Strofa 2:
Sub cerul blând, în satul mic
Se leagă timpul de-un colnic
Și-n fiecare pas ce-l fac
Aud străbunii cum mă cheamă-n veac.

Refren:
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu.

Strofa 3:
Pe vatra noastră s-au născut
Copii cu sufletul crescut
Din trudă, lacrimi și cântări
S-au ridicat din glie stătători.

Refren (repetat) :
Vatră de dor și lumină
Tu ești rădăcina mea divină
Din tine curge neamul meu
Și-n tine arde Dumnezeu

Strofa 2:
Pe câmpia unde-au plâns
Soldați tăcuți, cu pieptul frânt,
Crește azi o floare albă
Dintr-un vis ce n-a fost stins.

Refren:
România, mamă sfântă,
Din trecut ne ești cuvânt
Ne-au lăsat o țară-n suflet
Să o ducem mai departe-n gând.

Strofa 3:
În icoana de pe perete
Stă bunicul cu chip blând
Și-n privirea lui se vede
Cum păstrează-al neamului legământ.

Refren (repetat) :
România, mamă sfântă,
Din trecut ne ești cuvânt
Ne-au lăsat o țară-n suflet
Să o ducem mai departe-n gând.

Final:
Și când pașii ni se-opresc
Să știm cui datorăm ce suntem
Că-n pământul românesc
Dorm cei care ne-au făcut să fim

Strofa 2:
La școală-nvăț limba ta
Dar harta ne desparte, așa
Eu te visez în fiecare zi
Cu munți, cu steag, cu poezii.

Refren:
Românie, mamă mare
Te port în suflet ca pe-o floare
Deși nu sunt în brațul tău
Te simt aproape, Dumnezeu.

Strofa 3:
Pe Prut se joacă vântul greu
Dar eu îți scriu din gândul meu
Când voi fi mare, voi veni
Să fiu acasă, să pot iubi.

Refren (repetat):
Românie, mamă mare
Te port în suflet ca pe-o floare
Deși nu sunt în brațul tău
Te simt aproape, Dumnezeu.

Final:
Și dacă nu ne vom uni curând
Să știi că eu te port în gând
Că-n Basarabia, un copil
Te strigă-n vis, cu dor subtil.

Refren:
Lumină-n suflet, sânge-n piept
Suntem români, suntem drept
Lăsați-ne să fim ce-am fost
Stăpâni pe-al nostru adăpost.

Strofa 2:
Din Prut și până-n Tisa lin
Se leagă dorul de destin
Basarabia ne cheamă iar
Să fim o țară, un hotar.

Strofa 2:
Ne-a risipit prin lumi străine
Dar n-am uitat de rădăcine
În fiecare gând ce-l port
România e al meu suport.

Refren:
România, suflet viu
Te port în sânge și-n pustiu
Oriunde-aș fi, nu te-am uitat
Ești leagăn, vis și al meu sat.

Strofa 3:
Când vântul bate dinspre Prut
Aud chemarea de demult
Basarabia, soră dragă
Te vrem acasă, fără vlagă.

Refren:
România, suflet viu
Te port în sânge și-n pustiu
Oriunde-aș fi, nu te-am uitat
Ești leagăn, vis și al meu sat

Strofa 2:
Pe Prut se frânge dorul meu
Și-n fiecare pas e Dumnezeu
Când spun „acasă”, tu răspunzi
Cu glasul mamei din ascunzi.

Refren:
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.

Strofa 3:
Copiii tăi vorbesc românește
Dar lumea-i spune că nu-i firește
Istoria ne-a fost furată
Dar inima n-a fost uitată.

Refren (repetat) :
Basarabie, soră ruptă
Din trupul țării noastre-n luptă
Te strig din munți, te plâng din văi
Ești dorul meu de mii de căi.

Final:
Și când va fi să fim din nou
O țară, un cuvânt, un neam, un nou
Atunci vom scrie pe pământ
Că dorul nostru n-a fost frânt

Strofa 2:
Pe câmpul plin de crini și de tăcere
Se-aude parcă glasul lor străbun
„Nu ne uitați, păstrați ce-avem cu vrere
Și nu lăsați pământul în furtun”.

Refren:
România, mamă-n lacrimi și lumină
Ne-ai crescut cu jertfă și cu dor
Din sângele lor curge rădăcină
Și-n inima noastră e al lor fior.

Strofa 3:
În fiecare steag ce flutură-n vânt
E o poveste scrisă cu sudoare
Și-n fiecare rugăciune pe pământ
E-un „Mulțumesc” rostit în sărbătoare.

Refren (repetat) :
România, mamă-n lacrimi și lumină
Ne-ai crescut cu jertfă și cu dor
Din sângele lor curge rădăcină
Și-n inima noastră e al lor fior

Strofa 2:
Tu m-ai văzut cu ochi de om,
Cu inimă și cu lumină,
Și-n pielea mea ai vrut să fii
Când versul meu ți-a fost grădină.

Refren:
Steaua care-a răsărit
Nu e din cer, ci din privire
E-un gând curat, e-un dor trăit
E-un om ce scrie din iubire.

Final:
Și dacă mâine n-oi mai scrie,
Să știi că-n tine am lăsat
O stea, o clipă, o poezie
Din sufletul meu adevărat

Strofa 2:
Port cămașă cusută-n floare,
Și vorbesc cum tu vorbești,
Dar granița ne ține-n zare,
Ca pe frați ce nu se-ntâlnesc….

Refren:
Mamă Românie, te visez în prag,
Cu icoană-n suflet și cu dor în drag,
Când oi fi mai mare, vin pe-al tău hotar,
Să-ți sărut pământul, mamă-n calendar.

Strofa 3:
La fereastră stau și scriu
Pe o foaie de hârtie,
„Românie, nu-i târziu,
Să ne-aduni în veșnicie…”.

Refren (repetat) :
Mamă Românie, te visez în prag,
Cu icoană-n suflet și cu dor în drag,
Când oi fi mai mare, vin pe-al tău hotar,
Să-ți sărut pământul, mamă-n calendar.

Final:
Basarabia suspină,
Dar în mine e lumină,
Că-ntr-o zi, cu cer senin,
Ne-om uni din rădăcin’