Charles Bukowski – Versuri.pro

Scăpat Din Brațele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Scăpat din brațele unei iubiri
căzut în brațele alteia.
M-a salvat de la răstignire
o femeie care fumează m********
compune cântece și povești
și mult mai blândă decât cealaltă,
mult mult mai blândă
și sexul cu ea e aproape la fel de bun
ba chiar mai bun.
Nu e plăcut să fii pus pe cruce și uitat acolo,
e mult mai plăcut să uiți o iubire
infirmă
așa cum toate iubirile
până la urmă-și
rup câte ceva.
E mult mai plăcut să faci dragoste
lângă malul mării în Del Mar
în camera 42 și-apoi să stai în pat
să bei vin bun să pălăvrăgești și
să fii mângâiat
să fumezi iarbă
să asculți valurile.
Am murit de prea multe ori
așteptând, încrezător,
într-o cameră
privind în gol, la tavanul crăpat,
așteptând să sune telefonul,
să vină de undeva o scrisoare,
așteptând un ciocănit în ușă, un sunet
oricât de vag,
înnebunit de-atâta așteptare
în timp ce ea dansa cu străini în cluburi.
Scăpat din brațele unei iubiri
căzut în brațele alteia.
Nu e plăcut să mori pe cruce
e mult mai plăcut să-ți auzi numele
șoptit în întuneric

16 Bit Intel 8088 Chip

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu un Apple Macintosh
nu poți rula programele de pe Radio Shack
pe nici un driver.
Dar nici un Commodore 64
nu citește fișierul
pe care l-ai creat pe un
IBM Personal Computer.
Ambele computere Kayro și Osborne folosesc
sistemul de operare CP/M
dar nu pot citi unul altuia
scrisul de mână
pentru că ele formatează (scriu
deasupra) discurile în moduri
diferite.
Tandy-ul 2000 rulează MS-DOS dar
nu poate folosi cele mai multe programe produse pentru
Computerul Personal IBM
mai mult ca sigur
biții și byții sunt
alterați
dar vântul suflă încă pe deasupra
Savanei
și primăvara
curcanul buzzard amețește și
se agită înaintea
găinilor lui.

Căderea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prea mult.
Prea puțin.
Prea gras.
Prea slab.
Sau nimeni.
Râs sau.
Lacrimi.
Dușmani.
Iubiți.
Străini cu fețe ca.
Unghiile de la.
Degetele mari.
Armate alergând prin.
Râuri de sânge.
Fluturând sticle de vin.
Înjunghiind cu baionetele și violând.
Virgine.
Sau un tip în vârstă într-o cameră ieftină.
Cu o poză a lui M. Monroe.
În această lume există singurătate atât de multă.
Încât o poți vedea în mișcarea lentă a limbilor.
Unui ceas.
Oameni atât de obosiți.
Mutilați.
Fie de dragoste, fie de lipsa ei.
Oamenii nu sunt buni.
Unii cu alții.
Bogații nu sunt buni cu bogații.
Săracii nu sunt buni cu săracii.
Ne este frică.
Sistemul nostru de învățământ.
Ne spune la toți că putem fi.
Cu toții învingători de super-căcat.
Nu ne-a spus despre șanțuri.
Și sinucideri.
Sau teroarea unui om.
Îndurerat, undeva,.
Singur.
Neatins de nimeni.
Căruia nimeni nu-i adresează.
Nici un cuvânt.
Oamenii nu sunt buni unii cu alții.
Oamenii nu sunt buni unii cu alții.
Oamenii nu sunt buni unii cu alții.
Cred că nu vor fi niciodată.
Nu le cer să fie.
Dar uneori mă gândesc la asta.
Mărgelele se vor clătina.
Norii se vor înnora.
Iar criminalul va decapita copilul.
Ca și cum ar mușca dintr-o înghețată pe băț.
Prea mult.
Prea puțin.
Prea gras.
Prea slab.
Sau nimeni.
Mai mulți cei care mă urăsc.
Decât cei care mă iubesc.
Oamenii nu sunt buni unii cu alții.
Poate dacă ar fi.
Morțile noastre nu ar mai fi așa de triste.
Între timp mă uit la fetele tinere.
Lujere.
Flori de posibilități.
Trebuie să existe o cale.
În mod sigur trebuie să existe o cale la care nu ne-am gândit încă.
Cine mi-a pus creierul ăsta înăuntru?.
Urlă.
Cere.
Spune că există o șansă.
Nu va spune.
„Nu”.

O Noapte Umedă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zdreanța zăcea acolo, strălucind.
Nu mai puteam face cu ea nimic.
Ploua.
S-a ridicat și-a plecat.
Ei, draci, m-am gândit, e-aceeași poveste.
Mi-am pus ceva de băut, am deschis radioul,
am stins o parte din lumini
și mi-am aprins o țigară nemțească,
neagră și amară.
Am auzit un ciocănit
și-am deschis ușa.
Un pitic stătea în ploaie:
Ai văzut cumva un porumbel pe veranda ta?
I-am spus că n-am văzut un porumbel pe veranda mea
și el mi-a spus că dacă văd un porumbel pe veranda mea
să-l anunț.
Am închis ușa,
m-am așezat și-o
pisică neagră a făcut un salt
prin fereastră, mi-a sărit în poală
și-a început să toarcă, era un animal frumos,
am dus-o în bucătărie și-am mâncat împreună
o felie de șuncă.
Am stins toate luminile,
m-am băgat în pat și pisica s-a băgat lângă mine
și torcea, mi-am spus, cineva, totuși, mă place,
pe urmă pisica s-a pișat pe mine,
pe cearșafuri, hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine?
Am luat-o și-am aruncat-o afară
în ploaie,
mă gândeam, e ciudat, pisica aia
pișându-se pe mine
și pișatul ei la fel de rece ca ploaia.
Apoi am sunat-o pe ea,
hei, i-am spus, ce dracu-i cu tine,
ai înnebunit sau ce?
Am închis, am dat jos cearșafurile
și m-am întins în pat, ascultând ploaia.
Uneori un bărbat nu se descurcă
și-atunci e cel mai bine să stea întins, nemișcat,
și să-ncerce să nu se gândească la
nimic.
Pisica aia avea o zgardă,
aparținea cuiva.
Cât despre femeie
nu știu.

Tragi de-o Sfoară, Miști Păpușa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oricine trebuie să-nțeleagă
că totul îi poate dispărea într-o
clipă:
pisica, femeia, slujba,
o roată din față,
patul, pereții, camera,
tot ce-a clădit în jurul lui
e clădit pe nisip-
și orice cauză,
indiferent cât de îndepărtată:
moartea unui copil în Hong Kong
sau un viscol în Omaha..
te poate distruge.
Toate porțelanurile tale
zob pe podea în bucătărie,
și femeia intră și te găsește
beat în mijlocul dezastrului:
o, Doamne, ce-i cu tine?
și-i răspunzi: nu știu,
nu știu..
* din volumul „dragostea e un câine venit din iad”;
Editura Polirom, 2000

Pentru Jane

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

225 de zile sub iarbă
şi tu ştii deja mai multe decât mine.
Ei te-au lăsat demult fără sânge,
eşti un băţ uscat într-un coş.

Aşa merg lucrurile?
În camera asta orele dragostei
mai fac încă umbre.
Când ai plecat
ai luat cu tine aproape
totul.

Nopţile îngenunchez
în faţa tigrilor
care nu mă vor lăsa să exist.
Ceea ce tu ai fost
nu se va întâmpla încă o dată.

Tigrii m-au descoperit,
iar mie nici nu-mi pasă.

Cauza și Efect

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cei mai buni dintre noi mor de propria lor mână
Doar pentru a evada –
cei rămași în urmă
Nu vor înțelege niciodată
De ce cineva
Ar dori vreodată
să scape
de
ei.

Metamorfoze

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Una dintre iubitele mele
a venit
Mi-a făcut patul
a spălat bucătăria
a spălat pereții
a dat cu aspiratorul
a curățat toaleta
cada
a frecat podeaua băii
mi-a tăiat unghiile și
părul.

Apoi
în aceeași zi
a venit instalatorul
și mi-a reparat chiuveta
cei de la gaze
mi-au reparat caloriferul
unul de la telefoane
mi-a reparat telefonul.

Acum stau în mijlocul perfecțiunii.
E liniște.
Am rupt-o cu toate cele 3 iubite
ale mele.
Mă simțeam mai bine când în jur era
un dezastru.
Îmi lua câteva luni să revin la normal.
Nu găsesc nici măcar un gândac
să am cu cine comunica.
Mi-am pierdut ritmul.
Nu pot să dorm.
Nu pot să mănânc.
Am fost jefuit de
mizeria mea.

Cruzimea Dragostei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fată mică și întunecată cu ochi blânzi
Când va veni vremea să folosești cuțitul
Nu voi tresări
Și nu te voi învinui
În timp ce merg de-a lungul malului singur
În timp ce palmierii se unduiesc
Palmierii grei și urâți
În timp ce viața nu sosește
Și moartea nu pleacă
Nu te voi învinui
În schimb
Îmi voi aminti săruturile
Buzele noastre zgâriate din iubire
Cum mi-ai dăruit tot ce aveai
Cum ți-am dăruit ce a mai rămas din mine
Și îmi voi aminti camera ta mică
Senzația de tine
Lumina din fereastră
Discurile tale
Cărțile tale
Cafeaua noastră de dimineață
Prânzurile nopțile
Corpurile răsturnate împreună
Dormind
Curenții minusculi mișcându-se viu și etern
Piciorul tău piciorul meu
Brațul tău brațul meu
Zâmbetul și căldura ta
Care ma făceau să râd
Din nou.
Fată mică și întunecată cu ochi blânzi
Nu ai niciun
Cuțit. Cuțitul e al meu și nu-l voi folosi
Încă.

Desigur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Conform unor studii științifice
durează 325 de ani
până când moare și
ultima celulă
din creier.
Acum îmi dau seama că
majoritatea gagicilor
pe care le-am cunoscut
m-au mințit
în privința
vârstei
lor.