Versuri corectate și adnotate
Mi-e sufletul cavou de gheață,În care doarme-ntins un mireUcis în fapt de dimineață,În ochi c-o altă amintire.În jur, fecioarele nebuneMai poartă candelele stinse;Le arde-n pieptul de cărbuneMisterul vieții necuprinse.O noapte grea, materială,De nepătruns, încet se lasă,Prinzându-și aripa realăÎn părul moale de mătasă.Se lasă ceața prin unghere,Mai neagră negura se cernePe frunți de marmoră-n tăcere,Simbol al … Citește mai mult
Din tine iau păcatul, iar restul îl distrug;Tu ești legat de mine prin partea ta divinăȘi ochii se dilată! Să mă întorc, să fug,Dar țeapăn stă piciorul și spiritul leșină.O, sfântă libertate! Și carnea îngrozită,Cu mâinile pe spadă se prinde, încleștată.Nici ochiul nu mai plânge, nici pieptul nu palpită,Când buze, în neștire, șoptesc cuvântul: Tată!.Și … Citește mai mult
Cântă singuraticul flaut,Pe vânt alerga elegia.Cu vântul, cu cântul te caut,Maria, Maria, Maria!Și frunza cânta în dumbravă,Și-n freamăt pierea armonia.Și inima-mi cântă, bolnavă,Maria, Maria, Maria!Și vântul, și cântul, și inima-mi frântă,Și toamna, și frunza-și trăiau agonia.Tăcere.. Un flaut mai cântă:Maria, Maria, Maria!
Să nu te-ntorci din cale când Duhul Rău te minte,Căci vei rămâne pururi în a Sodomei carceri;Prin fier, prin foc, prin apă, dar numai înainte,Căci drumurile-n spirit nu suferă întoarceri!Să mă întorc mai bine la oi, să mă retrag.Din lumea lor vândută pe treizeci de argințiVoi paște în tăcerea pădurilor de fagAsinii filosofici și turmele … Citește mai mult