Daniel Vişan-Dimitriu

Vorbe Nespuse

Mi-e greu să-i spun, simt un gol, / Iar nodul din gât mă trădează, / … →

Te-așteaptă-n nemișcarea tăcerii ruginii, / Cu umbra ta să mângâi întinsul lor covor / Pe-aleea-n … →

Prin lunca dintre dealuri trecea un mic pârâu: / O apă, două maluri, și eu, … →

Din iarna care s-a ținut departe, / N-a mai rămas nimic. Prin amintiri, / Nu … →

Întinde-ți mâna peste ape / Să o mai strâng, / Să o sărut, / Să-i … →

Te cred, iubita mea, te-ai săturat / de zbaterile unui gând ce curge, / pe … →

Valurile nopții poartă, înspumate, / Gânduri fără formă și frânturi de vis, / Prin creneluri … →

Vise de noapte, vise de zi, / De le voi pierde, cum va veni? / … →

Privirea mea, pierdută prin aburi de cafea, / e tristă, abătută, și caută ceva / … →

Alo! Ce zici, ai vrea să ne-ntâlnim / diseară, la un suc, pe o terasă? … →