Daniel Aurelian Radulescu – Versuri.pro

Bisturiu (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Inveterat de adâncimi precise
de secţiune sigură,
fără greşeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână,
ce picură
stoarsă, prin mişeleli.

Un scalpel,
mai cadaveric spus
la lama ucigaşă,
intronizată aşa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur; un.. mântuitor
sus pus
învăţăcel..
cu cursuri ce-a făcut acasă!?.

Un blestemat
de nume alegoric;
iniţial un panaceu,
când tăietura fizică
era singurul leac.. o sângerare critică,
cu gustul venisecţiei de euforic,
ce-acum se practică de.. derbedeu,
ce taie altora din tot.. Un deplasat!.
Inexplicabile alegeri
sunt neatinşii mulţi,
cei cu tupeu
de proşti, ce nu ştiu de ruşine; doar să fie
casaapi stând în prelegeri
de tăiat în carne vie..
nişte satrapi inculţi,
prin nu ştiu ce anume protejaţi de Dumnezeu?!.
Ce.. bisturiu,
ce-l mânuieşte orice ageamiu
oportunist,
târziu recultivat
prin înşelat
-în mintea lui de autist –
ce taie dureros în neştiinţă, în viu..
Helas un declasat, ptiu, ptiu..
Noroc că nu m-am pus pe masă..
Încă-s viu!?!

Rugăciune Tatălui Nostru (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă-nalț Părintelui Etern
C-o jalbă; Doamne, oare-s demn
Să Te Întreb cum de Te am, doar Tată?
Oare-s orfan și Mamă nu mi-e Dată
Să O sfințesc, așa cum fac cu anii
La Tine mă-nchinând în liturghii și psalmii,
Te venerând pe nume de Împărat?
Mi-aș căuta și-un Pântec de-a fost Dat!?
M-am lepădat în voia-Ți suverană,
Dar îmi lipsește parcă suavul de Matroană
Să-mi mângâie de mic zulufii, să mă scalde
În lucii lacrimi, între brațe calde.
Mă rog la Tine să mă plămădești
Din pâinea Mamei, din cuptoare Îngerești;
Te-ntreb de nu-i S-o mpartă zi de zi..
De nu-i și Ea.. Femeia?.. Spune-mi, oare o Fi?
.. Să ierte dulce, cum ne ierți, o omenire
Ce-Ți suntem în genunchi, feriți de ispitire.
Să ne dea Ea oblojul la viclean, că Știe;
A Făcut mulți, ne-a-nsămânțat o seminție?!
E poate doar himeră, Doamne, gându-mi celestin
Ce-l îndrug pur și cast, într-o-ntrebare-ngenunchiat.. Amin!

Oh, Doamne, Cât Te Iubesc (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește-n înghețul de Lună,
Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane,
Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună..
Așa mă-nchin Universului spre a-mi fi pe vecie iubită în fire d-arcane.
Cum comete-nghețate își lasă dâră de fum, se distrug în milenii,
Cum vulcani explodează atomic în înaltul suprem, în stratosferă,
Așa dragostea mea ți-o închin nesfârșit, fără timp pe decenii..
Așa să mă nărui într-a ta-nmiresmata d-esențe-atmosferă.
Cum ghețari milenari se topesc în uriașe aisberguri de sticlă,
Cum munți din înalt se prăvale-n magnitudini Richter de cutremur,
Așa mă dezintegrez într-ale tale frumuseți de mister fără frică..
Așa inima-mi zbuciumi într-un profund sacadat și continu de tremur.
Cum valuri rostogolesc și distrug mii de-ntinderi uriașe de țărmuri,
Cum dezlănțuitele vânturi deplasează enormele șiruri de dune,
Așa vreau să mă-mprăștii pentru tine între mii și-ntre mii de tărâmuri..
Așa vreau s-ai din mine tot ce-ți vindecă răni, să n-ai veșnic simțiri de la lume.
Cum lumina se prăvale peste marile oceane, peste țări, continente,
Cum Soarele-astru o trimite în fluxuri de heliu-n explozii orbitoare,
Așa să-ți sorbi tu din infinitul din mine mii de ergi în miile de zile existente..
Așa să rămân fără vlagă, s-aștept să mă alegi ca să-ți fiu doar o floare.
Îți înalț rugăminți să mă-ngădui să-ți fiu o continuă, fină întâmplare,
Să-ți ofer în perpetuu de timp sărbători în zi de zi neîncetat.
Doamne, oh cât te iubesc, ia-ți din mine fărâme, fii eternă, o nemuritoare..
Să-ți fiu cremă de corp, ruj de buze să-ți fiu și cărbune-n rimel, infinit, veac de veac.

Sămânță de Eternitate (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi;
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi!
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili;
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de… senili!.
Nici paraziți n-ar exista de nu s-ar perinda în cicluri
Eliminați, ingurgitați, ‘n voiaj în multele peripluri!..
Deci ciclul nu-i se naște, moare; este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii asigurându-și etern drum!.
Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă!
Nici Dumnezeu, să ne-nchinăm, n-ar fi, ne-având cine să creadă!..
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli.. semință!!!

Fior de Ionuț sau Bilețel de Adio Nescris (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă exprim greu că-s doar un început de om
Și încerc să mă prezint, că-s neștiut de-o lume,
De voi ce nu m-ați vrut să cresc cum creșteți pom;
Măcar atât, nu doar un epitaf și-un nume.
Sunt mic și blond, bălai cum soarele de-o vară
-Ce n-am avut mai multe, mi s-au oprit la patru-
Și n-am știut, neșcolit, că dulce zi e amară,
Iar rău e pretutindeni, nu doar la film, la teatru.
Oricum nu pot vorbi, că nu mai am nici cap
Și-s plin doar suflet pur, căci carne-s doar tocată
Pe oase scrijelite de dinți, că-n guri nu-ncap
La haita ce-nfruntam, eu singur și ea roată.
De lacrimi nici atât nu mai îmi aduc aminte,
Doar când sugeam, se pare -și chiar nu-i mult de-atunci-
Căci m-au crescut de mic, neștiind că lumea minte,
Spunându-mi doar să râd, cu lacrimi de-alea dulci.
Mă uit în jos la voi din sufletul meu mic
Cum sunteți imaturi și vă deplâng pe toți
Căci păcălind cu parcuri, orașe, vis un pic,
Mi-ați lăsat trupu-n junglă și-un viitor de hoți.
Mi s-au spus sus aici ce nu știam să spun,
De către cineva ce-și zice că-i arhanghel..
Cuvinte dificile de pronunțat; că-s bun
Și că-s primit pe-o cruce, eu, Ionuț Cosmin Anghel!.

De M-Aș Regăsi (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie;
Nu mai e mamă, mi-am pierdut cheie.
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee..
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate..
N-ascultă nimeni, n-am la cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt..
Mă doare imens sufletul ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi..
Că fila-i de.. lemn, fără trecere-n.. vămi!.
Nu mă mai regăsesc poezie;
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe..
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam
C-am plecat, nu mai sunt prahovean..
Mi-am pierdut tinerețe;
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc..
.. Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!..
.. Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-..
„Este plecat primu-edil, în filozofie..”..
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu;
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie,
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc..”Ducă-mă pe pustiu”..
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu,
Eu.. Și n-am niciun drept la evlavie!?!

Prostia Rămâne Mereu Spontană și, Surprinzătoare, Pentru Cei Care Demult Au Depășit-o… (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am neam ciudat, popor viclean, nu e din zona temperată,
E mai curând de om un regn, de fiară, fiinţă blestemată,
Că îşi scoate nici când nu te-aştepţi varani, pume, şacali, hiene,
Veninoşi şerpi, aligatori, hematofagi, vulturi de ghene,
Rechini, haite de lupi, coioţi, piranha, viespe, scorpioni,
Jaguari, gheparzi, leoparzi, tigri, lei, hidre, viespe ori dragoni..
Popor de contorsionişti, cameleonic în ambiţii,
În masa sa amorf şi stoic, arar punându-şi din condiţii,
Rău răbdător, lăsându-şi seamăn să i se urce în spinare,
Să-l umilească peste poate, să-i facă rea din bunăstare,
Mereu surprins, partea sa cultă, de mojicia sfidătoare
Pân’ la pieire aproape, pân’, până a-l crede „dus”, că moare..
Poporul meu, partea cea dreaptă, ce mă înfioară de splendoare!
08. 02. 2017

Aventura (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cât de profund se naște, în superficial,
cu timp și curs mereu neașteptat
și, cu sfârșitul, un eventual
poetic sau real… Riscat!?
E parcă o călătorie,
fără nimic de convențional;
cu minte, suflet, sau din datorie…
neîndeplinită, inerent, nenatural!
Este particula de-un menit astral,
de-un tot făcut total imprevizibil,
fără rol scris; un „improviso” teatral
„live”… Ne sfidând inteligibil!
Are un gust aparte, fremătând
printre fiorii de-un sublim necunoscut
indus; doar înțelegerea îl relocând…
„No self control”…”K. O.”, de-un upercut!
Nu-i la oricine jocul destinat,
de-aceea lumea-i câteodată ternă;
sinucigașă distorsionat
pentru îngrăditul, înfundat… cu visu-n pernă!
În dragoste-i presusul de rutină,
când fluturii, cocon își fac, zburlindu-și din aripe,
uitând că dăruind cu totul, poate-i vină…
dar, c-o eternitate naște… din clipite!
Este sclipirea vieții din banal
scăpată, sau aprinsă-n nebunie,
trecând de prag un drog de agonie,
pierdută de suport… Imaterial!
E fumul de-un Zefir imaginar
se retrăind ascuns, cu anvergură;
candid, cu ochi deschiși de-un led aprins în far…
înmiresmând cum roza-n spini, pe-un vârf de aventură!
Pe înțeles comun e-o feerie
visată-n lungi peripluri de singurătate;
inevitabil acceptată, c-orice risc…”Ce-o fi, să fie!!!”
Ești toată ființa un tumult, temeritate!
Te-arunci fără de vârstă-n mreje dulci,
cu simț iresponsabil și, de simțuri plin
ești mai ușor, ușoară, ca o nea de fulgi…
și mult mai albi, decât petalele de crin!
… Este himerica-n dozaj de endorfine
resuscitate-n plictisul mortal,
când ți-amintești, uitat demult, de tine…
E fuga-n lume, c-un amor la câte-un bal!
Este fantasma rugăminților intime… Dor fatal!!!

Paraşutistul (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sfidează gravitaţia-n planaj de-o umbrelă,
cu mintea în imponderabil. E-o gazelă
sărind din trambulina-aripată, mişcătoare
spre-o sinucidere antrenată. O provocare!
Ce-i zboru-n fond? Un contemplu al căderii
din visul de înalt, splendoarea, sensul vrerii
peste-un tabu al desprinderii de sol spre cer,
unde doar temerar întâlneşte sunet, în eter.
E-un ireal de-a face altfel, exibiţionistul
‘n cădere liberă, în suflet, cum artistul;
probează fizica-n legi cu iz de axiomă
făcând din ceruri explorare-n loc de dogmă.
Se-apropie ameţitor de solul tare,
sfidând păduri, abisuri, munţi sau mare.
E îngerul sosit din club privat ce-i Paradisul!
E-un vis semeţ de zbor… căzut, PARAŞUTISTUL.

Dezgust (feat. Goeteri)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
„On target” denumite, în snob de nou model,
De-aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou… din viţel!.
Şi-i multă, mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria…
Şi moare un neam… odată, predestinat să-nveţe?!.
Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată… şcoliţii-n empirism!.
Estomacabil simţ ‘n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane…
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc… aleşi din proşti, cotloane!.
Nici moartea nu-i îndeajuns la reproduşii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculţi cu şcoli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-şi fac adepţi din leneşi… tipare, după şan!.
Şi mor de-atât necaz, că dacă-mi pierd şi limba
Nu am cum să mai spun şi n-o să am nici cui…
Mă rog la Dumnezeu, că poate lume schimbă
Cu alţii noi, din vechii… Lui, ce-are îndestui!?!..
Cum Doamne, pe Pământ, alţii-s altfel? Să-mi spui!.
PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povaţă;
Ai noştri tineri, oare, tot la Paris învaţă???
24.06.2012