Cosmin 13 – Versuri.pro

România

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aici e România, țara prin milenii zdrobită
De nații adverse, nesusținută de țări ce-au pășit același prag
Supusă la forțe superioare fiindcă n-a avut puterea de a se revolta
Și acum românu-i sortit să trăiască o viață anostă
Acesta este regatul românesc conceput de Cuza
Cu revoluția din ’48 pentru Valahia, Moldova și Transilvania
Înfruntând prin secole de luptă regatele
Cu prințul Ferdinand, favorizând societăților bunurile de masă
Pentru împărțirea și dezvoltarea de clasă socială
Ca fiecare dintre noi să aibă situație materială să pună pe masă
În ’23 favorizând până și cetățenia la evrei
Dispărut fără urmă dar umbra după aceste ex-bunuri
Dictatura lui Carol al II-lea și despărțirea Basarabiei
Precum clauza pactului Ribbentrop-Molotov în ’40 cu rușii
Dar acest pământ ne rămâne mental, moral și social nouă
Dar tirani ticăloși ne-au îndepărtat pruncii
Călcat regulile testamentului cotropind Bucureștiul
Am fost injectați cu venin și ură și ni s-a păcătuit
Război civil, fiind noul mediu vitreg și steril
Masacru în Fântâna Albă din partea sovieticilor
Dominându-ne până și Bucovina și Basarabia
Au controlat întreaga țară pe avantajul lor
O minimă frână au pus-o nemții salvându-ne din petrol
Apoi intrând la putere Antonescu dictator, afirmând că
Legea era clădită de el și ne-a
Slujit păcatele în al 2-lea război mondial
Asta-i metoda rapidă de dominație românească
Prin care străbunii au trecut și luptat în frig, aprig vorbind
Ce și-au dat viața pentru noi și noi în schimb, în timp
Zdruncinate toate forțele noastre cu luptele împotriva URSS-ului
Cu misiuni de bombardamente și război în Odessa
Ca bunicu’ lui Underman, lupte în Oituz și
Toate oasele eroilor noștrii în Mauzoleul eroilor din Mărășești
Niciodată uitarea eroilor, privesc pe harta Bucegi
Natura noastră dăruită de Dumnezeu și Carpații
Ne-ați furat tot ce am avut mai bun din țară
Și avem hoți ce fură și vând nevăzând că poporul de fapt e frânt
Să vă fie rușine pentru răul ce-ați provocat în acest sistem
Cât de rău îmi veți face eu voi continua să rămân român fără să mă tem
Învățați istoria adevărată, nu fiți îndoctrinați
De toate stereotipurile ce vi s-au băgat în cap
Nu credeți în Dracula, în rest, credeți doar în Vlad Țepeș
Nu fiți fericiți că doar a căzut dictatura lui Ceaușescu
Dar speriați-vă de democrațiile lui Iliescu, Băsescu și Antonescu
Zdruncinați am intrat în Europa și se pare nu merităm așa ceva
Suntem conduși de tirani masoni ce ne strâng, ce dictează ca rușii
Nicidecum respectă constituția, am două șanse de-a ieși din acest haos
Să ne schimbăm pruncii de viitor, sau să continuăm să ne supunem lor
Mai e și-a 3-a alternativă care spune următoru-i lucru
Românilor, treziți-vă

Hipnoza Colectivă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Noapte prin lumină
tendințe rebele
tirani în uniformă
produc bariere
printre oameni
oare când se va sfârși
că doare să fii o țintă de exploatare
mă trezesc devreme
condus de conștiință
și fiecare zi mă duce la capăt de ființă
soarele răsare printre coduri de bare
și conturi, salarii, bani spălați de fiare
și conturi bancare, lupta între săraci
încercând să ai o vorbă și tre’ să taci
autobuzu’ care întârzie noaptea
actoru’ care își joacă partea
autoru’ care-și proiectează cartea
și fapta e că totu’ merge rău
de la geneză că nu s-ar putea altfel
unii se închină, alții descoperă Marte
visele se destramă pe monede
diploma e doar o hârtie pe perete
repede mă agit dacă știu că am un obiectiv
și nu-l voi finaliza niciodată, încerc să gândesc pozitiv
dar realitatea e una singură
și aurul din cer nu picură
când lupta ta e nulă încercând s-ajungi undeva
că da, ori mori crezând în ce faci ori nimic de pierdut.
Aceleași zile amare, același déjà vu (x2)
aceeași rutină mizerabilă pe care o știi și tu
și vreau o schimbare (x4).
Stage fără muncă
când alții mănâncă
doi lei în genunchi pentru o viață de slugă
școală fără educație
doar ideologie
bani și puterea, ce analogie
idolatrizare față de tiran
indoctrinare peste lume sacrificând un an
întreg de război printre umani
sunt doar ei
adevărați diavoli în urma tentei
fiindcă pământul e un infern
și orice mizerie falsă pentru etern e o farsă
biserica să-i hrănească pe alții
apoi să vină să ne spună „iubiți-vă frații și surorile”
n-ai cum să fii un sfânt când îți calculezi tonele
să simtă și un bancher cum e să nu ajungi la capăt de lună
dacă nu se poate vorbi cu ură.
Refren.
Refren

Echilibru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Joc zaruri cu moartea, mă încearcă
Mă gândesc doar la bani, se așterne noaptea
Și parcă vorbesc cu Sorin despre succes
Îmi dă dreptate,
Îmi văd viitoru’, așa departe, dar nu pe Marte
Trăiesc dincolo de lume, Bone County
Trappând eșecul în boxe, practic
O ard semantic
Stele în jurul meu ca Dumnezeu
Hollywood, scriu strofe pe pereți,
Spune-mi Sfântul Petru, FL Studio
Random, da,
Nu cânt filme de clișeu
Nimic filozofie, am ajuns la apogeu
Am ajuns la apogeu, atât mai am de spus
Am demonii mei, dar ceva e mai presus.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres.
Conduc mașina timpului
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Frecvența beatului,
O lume unde nu mai sunt deloc sclavi
Scriu fără reguli, ca o rapsodie
Credeți altceva despre ce e poezie
Filme verbale, să știi că trebuie să interpretezi
Dumnezeu te vede, nu ăla în care crezi
Cugetând și la faimă ca Sfera Ebbasta
Mă teleportez iar în Nevada
Acolo unde e mult deșert
Pe străzi părăsite să mă regăsesc.
Ascult neironic trap în casă
Karma îi lovește doar pe cei mai slabi
Pe textele mele vezi doar natura arsă
Viitorul înainte, stau cu el față în față
Coarne cu degetele, cineva mă aude
Sunt extraterestru, pun sunete tăcute
Echilibru în viața asta, fiindcă
Avem nevoie de progres

Ce Ai Făcut, Mă! (feat. Bob3Dex)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Bob3dex] Nu e nimic de zis,
punctez, s-au stins ca răpuși de boală.
Noi ți-am zis, n-ai vrut să asculți concis
și s-au dus pe apa sâmbetei 13 ani de școală.
Robotizat la modu’: viața pe planu’ 2
și în prim plan sunt planurile, dar uită-te înapoi
la ei, apoi la tine, apoi la noi
și spune-mi care-s ăia plini și care-s ăia goi.
Personal cu personalizat,
baricadat în fața suflului social, ce c***t?
Conștiința-ți e oarbă ca și credința,
dorind să-ți adoarmă dorința și ființa.
Și dormi copile, cum spunea ea,
cu lanțuri de mâini și vise în saltea
ce te imploră, rețeaua de golani
acum e Pandora, c-ai uitat parola.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)
Să vină-n șir indian,
să-mi spună simplu:
„Bogdan, lasă-te, man, că-ți pierzi timpul!”
Nimic nu se lipește, cade timbru’,
tigru’ meu l-a luat tribu’
să-l fac primar ca triplu’
și să mă comande, asta-i ironia sorții
și roata se-nvârte, roata se-nvârte
până când te calcă-n clișeul morții.
Cadem decade în fața porții închise
și la final „Ce ai făcut, mă!”
Spumă sau lună, ură sau ură,
pe plaje savurând cocktailuri de sânge
sau ajungi cocktailu’ savurat încet.
Îl am picat pe Venus, odată pe spumă,
odată pe lună, ce se aseamănă se adună
și bea până crapă, bea până crapă
ca lemnele-n pensiunea Tensiunea lui Cioacă.
(?) strada, nu se compară,
bătrâni depanând la ce-a fost odată.
Vezi că nu se știe ce-a făcut pe hârtie
sau ce-a dat la altu’ și doar ce-ai făcut tu,
da’ tu niciodată să nu-ți pui credința-n filme
că nu se face, tată, e cum ai pune credința-n minte.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)
[Cosmin 13] Caut scăparea prin piese,
salvarea nu iese la suprafață,
dar muzica asta mă învață să mă apăr
de întuneric unde cad deseori.
Ori fac piese, ori îmi fac filme
și știi că-mi e bine
și știi că nu e bine
să crezi prea mult în tine,
în alții nu convine,
nu te salvează nimeni.
Vreau să las o urmă,
vocea-n cap îmi spune „Ce ai făcut, mă?”
Încearcă această tobă,
las-o așa, măcar pe probă,
ca să vedem măcar cum sună,
la prim impact pare una bună.
Mi-am vândut sufletu’ la diavol,
nu l-a cumpărat nimeni,
vise-n oracol,
mult prea mare prețul,
dar de fapt e nul, nu poți da doi bani pe mine.
Am vrut mult, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut?
Am vrut tot, da’
ce ai făcut, ce-ai făcut, mă?
Ce ai făcut, ce ai făcut? (x2)

Sprite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu reprezint scena, nu sunt emblemă
deci de fapt asta nu-i problema
a cânta sau nu, asta e dilema (2x).
Știi că dacă privesc de departe orașu’ de aici pare Gotham City
luminile bat la ochi, fac muzică pentru cine știe
fac ce o să fie, din adâncu’ minții
uite cum o dau, frate, uite cum o dau,
cum o fac, că nu tac, când trag la telefon mă încarc
dar nu atac, nu dau start la beef
Eu fac feat cu tine, cu el, cu oricine,
fac bine da’ reține că
ține de voi, nu e un război, nu voi spune nimic
nu arunc cu noroi
nu sunt critic
vers după vers frate, știi că evoluăm
nu-i bine că fac, că scriu, că fac trap
cine zice asta e bluepillat
Am un Sprite în buzunar și îl vars în univers
să dau de băut la alieni
visez la succes, să urc sus ca soluția asta în pahar ca un purpuriu progres
nu ca 13 neînțeles, schimb des clădesc o cale de acces la acest interes
nu vreau să plătesc nici un preț
deci, îl văd pe Sorin în industrie
cum crește încet
nu reușesc să cad pe beat, să cad pe beat,
să dau instinctiv pe negativ, să zic
că mă simt pozitiv.
Am un Sprite în buzunar (8x).
Recunoaște că și tu ai face pacte pentru fericire
chiar dacă nu-ți stă în fire
sunt zile în care întrebările sunt utile
și vin cu miile, și un răspuns aduce la ieșire
mă joc cu flow ca o jucărie
în această copilărie, în această călătorie
când moare poezia învie, orice literă pare vie, scriptura e o stafie
ți se pare ție că nu pic pe negativ, e o iluzie
se întâmplă des ca în zona asta să fie confuzie
toți știu ceva și ajung la concluzie
beau un Sprite și ascult aceste tobe
încercând să nu mă grăbesc să vorbesc lent
trec repede ca un tren fără frâne
încercând să produc ceva mai concret.
Am un Sprite în buzunar (8x).
Nu reprezint scena, nu sunt emblemă
deci de fapt asta nu-i problema
a cânta sau nu, asta e dilema (2x)

Ultima Strigare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un alt spirit abandonează corpul
suntem toți un univers acoperit de carne
viața i-a jucat feste
și observ că moartea nu e o soră, e cea mai crudă bestie
a fost ultimul drum, totul s-a rezumat la ultimul cuvânt transformat în scrum
băiat de treabă, prea devreme ca să poată lumea întreagă
să înțeleagă esența unui singur individ printre oameni
dar acum supremul nu mai simte și doarme în etern
n-o să înțeleg legea firii, dar firul vieții cauză țelu’ nefericirii
și necunoștința față de o următoare ființă
fiindcă totu’-i trecător, și timpul nu așteaptă
cineva sau ceva nu l-a lăsat să-și vadă copilu’ sau cum o să-i crească.
Îi mulțumesc pentru timpul în care a fost dispus
să-mi aducă un răspuns la fiecare mesaj
a plecat dintr-o dată, parcă ieri obișnuiam să-i scriu multe chestii
când n-o lăsa baltă ocupat de muncă
și mult stres lăsase în urma lui, același tren îi pregătise scopul jocului
la modu’ „viața a fost o blasfemie”
ca și eu cred că e un blestem să lupți pentru nimic
își pregătise amurgul vieții pe o cale ferată
orice lacrimă în timp va fi uitată
dar meșteru’ rămâne în memoria noastră
de când și-a clădit primăvara de mult așteptată
Matei va crește mare și va înfrunta munți de piatră
ca meșterul tata, natura supremă
știu că auzi asta unde corpul tău zace
pentru toți vine momentul, odihnește-te în pace

Electrowalzer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am făcut un pact cu muzica,
Mă transform în cuvinte, sfidez fizica.
Am în mână un microfon,
Știu că e misiunea mea,
Dar am aruncat o monedă, n-a căzut pe podea (x2).
Microfon (x16).
Am făcut un pact cu muzica,
Mă transform în cuvinte, sfidez fizica.
Am în mână un microfon,
Știu că e misiunea mea,
Dar am aruncat o monedă, n-a căzut pe podea (x2).
Microfon (x16)

Noapte Bună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fără cuvinte (x2),
pământul e mut.
Joacă cele trei cărți
joacă, joacă, joacă a 4-a carte
joacă, joacă, joacă până ajungi pe Marte
joacă, joacă, joacă până ajungi departe
n-are rost, n-are rost
să te trezești
spune noapte bună lumii fără să o pățești
luna se-se-se uită de la fereastră
terra, terra, terra îți dă mâna cerească
c-c-cerul se topește ca o lacrimă
noaptea asta blândă pare o crimă
dar de fapt e o soră foarte optimă
ochii declară o situație intimă.

Refren:
Noaptea asta aduce pace
nu știi ce-ți face
dar ești visător suprem, te complaci
ochii mint vederea,
întunericul-i ieșirea
visul tău înșeală privirea
ai sute de sunete sublime pe cord
diavolu’ virtual imprimat pe corp
visezi doar stelele
arhitectul le desenează pe cer ca pe o piele
când joacă cele N cărți.

Refren:

Imposibilul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vreau să nu mai apar ca o eroare în fața ta,
vreau să știu că sunt și eu un uman ca fiecare și nu altceva.
Vreau prosperitate, progres între umani,
vreau să țin la a mea parte, la fel ca fiecare în parte.
Vreau să cred într-un ajutor,
de fiecare dată când cad la pământ ușor și nu mă pot ridica.
Vreau să pot atinge un scop fără să mă gândesc la viitor
și dacă se va împlini,
vreau în plină noapte să nu mai fiu înconjurat de gânduri amare
care mă tulbură în interior.
Vreau să nu mai fiu un actor în filmu’ ăsta dramatic,
să calculez universu’ ca un matematic.
Vreau să cred că am timp la dispoziție,
să mă simt stabil în a mea poziție,
să fiu un echilibru între bani și energie,
noroc, apreciere, moarte și veșnicie.
Vreau să pot gândi simplu,
de-aia rămân singur printre atâția oameni.
Vreau să mă pot relaxa producând ceva la butoane,
vreau să cred că există viață după moarte.
Vreau să cred că totul e infinit,
atunci când și durerea are un sfârșit.
Vreau ca muzica să-mi fie doar un hobby
și nu o motivație de viață, că asta m-a distrus.
Vreau să nu mai fiu compus de vise,
căci speranța e o mare bestie care te face să lupți cu porți închise.
Vreau să știu ce se află în mintea ta,
atunci când judeci ceva care ți se pare banal.
Vreau totul de la viață,
pe vremuri în care doar hartiile contează.
Vreau multe chestii,
vreau să nu mă mai furi când îți întind o mână.
Vreau să nu mai fiu egocentric până
atunci când apele se vor calma
și atunci când încarc arma sper să rezolve totul karma
c-am multele pe cap când cad pe pământ
ca un cuvânt care doare dar mărunt
Unde sunt ultimele note?
Vreau mai multă evoluție și mai puține vorbe.
Unde sunt ultimele note?
Vreau mai multă evoluție și mai puține vorbe.

Mecanism Social

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ies din întuneric
apar la suprafață
cu o mască pe față
și reiau controlu’
ating subsolu’ prin forme de subteran
suveran pe propria-mi persoană ca maestru’ tibetan
non stop, 24 de 24, elaborez cuvântul pe foaie
în cadru, leg altu’
mecanism, fiecare acțiune așteaptă o reacție
strada de distruge, orașul nu doarme-n fracție
programat să produci, să consumi, să bagi suma
să faci una bună, însă suma te consumă.
Și sistemu’ nu ți-e prieten
cazi, te ridici, zbori, suferi, mori pentru sume
acest mecanism e foarte greu de învins
și nu fii liberal dacă ești capitalist convins (x2).
Adevarul doare ca o lamă pe spate
împacă-te cu ce-i real și cele 7 păcate
ca doar avem un software cerebral ce tinde spre eroare
și când deschidem o paranteză mai adăugăm în teroare
menită să traseze nații însă frații
au pierdut de mult cu aliații
nu uita că și tu apari printre mii de probleme
și nu uita că tu ai alimentat puterea lor acum o vreme
și nu uita că tu ai educat malefic o generație
oameni și bestii, hai să facem o comparație.
Refren (x2)