Doidec – Versuri.pro

Milioane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Umblu-n sus și-n jos ca Maica lu’ Hristos,
da’ fără să faci ceva util, ci doar cașu’ gros,
strângi bani vanitos, gen casino-s like a boss,
o arzi mereu dubios, chitros, capo, bai Copos!
disperare mare, foamea-n glandă, demnitate zero,
începi să calci pe compromisuri pentru dinero,
când eu la orice oră oratorez ca Cicero,
old school fără să dorm nopți întregi, nescafe brasero.
compun, pun pe beat creierii încărcați,
de gânduri, „do you feel it? „, lumea-i plină de ratați,
ca tine îngândurați de gându’ cum să producă,
fără muncă s-ajungă, să mai adune ceva la pungă.
respect între oameni, nema’, banii-s crema,
miezu’ și extrema, perfecțiunea sau problema,
dar asta figurează pe figura ta ca eczemă,
ăștia-ți sunt emblema și nu e mare dilemă,
că vrei..
bani, cash, carduri, valize, valori,
toți vor în conturile lor, cel mai mare scor,
oamenii vor saci, plini de verzișori,
ca agricultorii când adună roadele culturilor,
toți fomiști, trag pentru ei, egoiști,
economiști, zi de zi hârtii, xeroxiști,
banii vin și se duc, un fel de excursioniști,
în portofel, în capu’ tau, în tot ce miști.
te întrebi dacă suntem triști? zâmbetele spun,
că sâmbetele încă le petrecem la comun,
cu omu’ bun la suflet și pomu’ copt la bloc,
sau cu omu’ copt la minte și pomu’ bun de foc,
milioane, zerouri, birouri, afaceri ce,
produc lingouri și ăștia ar face orice,
să fructifice, combinații zilnice,
mai urât mirositoare ca niște reacții chimice.

Punct

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A doua ieșire, al doilea mixtape terminat,
Doidec vă salută cu respect din anonimat,
Ne zbatem rău, te-ai prins, dacă ne-ai ascultat,
Piesele pe care pentru tine le-am creat,
Bum-Bumerang, clopoțelul a sunat,
Ne-am luat catrafusele și-apoi am plecat,
Da’ nu puteam ieși, fără să ne luăm rămas bun,
Că s-a terminat asfaltul și de pe al doilea drum,
Dacă te-ai simțit bine, dă-i replay acum,
Pân’ o să iasă din tine, ca excesu’ de sebum,
În fine, ceea ce voiam să spun,
Este că iubesc muzica-asta, iubesc să compun,
Să ne simțim bine și s-avem un scop comun,
Hip-Hop bun, deocamdată treaba merge tun,
Și beatu’ ăsta nenorocit, parcă-i nebun,
E gata și povestea 12 din al doilea volum.

Trei Luni

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E seara din nou, băieții ies la plimbare,
La vânat căprioare cu tot ce au în dotare,
Ținte în lunetă, lux din cap până-n picioare,
De pică stejarii mai ceva ca la defrișare.
Îmbrăcați lejer că e căldură mare,
Toale de firmă și încălțări care mai de care,
Buzunare pline că-i nevoie de afirmare
În fața fetelor care fac paturi să tresare;
Stejarul pe zonă după luni de hibernare,
Luând la picior aceleași străzi și trotuare,
Pășind ușor pe Nike-uri de zici c-au amortizoare
În același tempo ca la o mare sărbătoare;
Și chiar așa e, noi sărbătorim orice,
Atâta vreme cât avem deasupra noastră soarele,
Ceva lichide, să ne ungem sufletele,
Până nu se-ncing de tot la propriu spiritele.
3 luni de vară, anotimpul divin,
Aceleași 3 luni pe care cu toții le știm,
Sunt cele 3 luni în care avem timp din plin,
Și pe care zi de zi, la maxim le trăim.
3 luni de vară, anotimpul divin,
Aceleași 3 luni pe care cu toții le știm,
Sunt cele 3 luni în care avem timp din plin,
Și pe care zi de zi, la maxim le trăim.
E vară, lumea-i afară, soarele arde,
Toți încearcă să fugă de cele 40 de grade,
Văd câțiva băieți retrași, într-o scară de bloc,
Pe stradă nu se poate sta, asfaltu’ a luat foc.
Apar și fetele, îmbrăcate sumar,
Bronzate fie natural, fie de la solar,
Uite-i și pe puști, caută puțină răcoare,
De-aia de zor bagă apă-n rezervoare la pistoale;
Filmul ăsta ține, din iunie până-n august,
De acum și pan’ atunci toate zilele au gust,
De petrecere tare și miros de relaxare,
E căldură mare, stăm doar pe răcoritoare,
Umbreluțe la pahare, gheață sub formă de cub,
Niște paie, poate mai încolo ‘nainte de club,
Tre’ să fim în formă toată noaptea, frățioare,
Ca distracția de acum să ne ajungă pan’ vara viitoare.
3 luni de vară, anotimpul divin,
Aceleași 3 luni pe care cu toții le știm,
Sunt cele 3 luni în care avem timp din plin,
Și pe care zi de zi, la maxim le trăim.
3 luni de vară, anotimpul divin,
Aceleași 3 luni pe care cu toții le știm,
Sunt cele 3 luni în care avem timp din plin,
Și pe care zi de zi, la maxim le trăim.

Prea Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Damn, another day in the life!
Keep waking up from the previous night..
da, suna alarma si n-am luat niciun ban,
tot ce am furat e inca un minut de somn, man,
vad lumina zilei pe fereastra, ma mir c-o mai am,
de la cat soare imi bate dis de dimineata-n geam,
ochii – doua cepe, numai buni de-un mic dejun,
da’ n-am niciun chef sa ma ridic din pat acum.
In fine, zic sa o fac si pe asta, iau si sun (hai sus!),
dau desteptarea la toata gasca de nebuni;
ne vedem la bloc, toti cu cearcane, somn mai deloc,
ca p-alea de-aseara scria „Incearca-ne!” mare de tot
si cica ne intalnim si azi in acelasi loc,
cre’ ca s-au prins, ca n-o sa le zicem stop;
asa c-o tin pe play, cu fratii mei petrec
atata vreme de zici ca mi-au oferit vreun mare cec,
da’ nu-i asa, ma-nvart pe-aici ca-i cel mai tare cerc,
de oameni, de idei, de aia nu-mi vine deloc sa plec.
Damn, another day in the life!
Keep waking up from the previous night..
Deschid ochii fara sa vreau, (La dracu’!)
a patruns lumina-n mine si ma doare capu’,
inc-aud cum se desfacea usor capacu’
berii la doi litri si cum savura baiatu’;
rimele curg acum cum curgea alcoolu-n mine aseara
ma cam doare abdomenu’ de la febra musculara,
ca l-am suprasolicitat cu baietii-n scara,
nu-i nicio problema o luam de la capat deseara;
am ochii umflati si injectati precum vaccinu’,
pusi pe rele ca veninu’, asta este chinu’,
mancare digerata pe pervazu’ lu’ vecinu’,
is gol da’ imediat imi fac plinu’ cu vinu’.
Inca-mi tiuie urechile de la prea mult volum,
zic de-alcool sau muzica, nici nu mai stiu ce si cum,
m-am cam pierdut (aww.), da’ ce voiam sa spun
atunci cand vine vorba de-ai mei sunt mereu gata de drum..
Damn, another day in the life!
Keep waking up from the previous night.

Bumerang

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aceiași doi de „C” au revenit, ca bumerangul,
Bum, e rapu’ ăla bun, da’ am schimbat rangu’,
Încă de la-nceput am săltat sus ca un cangur,
Și-am trecut de uși, fără să mă împiedic de praguri.
Că cine dorește, nu se lasă, muncește,
Și cine muncește, roade la final culege,
Chit că obosește, e clar, nu se oprește,
Fiindcă știe oboseala trece, doar atunci când merge.
Io, am tot mers, am scris, am șters, am scris mai des,
Am înțeles că e frumos să dai gândului sens,
Și cu fiecare vers, s-a simțit tot mai intens,
Că asta tre’ să fac, atâta vreme cât îmi ies:
Jocurile de cuvinte, pe care le joc în minte,
Cu mine în primu’ rând, alături de cine mă simte,
N-am de unde să știu ce urmează, dinainte,
De-asta momentan mă bucur de aceste clipe sfinte..
Bum, bumerang, știi c-odată aruncat,
Revine ușor exact în locul din care-a plecat,
Tu aruncă-l odată, oricât de departe vrei,
Știi că revine la tine, dacă ții apăsat play.
Bum, bumerang, știi c-odată aruncat,
Revine ușor exact în locul din care-a plecat,
Mai aruncă-l odată, oricât de departe vrei,
Știi că revine la tine, dacă ții apăsat play.

Nu-i Vorba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pulverizez particule bine în mulțime,
De dume fine, pe care nu le poate prinde oricine,
Că e cursă mare, bagi adrenalină după rime,
După bani, după tine, după mine, după nime’,
În fine. Unii-mi zic că-s meseriaș, că mă pricep (mulțumesc),
Alții-s total dezinteresați, îi doare-n rect (salut),
Nu aștept nimic, nici măcar respect, nici cec,
Că la sală vreau beat-uri pe bandă, să pot să alerg.
În continuare, fie c-or fi dume ușoare sau grele,
Vreau să jonglez cuvinte, precum jongla Pelé.
În cap mișună multe să mă las și să zic pas
Și să fiu unu’ dintre cei care s-au retras.
Sau să-i dau bice ca la Letea, să meargă ceas,
Sunt în transă de zici că am tras pe nas
Hip-hop, bass, rimă, beat, mă simt mult prea atras,
De era vorba de bani, nu mă știai după glas;
Și m-aș fi oprit când am văzut că nu-mi vin acas’,
Da’ loial am rămas, n-am furat ca Barabas
Și-am dat foc la stou și-apoi plin de haz,
I-am dat foc și la stilou să facă ravagii ca Taz,
Alearg continuu din interes muzical man,
Da’ nu după bani, ca un țigan din subteran,
Sunt aici, dau filozofii, gen Emil Cioran
Veteran, nu tot aceeași treabă ca Hrușcă Ștefan..
Schimbare. Cică toată lumea are mare
Nevoie, da’ zi-mi ce ar trebui să schimb la mine oare?
Fie vorba între noi, tot mai des apare o-ntrebare,
Cum să fac caș, fără să risc să ajung între bare?
Da’ nu în poartă, am stat vârf încă de mic,
Indiferent că era școală, fotbal sau orice nimic,
Mă ambiționam, să trag tare, să câștig,
Participarea-i faină, victoria contează’n plic;
Și nu vreau bani din asta, dacă îți pare că cer,
Nu-s avar când scriu, nu mă iau după Moliere,
Îți zic, e soare și fără vreo sumă mare, sper,
Să pot să fac asta cât mai mult din propriu portofel.
Port în el un alt fel de dragoste pentru hârtie,
‘I vorba de papetărie, nu despre trezorerie,
Nu-i despre lovele, nu visez ca mă lovesc de ele,
Mai bine fac slalom pan’ la capăt cu rimele mele;
Primele mele, lipsă, buzunare deloc grele, însă,
Ori de câte ori vorbesc de ele, tind să,
Precizez că nu am stat cu mâna-ntinsă,
Doar în concert, când salutam mulțimea-ncinsă.
Deci primele mele, lipsă, buzunare deloc grele, însă,
Ori de câte ori vorbesc de ele, tind să,
Precizez că nu am stat cu mâna-ntinsă,
Doar în concert, când salutam mulțimea-ncinsă.

Contratimp

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Timpu’ trece, te privește în retrovizoare,
cum ramai în spate, tu nu aștepta până dispare,
du-te după el, chiar și pe ruta ocolitoare,
și-o să ajungi să te bucuri enorm, de fiecare,
clipă. Și-ai să poți să răsufli ușurat,
dacă tu și timpul, v-ați sincronizat,
inima va-ncepe să bată „tic și tac”,
și tac. S-auzi că-i adevărat.
Parcă-i altceva acum, nu ai cum să zici că nu,
fii sigur, nu toți pot, ceea ce-ai reușit tu,
tre’ să fii mândru de tine, că poți ține pasu’,
cu viața, cu ritmu’, cu timpu’, cu ceasu’,
crede-mă pe cuvânt, timpu’ dispare în vânt
atât de repede încât, nici nu-l vezi trecând,
așa că trezește-te, cât mai curând,
ca să nu ajungi să-l vezi printre degete scăpând..
Nu lăsa viața pe lângă tine să treacă,
știi și tu că timpu’ pe nimeni nu iartă,
trăiește fiecare clipă, de zici că-i ultima dată,
din calendar și nu se știe dacă vine-o alta
Nu lăsa viața pe lângă tine să treacă,
știi și tu că timpu’ pe nimeni nu iartă,
trăiește fiecare clipă, de zici că-i ultima dată,
din calendar și nu se știe dacă vine-o alta
zi..
Timpu’ pleacă repede și nu se uită-n spate,
frate, cu viteza mare trece de toți și de toate,
fiin’că poate, zile după zile, nopți la rând,
lasă urme pe care tot el, le vindecă râzând,
țin minte că eram mic și m-am trezit mare,
cu un drum deschis în față ce nu are parcare,
nu-i timp de răgaz, nu am stat nici la plecare,
nu e timp de pierdut, de-asta sunt tot în mișcare,
nu trebe’ lăsat să scape, trebe’ prins din urmă,
trebe’ sclipirea care să mă definească de turmă,
fructificând secunda care vine și-apoi pleacă,
minutu’, ora, ziua, nu tre’ lăsate să treacă,
degeaba, nu-i de glumă, nu vreau o viață de legumă,
să n-am parte de sumă, fără să fac vreo spumă,
n-oprește, de-asta nu stau nici eu în spatele lui,
alerg continuu după el, ca limbile ceasului..
Nu lăsa viața pe lângă tine să treacă,
știi și tu că timpu’ pe nimeni nu iartă,
trăiește fiecare clipă, de zici că-i ultima dată,
din calendar și nu se știe dacă vine-o alta
Nu lăsa viața pe lângă tine să treacă,
știi și tu că timpu’ pe nimeni nu iartă,
trăiește fiecare clipă, de zici că-i ultima dată,
din calendar și nu se știe dacă vine-o alta
zi.

Rădăcini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sângeorz-Băi, numele orașului din Ardeal,
locul special unde Dumnezeu m-a făcut să apar,
am crescut jucându-mă și-nvățând din abecedar,
cu cei cu care acum umblu din bar în bar;
aici întâlnești fetele dulci ca siropul de arțar
și frumusețea lor îți cere toți banii din buzunar,
nu-s cartiere mari, gen oceanul planetar,
nu-s nici multe, da’ al meu e tare ca un stejar;
avem și străzi destule, tată, ca-n monopoly,
avem și teren de fotbal în curtea școlii,
pe care jucăm zi de zi când eram copii,
avem și moșii turmentați cu dumele lor hazlii.
localuri de noapte pline ca mușuroaiele,
băieți și fete ce se apucă de ars paiele,
asta-i orașu’ meu, cu bune și cu rele, știi?
îl respect și te respect ori de unde ai fi..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB..
asta-i despre locul din care provin și unde o să vin,
de câte ori voi fi sătul să stau printre străini,
pe aceste meleaguri, a-nceput acest film,
pe care-l derulez atunci, când îmi amintesc de rădăcini,
și când zic de rădăcini, zic Stejarului,
aici am făcut primii pași, urmând să aflu că stejaru’ nu-i,
primele tovărășii din fața blocului,
balconu’ vecinului și rapu’ din casetofonu’ lui,
am copilărit aici suficient, frățioare,
mă știu cu toți băieții și fetele mă știu fiecare,
grădinița, prima zi de școală, clasele primare,
pân’ am terminat clasele V-VIII, la școala mare,
de vreo câțiva ani, am plecat, dau pe-acasă rar,
da’ de câte ori mă-ntorc, ceva mă face să tresar,
oricât de departe m-aș duce, de locu’ originar,
amintirile care mă leagă, nu dispar..
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.
aici am rădăcinile, ăsta e orașu’ meu,
Transilvania, B-N, SGB mereu,
și pentru ăia care îi respectă numele,
mai zic o dată, mâna sus pentru SGB.

Canto Grav

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am scris kilometrii-ntregi, cartograf, canto grav,
Cartoon graff pe perete – cel mai bun zugrav,
Sunt băiatu’ cu nărav și tușesc ca un bolnav,
Că la noi G-u’ o arde la fel ca Gicu – Grozav,
Mai vechi, mai nou, am un stilou la mine pe birou,
Toată ziua-l port în subteran ca un metrou,
Știe el un stou și-mi bagă rimele cu flou,
Pentru cei care o ard în hanorac, nu în sacou.
Ca meteorologii îmi ocup timpu’ cu vremea,
Petrecută, pierdută, recâștigată, cu o piesă belea,
Un tempo mai jos, venea beatu’ lent ca lenea,
Fără figuri ca Velea, doar veselie – Amza Pelea;
M-am scăpat la scris ca presa după ’89,.
Nu mă mai presa că ești curios când scot bucata nouă,.
Mai bine lasă-ne să o ardem cum ne place nouă,.
Să luăm un instrumental și să îl facem pe din două.
Plouă cu rime cu rost, nu-nțelege orice prost,.
Că flou’ nost, naufragiază mai ceva ca-n Lost.
Totu’ e low cost, da’ negativele gratis au fost,.
Mereu o pâine de mâncat în zilele de post.
Financiar, fir-ar ăștia care-mi zic mai fii mai rar,
Fii mai clar, că de-abia am scăpat de-abecedar,.
Aș trece cu vederea dar, prefer pe trotuar,.
Cu mâna-n buzunar și-același gând atât de amar:
Cum ar fi fost cartea vieții mele, fiecare parte,.
Pare de departe mai bună ca toate celalalte,.
Luate la un loc, înalte, late cât un bloc, frate,.
Astea-s gânduri care nu-mi dau pace-n miez de noapte.
Poate, mă scoate din sărite. Ca trambulina,.
Simplu fapt, că nu e la modă gospodina,.
Că se vrea: să-ajungi din spate, departe din prima,.
Și că lumea-și lucrează cultura, doar cu Plugaru Alina;
Alina tristețea-n club, comerț de YouTube,.
Bas în tub și sintetizatoare pentru capetele cub,.
Uite cum strofa rămâne, chiar dacă rimele curg,.
Iar dacă dau de-un alt beat beton se pun și fug..
Sar direct în subiect să scot ceva de efect,
Mulți fac rap defect și rar ca un an bisect,
Socot că nu-i corect deloc o fac doar de aspect
Suspect de inteligent tind să mă bazez pe intelect,
De asta alerg mereu drept ca un atlet
Cu stilou’-n mână timp berechet să rimez cochet,
Pe foi, cu glet, zicând tot concret și din suflet
Dând eject cu jet celor care nu au bilet,
Am imaginație cuvinte-n combinație
Nu-i loc de vreo observație sau speculație,
Apăs pe-accelerație, trec prin populație,
Fac față obstacolelor cu grație ca la echitație,
Plin de inspirație, lovesc drept în inflamație,
Creatorii de-agitație căzând pe rând, gravitație,
De la scris cocoșă am ca la Nottre-Damme
Da’ nu am niciun ban fiind-că am 17 ani man,
Eman stări din stern puternice, gaz metan,
Nu mă abat de la plan, țin tot așa de volan,
În linie dreaptă, sui’ treptat treaptă cu treaptă,
Transpun pe coli fapta cu fapta-apoi expun în ceață,
Care-i înceată ca mintea lu’ Mitea, secată
Mulți se cată’ și se adună, cic-au chef de ceartă,
Da’ se-mprăștie deodată c-am baza consolidată
Între snobi orbi iau poziție degajată și mă arată,
Cu degetu’ că-s diferit c-am uscat pasta-n pix
Ia-o pe-asta-n plisc, car tot dincolo de Styx,
Risc să risc, da’ mă ridic din abis, dinadins
C-am tot scris cu Siares și am dat bis, Kross Kriss,
Deci recidivez și-atig punctu’ ce tre’ atins,
Pentru cine-ascultă din plictis am slițu’ deschis,
Că bag muncă pentru strofă, da’ burta nu mănâncă,
Fac totu’ din entuziasm ca o profă româncă,
Râuri de lacrimi, idei, când minte-n cepe să plângă
Le-alungă în timpane din rana cea mai adâncă,
Beat tare, stâncă, direct în față ca o stângă,
Dacă ești pe lângă, s-ar putea ca versu’ să te-nfrângă.
ZBAM!

Vechea Școală

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

2, 0, 1, 2, țin ochii pe foi,
2, 10, 2, 10, fii cu urechea pe noi,
ca băieții buni de la 112,
mesaj pentru DIICOT, mă doare drept în cot de voi
Siares, reprezint, trupa 2 DEC,
alături de Cemic, dăm în continuare Rec,
școală veche, alb negru, jazz, funk, boom bap,
ca-n 90, asta-i oldschool rap,
iubire clasică, dragoste pentru vinyl,
tot cu-aceeași muzică, de când îs copil,
sunetul-i perfect, cel mai tare stil,
ca JJ cu Dre, ți-am zis-o subtil,
școală veche, școală ardeleană, chilleanu,
Petru Maior, Șincai, Micu și Budai Deleanu’,
poezie clasică, la fel ca George Topârceanu,
balada greierilor ce iubesc toba și pianu..
lasă-mă să îți prezint o vorbă străveche,
o știu de la un mare clasic, fără pereche,
cică muzica e cea care te gâdilă-n ureche,
Ion Luca C. – „Un pedagog de școală”, veche!
lasă-mă să îți prezint o vorbă străveche,
o știu de la un mare clasic, fără pereche,
cică muzica e cea care te gâdilă-n ureche,
Ion Luca C. – „Un pedagog de școală”, veche!
muzica în stilu’ clasic, la fel ca bunicii,
sau mai bine zis ca Caesar: „Veni, vidi, vici.”
fără stare de sevraj, aici nu-i loc de vicii,
ne facem treaba bine, da’ nu prestăm servicii,
vorbesc întortocheat, gen „Codul lui Da Vinci”
ca nu vreau să prindă ce zic aici toți aricii,
rap beton turnat, 100% de pe stradă,
ritmu’ e old school, cea mai de epocă paradă;
„H” pătrat adevărat, creat cu suflet și cap,
scris din inimă și-apoi din plămân scuipat,
simplu nu ne complicăm, am pasat și-am șutat,
am dat gol, ne-am bucurat, după care am plecat,
pe-alt beat nenorocit, făcut să-ți facă pe plac,
cu tot cu versurile ce cad pe el, ca blugii pe crac,
adică perfecto, nu-i loc deloc de trac,
o ținem pe verde-ncotinuu mai ceva ca Hulk..
lasă-mă să îți prezint o vorbă străveche,
o știu de la un mare clasic, fără pereche,
cică muzica e cea care te gâdilă-n ureche,
Ion Luca C. – „Un pedagog de școală”, veche!
lasă-mă să îți prezint o vorbă străveche,
o știu de la un mare clasic, fără pereche,
cică muzica e cea care te gâdilă-n ureche,
Ion Luca C. – „Un pedagog de școală”, veche!