Charles Simic – Măcelăria

Uneori, când mă plimb noaptea la ore târzii,mă opresc în fața unei măcelării închise.Doar la tejghea există o lumină,asemănătoare luminii cu care prizonierul sapă tunelul.Un șorț atârnă pe perete:sângele împrăștiat descrie o mapăa marilor continente de sânge,marile râuri și oceane de sânge.Cuțitele strălucesc ca niște altareîntr-o biserică întunecatăatunci când sunt aduși schilozii și idioțiipentru a … Citește mai mult

Charles Simic – Bestiarul Degetelor Mâinii Mele Drepte

BESTIARUL DEGETELOR MÂINII MELE DREPTE.1.Degetul mare, dintele liber al unui cal.Cocoș pentru găinile sale.Corn diavolesc. Viermele gras,pe care l-au atașat cărnii mele în clipa când m-am născut.Este nevoie de patru pentru a-l ține și a-l plia în două,până când osul începe să se plângă.Tăiați-l! Poate avea grijă de el însuși.Prinde rădăcină în pământsau pleacă la … Citește mai mult

Charles Simic – Omul Interior

Nu e vorba că trupular fi ca un străin.Este vorba că este o altă persoană.Arătăm aceeașifață urâtălumii.Când eu mă zgârii,și el se zgârie.Există femeicare pretind că l-au prins.Un câine mă urmărește peste tot. Poate o fi al său.Dacă stau liniștit, el este și mai liniștit.Atunci îl uit.Totuși, în timp ce mă aplecsă-mi leg șireturile,el rămâne … Citește mai mult

Charles Simic – Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii)

DOUĂ GHICITORI.Atârnă de un fir-orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.Tremurând. Uman. Muritor.Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.Mișcat de un sentiment,atârnă, imposibil, de neimaginat,între cer și pământ.Eu, spune. Eu. Eu.Și cum se laudă,că tot ce știedespre vântîi este revelat în timp ce atârnă.*Nu e nevoie de cuvinte.Ce face? Nimeni nu știe.O face pe … Citește mai mult

Charles Simic – Demontând Tăcerea

Demontând tăcereaDe Charles Simic.Îndepărtează-i mai întâi urechile,cu grijă, ca să nu se verseCu un șuierat puternic deschide-i vintrele.Dacă are cenușă înăuntru, închide ochiiși suflă până acolo unde vântul poate ajunge.Dacă găsești apă, ape calme,adu rădăcina unei flori nebăute de o lună.Când dai de oaseși nu ai alături un câineși nu ai un sicriu de pinși … Citește mai mult

Charles Simic – Erată (Vol. Poeme Timpurii)

ERATĂ.Unde scrie zăpadăse citesc urmele dinților unei fecioare.Unde scrie cuțit citeștecă mi-ai străpuns oaseleca fluierul unui polițistunde scrie masă se citește calunde spune cal, se citește valiza mea de migrantmerele trebuie să rămână merede fiecare dată când apare o pălăriete gândești la Isaac Newtoncitind Vechiul Testamentca să se șteargă toate perioadele istoriceca niște cicatrici făcute … Citește mai mult

Charles Simic – Gândacul

Când văd un gândac,nu devin violent ca tine,mă opresc ca și cum ne-am fi salutatprietenește. Gândacul mi se pare familiarne întâlnim aici și acolo,în bucătărie la miezul nopțiiși acum pe perna mea. Pot observa că are câtevadin firele mele negre de părlipite pe cap,și cine știe ce mai mult. Are un pașaport falsnu mă întreba … Citește mai mult