https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/demostene-botez-canta-o-catirinca https://versuri.pro/demostene-botez-canta-o-catirinca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89276 →]]> Cântă o catirincă în colțul unei străzi,
Cântă o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Și fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.
Erau iubiri străbune și parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de țintirim.
Așa purtăm cu toții neștiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru și totuși îl trăim.
Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continuu și banal,
Ce-l auzim în stradă și-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopți târzii de bal.
Așa purtând povara, mi-am împărțit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet și l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-canta-o-catirinca/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-singuratate https://versuri.pro/demostene-botez-singuratate#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89277 →]]> Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie și dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva ce nu mai vine.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-singuratate/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-scheletul https://versuri.pro/demostene-botez-scheletul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81968 →]]> Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic și vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, și var.
Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrându-te intact ca pe-o mumie,
Și ai crescut neturburat în mine
Așa cum scrie în Biologie.
Sub carnea inutilă și greoaie
Eu te-am simțit pășind aristocratic,
Cu capul tău rotund de cucuvaie
Și nostalgii străvechi de asiatic.
De câte ori în viață am crezut,
De câte ori am plâns și am iubit,
Eu ți-am simțit în mine râsul mut
De craniu filosof și mucalit.
Dar trupul obosit și mai departe
Te va purta în el și te va duce
Fatal și credincios până la moarte
Așa cum ar purta pe-ascuns o cruce.
În tine simt superba melodie
De flaut sterp și înălbit în stepe,
De fluier șuierând a veșnicie,
Pe care n-am s-o mai aud când va începe.
În mine dormi cum ar dormi un mort
O clipă deșteptat de visuri rele;
Și te-am purtat, și încă-o să te port,
Alb mărțișor al veșniciei mele.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-scheletul/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-poetul https://versuri.pro/demostene-botez-poetul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81953 →]]> Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un „alter-ego”
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nțeleg.
Și el vorbește singur
Și eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conțopist pe care
În șoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poezii din altă lume
Ce-o știe numai el.
Glas surd și somnambulic
Înfășură în vată
Misterul fără margini
Al sufletului meu,
Că el știe mai bine
Ca mine, ce nu știu.
L-ascult până ce singur
De noapte obosit
Își pierde șirul vorbei
Și iar dispare-n somn,
În lumea ceea neagră
A tainei ce-l primește
Ca tot ce e fantomă
Și-n care n-am putere
Să-l urmăresc, să-ascult.
Poetu-i totdeauna
În mine un strigoi
Pe care-l simt cum vine
Și pleacă înapoi.
Poetul e fantoma
Unui miner ce-a fost
Și care sapă-n mine
Ascunse straturi negre
De zeci de ani lumină,
Și-aduce visu-n lume,
Visat de nu știu cine
În nu știu care veac.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-poetul/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-amiaza-de-vara https://versuri.pro/demostene-botez-amiaza-de-vara#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81969 →]]> Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare, fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?
Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi, ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.
Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschişi, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Şi ca pe un vuiet depărtat l-ascult.
Viaţa dormitează germinând
Şi o simt în jur, universală,
Într-o nesfârşită oboseală
Şi-n absenţa ultimului gând.
Şi rămân şi eu uitat de toate
Şi de mine însumi, tot uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare altă vietate.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-amiaza-de-vara/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-castanii https://versuri.pro/demostene-botez-castanii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81954 →]]> Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,
Când părăsită sta de vorbă cu sine însăși tinerețea,
Și mișcătoarea lor cupolă deasupra-și clătina verdeața,
Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viața;
Iar câteodată crengi uscate păreau cădelnițând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.
În după-amiezi de primăvară subt umbra lor răcoritoare,
Pândeam speranța cum se joacă în jucăuși bănuți de soare,
Și mă-ncercam a lor comoară s-o prind în suflet și s-o strâng,
Să port în mine-un strop de soare când va fi iarăși ca să plâng.
Pe subt tunele mari de umbră ce-ntind castanii visători,
În urma ta pe-aceeași stradă am rătăcit de-atâtea ori;
Din urmă am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot mișcător de linii, de armonie și parfum.
Ca să mai văd încă o dată seninul clarei tale frunți,
Am rătăcit atâta vreme pe urma pașilor mărunți,
Și-n noaptea asta șoptitoare de primăvară și de lună,
Când întunericul din juru-mi în suflet parcă mi s-adună,
Eu umblu părăsit și singur subt măști de aștri ce scânteie,
Pe unde ai trecut tu astăzi, pe unde-i calea mea lactee.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-castanii/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-ranitul-dintre-linii https://versuri.pro/demostene-botez-ranitul-dintre-linii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81970 →]]> Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul și ce frânt,
Ce liniște e-n jur acum
Mi-e viața numai ca un fum.
Îmi cad pe față fulgi de nea
Ca pe un bulgăr de mormânt
Și nu-i nici ploaie, și nici vânt,
Ce rece e pe fața mea.
De unde-n gură-atât cobalt,
Ce mult aș vrea să-mi fie cald,
Să nu se-audă nici un tun,
Ce-nalt e cerul și ce bun.
Toate-s aproape și departe
Și parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Iar ninge tare și mi-e frig,
Aș vrea să mă ridic, să strig.
Cine-i alături și mă cheamă,
Mamă, mamă.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-ranitul-dintre-linii/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-de-pe-deal https://versuri.pro/demostene-botez-de-pe-deal#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81955 →]]> Pe dealul negru şi sălbatic,
Ca pe-un grumaz voinic de fiară,
Privind apusul singuratic
Noi amândoi am stat asară.
De arcul fin al mâinii tale
Îmbrăţişaţi am stat sub pom,
Că de departe de pe vale
Păream noi doi un singur om.
Pe coasta dinspre Cetăţuie
Cu fumul alb în nouri suri,
Vedeam un negru tren cum suie
Ca o omidă prin păduri.
Am aşteptat tăcuţi pe creastă,
Tremurători ca două ramuri,
Şi, proiectat pe zarea vastă,
Voalul tău, ca nişte flamuri.
Pe-un vârf gigantic de cetate,
Părea, mişcat de boarea sării,
Ca nişte aripi ridicate
La marginile zării.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-de-pe-deal/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-floarea-soarelui https://versuri.pro/demostene-botez-floarea-soarelui#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81971 →]]> Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâine
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-floarea-soarelui/feed 0 https://versuri.pro/demostene-botez-noapte-pustie https://versuri.pro/demostene-botez-noapte-pustie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81956 →]]> Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.
Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.
Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur, așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.
Începe a umbla singurătatea
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.
Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.

]]> https://versuri.pro/demostene-botez-noapte-pustie/feed 0