Costel Zăgan – Versuri.pro

Zâmbește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Primăvara-i pe buzele tale, frumoaso. / Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS →

Învierea Timpului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E magie, dragă Kitty,
nu poezie,
toată
faza asta
cu
pomii înfloriți,
gata
să salte
pământul
la
cer.
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Despre Viață și Moarte Numai Bine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Dragă Kitty, frica totuși e un avantaj,
Morții n-au teamă de nimic. Numai
se deplasează spre roșul tăcerii. Și cum
viteza morții-i infinită, te ajunge și la
capătul lumii sau în punctul zero. Timpul
se întinde între noi ca o față de masă.
La unii-i botez, la alții înmormântare.
Dumnezeu să ne ierte
pe
toată lumea,
vii
sau
morți.
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK

În Căutarea Unei Povești de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

M-am trezit cu ochii
plini de vicol
și de
ninsori de legănat copilăria.
Brrr, Doamne,
ce iarnă imaginară,
cu
mâinile înmănușate-n versuri,
cu
haine călduroase de sonete
și
căciuli trase
peste ochii copilăriei.
Ninge
pastel de Crăciun.
Costel Zăgan

Dosarul Secret al Lui Bacovia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bacovia / este / fratele / meu / de / suflet. / Poezia-i / sângele ... →

Emergență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Bacovia scrie la vioară,
vioara tace-n do major
și dacă totul o să doară,
ce vers speranța tuturor.
Vioara tace-n do major,
poetul scrie câte-o rană,
tăcerile totuși mai dor,
durerea-i condiția umană.
Poetul scrie câte-o rană,
dar dacă totul o să doară,
va da un înger de pomană,
Bacovia tăcere la vioară.
Vioara plânge-n do major,
Doamne pe buzele tuturor.
Costel Zăgan, CEZEISME II

Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Însă iarba verde de acasă / O simt în versuri de coasă / COSTEL ZĂGAN, ... →

De la Alfa la Omega

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ce fără margini încântare,
ce cântec fără de-nceput,
ce taină revărsată-n mare,
femeia pornește c-un sărut.
Ce cântec fără de-nceput,
femeia-ncepe cu sfârșitul,
dar niciodată n-am s-o uit,
femeia-i pâinea și cuțitul.
Femeia-ncepe cu sfârșitul,
ce taină revărsată-n mare,
cu răsăritul și-asfințitul,
e cea mai pură întâmplare.
Ce cântec fără de-nceput,
ce rai de unde-ai re-născut.
Costel Zăgan, CEZEISME II

Poem 1-1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cuvântul dus-întors. / Costel Zăgan, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS →

Cartea-i Dumnezeu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cartea-i prima,
cartea-i un izvor,
la revedere, stima,
de carte mi-e dor.
Cartea-i un izvor,
cartea-i un fluviu,
ce-l rostim în cor,
al vieții Danubiu.
Cartea-i un fluviu,
la revedere, stima,
n-am niciun dubiu,
cartea-i prima.
Cartea-i un izvor,
mă naște să nu mor.