Costel Zăgan – O Dată-n Plus

Poezia tace-n piața marecât eu tac în poeziela ecuator poate-i răcoaredacă-s bun fir-ar să fie.Ca să tac în poezietac în dragoste nocturnce albastră nebuniearunc stelele din turn.Tac în dragoste nocturnla ecuator poate-i răcoarela noapte sunt Moș Crăciuntace poezia-n piața mare.Eu tac într-o poeziecare-apoi ne scrie.

Costel Zăgan – Erezia Progresului

Agricultura a ajuns în fine la sapă de lemn iar industria la fier vechi.Ba avem, ba nu avem ţară de vânzare.Aşa că mai bine ne vindem zilnic unul pe altul sau pe alta.Troc universal. Dăm totul pe nimic.Cumpărăm nimicul pentru toţi şi toate.Circulăm în toate direcţiileFără niciun fel de restricţieDe viteză, vreme, sex ori morală.Câştigă … Citește mai mult

Costel Zăgan – Poetul Ca o Rampă Deschisă

Între martirii și avocații istoriei,cu lacăt la gură și cătușe la mâini,având totuși la răsăritHARTA ROMÂNIEI MARIdrept icoană,ezitând totuși 24 de ore pe ziîntrevierme și albatros,liber ca un râu de muntecu-n mal în raișicelălalt în iad,liber ziceam,cine nu înainteazădă-ndărăt,literă cu literă,niște răni inutile,niște îngeri de pripas,niștemășticopilărești.Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

Costel Zăgan – Moda Vârstelor

Haina copilăriei mi-e mică,tinerețea-i demodată,altă vârstă mă ridicăcerându-mi să-i fiu tată. Tinerețea-i demodată,bătrânețea-mi vine bine,tare-aș mai iubi o fată,niciuna însă nu-mi vine. Bătrânețea-mi vine bine,altă vârstă mă ridică,buzunarele cu stele-s pline,haina copilăriei mi-e mică. Tinerețea-i demodată(și nici moartea nu mă cată).

Costel Zăgan – Inima Moldovei Cântă

Iar mi-e dor de Eminescu.Și Moldova parcă-i grea.Fericit cu tot firescul.Scriu, va răsări o stea.Și Moldova parcă-i grea.Se va naște Făt-Frumos.Într-o lume bună-rea.Va veni din rai pe jos.Se va naște Făt-Frumos.Fericind iar nefirescul.Cerul către iad l-am scos.Că mi-e dor de Eminescu.Și Moldova-i iarăși grea.Dar nu foarte și nici prea.Costel Zăgan, CEZEISME II

Costel Zăgan – Erezia De-A Nu Lăsa Lacrimile Să Curgă Înapoi

Nici Dumnezeu nu se supără Dacă-lîngână copilăria Totuși serviciul mi-atransformat viața de familie în coșmarcotidian Nici nu deschid bine gura șiîncep să scârție toate pârghiile sistemului Niciun holșurub nu rămâne lalocu-i predestinat Nicio piuliță nu treceunsă de-o vorbă de duh Toate suntpuricate ca la mama acasă Orice rafte șters de praful rutinei Toate cheilesunt răsucite … Citește mai mult