trup
cu viteză.
Nu, nu, nu,
nu cred nimic
din ceea ce mi se întâmplă
e un roman prost, un film ieftin,
o melodie calpă,
nimic, nimic
nu e adevărat!.
Când pleacă o femeie,
când femeia ta pleacă,
pentru totdeauna,
ai vrea să nu mai fii,
să nu te fi născut
nicăieri,
niciodată,
nicidecum

Scâncetele Mele De Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă apropii de bătrânețe și tot ascund
sub haină
scâncetele de copil.
Doamne, în urma tuturora mereu rămân!
Melancolia și golul
îmi sprijină
prea-plinul,
piedicile și nehotărârea
în locul meu
hotărăsc,
deodată cu spaima
speranța mă vizitează.
Un secol încă de-aș mai trăi
nu mi-ar ajunge vremea
să-mi plâng pe pământ,
până la capăt,
viața aceasta pe care
tocmai o pierd.

Sub Privirea Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ale mele toate / Se clatină / Înspăimântate / Și toate / Cu sfială / ... →

Când Femeia Ta Te Părăsește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Oriunde s-ar duce
crezi că rămâi ascuns
definitiv
printre lucrurile ei.
Suflete, îndreaptă-ți genunchii,
oprește căderea,
decăderea,
oprește nisipul,
apa,
viața!.
Oriunde s-ar duce
tu nu mai contezi
nici cât negru sub unghie,
oriunde s-ar duce
tu nu rămâi
niciunde.
Nașterea ta a fost
o aberație,
o imitație,
o negație
oriunde s-ar duce,
tu nu mai ai unde să te duci
Amin!

Nimeni Nu Înțelege Pe Nimeni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pretenții absurde de atâtea ori am avut
Radar perfect credeam că-mi e sufletul
Pentru pașii tăi, pentru respirația ta
Pentru plânsul tău.
În pielea celuilalt cu râvnă, cu iubire
Am putea în sfârșit mântuitor ajunge
Dacă n-am descoperi cu dezamăgire
Că suntem prizonierii epidermei noastre.
Și cântul tău și plânsul tău, privirea ta
Emoțiile, neasemănarea și visele tale
Toate sunt ale mele în veci de veci
Și toate în veci îmi vor fi străine.
Printre lacrimi, hohotind, te strâng pierdut
Te îmbrățișez cum nu voi mai putea îmbrățișa
vreodată
Exiști în mine mai adânc decât în inima ta
Și cutremurat îți șoptesc din depărtare:
– Nimeni n-a înțeles pe nimeni
niciodată!

E Prea Târziu, Iubito, Ca Să Mă Mai Grăbesc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Atât de bătrân ca astăzi
Nu voi mai fi, poate, niciodată
Mi s-a pus, brusc, în față
O veche oglindă în care
M-am zărit descompus,
amputat, umilit.
Acum, stau neclintit
Sub brazii ninși din Copou
Dar înăuntru toate ale mele
se clintesc iute
Cu mare stinghereală,
asist, nemișcat,
La un talmeș-balmeș
Îngrozitor.
E prea târziu, iubito,
Ca să mă mai grăbesc
De peste tot primesc
Doar vești alarmante
Și îmi pun toate speranțele
În iarna aceasta

Plimbare în Copou pe 15 Ianuarie 1999

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cumplit de greu
mi-a fost
greu, greu, greu
să-mi asum
cea mai mică fisură
a sufletului meu.
greu, tare greu îmi este
să-mi pot apropia
easemănarea cu lumea
asemănarea cu lumea
şi inima mea.
Astăzi pentru mine Copoul
e centrul Universului,
păşesc sfios şi cu încredere
ca în Rai
sunt în întregime chiar
în mine însumi
cum, odinioară, şi tu erai.
Astăzi este ziua
lui Mihai Eminescu
– el n-a mai împlinit
patruzeci de ani –
în ultima vreme îl simt
din ce în ce mai aproape
parcă-l pricep bine
şi parcă nu-l mai pricep.
greu, tare greu îmi este
să-mi pot apropia
easemănarea cu lumea
asemănarea cu lumea
şi inima mea
păşesc prin Copoul proaspăt
adânc şi curat
sunt chiar în întregime
în mine însumi
şi am mai mult decât vreodată
mi s-a dat.
cumplit de greu
mi-a fost
greu, greu, greu
să-mi asum cu smerenie
plânsul mocnit, întregul plâns
al sufletului meu

Versuri Uitate Printre Butoaiele Vechi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi era atâta de rușine
că te iubesc
încât mă ascundeam
în pivnițe adânci
după câte un butoi vechi
scâncind încet
să nu audă nimeni
să nu afle nimeni
despre vraja
care mă izbise din senin,
fără ca eu să am vreme
să îmi țin respirația
măcar acum,
după ce, împleticit,
am trecut prin viața mea
fără să o înțeleg,
acum îți pot întinde
scrisorile nescrise atunci,
acum pot, în oglinzile nostalgiei,
să te privesc
drept în față

Nu Mai Pot Privi în Ochii Tăi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

amintește-ți
din când în când
de tine
de clipele tale
de învolburările tale
de nemaiîntâlnitele tale
înfiorări.
dacă nu te-aș răni
dacă nu mi-ar fi teamă
că te rănesc,
uneori
aș veni pe genunchi
să-ți aduc
ciulini înfloriți
și spicele de grâu
pe care le-am cules
împreună
atunci
la Agapia.
nu, nu,
nu mai îndrăznesc
să mă apropii de casa ta
nu mai pot
decât să te rog
să-ți amintești
din când în când
de tine
de clipele tale
și de…

Proem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu pot păstra
Pe rând se duc toate,
Între mine și lucruri
Propria mea vinovăție
Între mine și lucruri
O colcăială de viermi.
Stai locului! – îmi zic –
Tu ești doar paznicul de noapte
Al nebuniei
La naiba, la naiba cu plânsul hidos
De propria-i neputință strivit
Stai locului
Stai, dracului, locului,
Fii cum în veci nu poți fi!.
Între mine și lume
O vacă de cauciuc
Este mulsă
până la sânge