Charles Baudelaire – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Charles Baudelaire – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Două Surori https://versuri.pro/charles-baudelaire-doua-surori https://versuri.pro/charles-baudelaire-doua-surori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89095 →]]> Curvia și cu Moartea sunt fete iubitoare,
Bogate-n sănătate, culante-n sărutat,
Al căror pântec vergur, sub hanțele-i murdare,
Nicicând nu leagă roade, oricât e de arat.
Poetului sinistru, ibovnic fără stare,
Cu ură pe familii, cu trecere în iad,
Mormântul și bordelu-i arată, fiecare,
Străin de remușcare, un căpătâi de pat.
Sicriul și alcovul, în blasfemii fecunde,
Ne dăruiesc cu rândul, ca bunele surori,
Plăceri îngrozitoare și blestemați fiori.
Când mă îngropi, Curvie, în brațele-ți imunde?
Spre a-ți sfida rivala, o Moarte, ce aștepți
Să-ți pui chiparoșii negri pe mirții ei infecți?

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-doua-surori/feed 0 Vrăjmașul https://versuri.pro/charles-baudelaire-vrajmasul https://versuri.pro/charles-baudelaire-vrajmasul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72410 →]]> Tinerețea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi și tunete-apoi au lovit împreună
Și-au pierit din grădină și fructe și flori.

A ideilor toamnă am atins de îndată,
Și cu sapa și grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.

Oare florile noi și pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?.
– Dar, vai! Timpul viața încet o răpește
Vrăjmașul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-și sporește!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-vrajmasul/feed 0 Fântâna de Sânge https://versuri.pro/charles-baudelaire-fantana-de-sange https://versuri.pro/charles-baudelaire-fantana-de-sange#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72427 →]]> Îmi pare că-al meu sânge se scurge-n valuri, ca
Fântâna care ritmic s-a pus a suspina.
Eu îl aud cum curge și-i ascult murmura,
Dar în zadar mă pipăi să aflu crestătura.
Când prin oraș se scurge, în șiroirea-i grea,
El face câte-un ostrov din fiece pavea
Fiindu-i leac de sete la toată creatura
Și colorând sălbatic în roșu-aprins natura.
Eu m-am rugat adesea de vinu-nșelător
Să potolească groaza cea rea ce mă submină,
Căci vinul face ochiul limpid, urechea fină.
Și i-am cerut iubirii un somn liniștitor,
Iubirea însă este saltea de cuie dură,
Făcută ca să aibă femeia băutură.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-fantana-de-sange/feed 0 Binecuvântare https://versuri.pro/charles-baudelaire-binecuvantare https://versuri.pro/charles-baudelaire-binecuvantare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72444 →]]> Când printr-o hotărâre a voilor din Slavă
Veni pe lume ființa psalmistului firavă,
Lăuza, -nspăimântată și blestemându-și ceasul,
Cu pumnii strânși la ceruri își varsă tot necazul:.
– “Cum nu-mi secași, Tu, sânii, ca să rămâie sterpi!
Și nu-ncolți mai bine în ei un cuib de șerpi!
Afurisită fie ispita trecătoare.
Din noaptea când fui prinsă furiș de cingătoare.
Că m-ai ales din lume femeie de rușine,
Să-i fie scârbă tocmai bărbatului de mine,
Nu pot lepădătura s-o zvârl măcar în foc,.
Ca un bilet de seară, ascuns, strâns glomotoc,
Aceeași ură, însă, cu care m-ai hulit,
Voi pune-o să-mi răzbune greșala înzecit.
Spurcată buruiană, ieșită la lumină,.
Îți voi usca lăstarul bolnav, din rădăcină! ”
Și spumegându-și fierea, și împroșcând veninul,
Și neputând pricepe ce-a întocmit destinul,
Ea singură ațâță rugul nestins, de munci,.
Păstrat, în Iad, pedeapsa, uciderii de prunci.
Păzit din Cer, ca bezna de jos să nu-l mânjească,
Dezmoștenitul simte beția îngerească,
Și-n tot ce-i gustă limba, în tot ce-i soarbe gura,.
Sfințit e dumicatul și sfântă băutura.
Se zbenguie cu luna, vorbindu-i și cântând,
Însuflețit de pilda Golgotei pe pământ,
Și Sfântul Duh, ce-i poartă tot pasul și-l îmbie,.
Că-l vede vesel, plânge, ca pasărea zglobie.
Cine-i e drag se teme de el, și fiecare,
Jignit de liniștita-i cu sine împăcare,
Și căutând să-l cruțe și să îl uite, parcă,.
Răbdarea cu cruzime sălbatecă i-o-ncearcă.
Cu pâinea lui cinstită și vinul din pahar
Amestecă cenușe și un scuipat murdar,
Fățărnicia-i face s-arunce tot ce-atinge.
Un ins îl dă în lături, și altul îl împinge.
Femeia lui îl face-n răspântii de ocară:
-“Fiindcă mi se-nchină, și-i sunt ca o comoară,
Îmi voi încinge fruntea, ca idolii, cu laur,.
Căci vreau să-mi umple poala, silit, cu sălbi de aur.
Și beată de tămâie, de smirnă și căldură,
De sațiu, de metanii, de fum, de băutură,
Voi ști să iau și locul, de la bărbatul meu,
Batjocorit al celui ce-i este Dumnezeu.
Și când voi fi de gluma si jocul meu sătulă,
În mâna mea gingașă putere e destulă.
Voi pune-o apăsată pe piept și, cu cinci unghii,
Drept, inima, -n cinci locuri, prin coaste i-o înjunghii.
Ca pe un pui de mierlă ce-ncepe să se zbată,
Voi smulge-o dinlăuntru, din piept, însângerată,
Și ca să-i dau o cină mai bună, mai aleasă,
Voi arunca-o vie cățelului subt masă”.
Spre cer, unde zărește un jilt și o minune,
Psalmistul își ridică smerită rugăciune,
Și lunga scăpărare a nimbului rotund
Priveliștile lumii dușmane i le-ascund.
-“Blagoslovit fii, Doamne că este cu putință
Un leac de curățire adânc, prin suferință,
Și că această dulce, curată doctorie
Ne dă învrednicirea la sfânta bucurie.
Eu știu că îl așteaptă în văile senine,
În rând cu heruvimii prea fericiți, la tine
Pe cântăreț o strană la veșnicul ospăț,
Al cetelor de îngeri, și caut să mă-nvăț.
Știu că durerea este cea mai înaltă treaptă
Spre care nici țărâna, nici omul nu se-dreaptă,
Și că-mpletind cununa mea nouă, tu mă legi
Să birui lumea toată și timpurile-ntregi.
Podoabele cu pietre de preț și cu metale,
Lucrate-n giuvaiere de chiar mâinile tale,
Nu-s de ajuns cereștei aprinse diademe,
Strălucitoare-n timpul de peste om și vreme.
Căci numai din lumină și rouă s-a făcut,
Din razele din vatra de zări de la-nceput,
Față de care ochii nesemuiți, ce mor,
Sunt cioburi de oglindă, în frumusețea lor.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-binecuvantare/feed 0 Rugăciunea Unui Păgân [La Priere Dun Paien] https://versuri.pro/charles-baudelaire-rugaciunea-unui-pagan-la-priere-dun-paien https://versuri.pro/charles-baudelaire-rugaciunea-unui-pagan-la-priere-dun-paien#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72461 →]]> Nu-ţi domoli văpăile roşcate,
Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!.
Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândită
Şi foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îţi dedică-un cântec de aramă.
O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne şi piele,.
Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic şi lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-rugaciunea-unui-pagan-la-priere-dun-paien/feed 0 Celei Prea Vesele https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72477 →]]> Ți-s capul, aerul sprințar,
Niște mirifice peisagii,
Iar râsu-ți bântuie obrajii
Ca adierea cerul clar.
Chiar și tristețea ce te-abate
O schimbă iute în senin,
Zbucnind din umerii tăi plini
Și braț, robusta-ți sănătate.
Răsunătoarele culori
Ce ți le semeni peste rochii
Poeților le-mbată ochii
Și li se par balet de flori.
Aceste rochii-s pe măsură
Cu gândurile-ți ștrengărești:
Nebună ce mă-nnebunești
Eu te iubesc cu multă ură.
Într-o grădină stând cândva
Cu-a mea funestă atonie
Mi s-a părut o ironie
Că soarele mă încălzea.
Și primăvara, iarba crudă
Ce-aveau ceva înjositor
Și-atunci asupra unei flori
Mi-am revărsat întreaga ciudă.
La fel, în ceasul pătimaș
Când voluptatea-n noapte vine,
Aș vrea să mă târăsc spre tine
Fără de zgomot, ca un laș.
Să-ți chinui carnea râzătoare,
Să-ți bântui sânii cu torturi,
Apoi, asemeni unei guri,
Să-ți fac în coastă-o rană mare.
Și, prins de-o desfătare rea,
În gura asta sângerie,
Ce mult mai tare mă îmbie.
Să-mi vărs veninul, sora mea.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-celei-prea-vesele/feed 0 Înălțare Spirituală https://versuri.pro/charles-baudelaire-inaltare-spirituala https://versuri.pro/charles-baudelaire-inaltare-spirituala#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72494 →]]> Peste heleștee, peste văi și creste,
Peste codri falnici, peste nori și mări,
Dincolo de soare, de eter și zări,
Dincolo de toate sferele celeste.
Mintea mea, te-ncumeți cu agilitate,
Și ca cel ce înoată pe un blând talaz
Tai cu bucurie hăul în extaz
Plină de vigoare și de voluptate.
Zboară, lasă-n urmă morbida duhoare;
Du-te să te cureți în văzduhul fin,
Bea licoarea pură de nectar divin,
Focul care umple spațiile clare.
Ignorând năpaste, ignorând suspine,
Ce fac viața dură și-o ascund în nor,
Fericit e omul care poate-n zbor
Să se-avânte-n sfere albe și senine.
Ale cărui gânduri, ca o ciocârlie
Dis-de-dimineață se înalță-n cer,
– Plutesc peste viață, pătrund cu-al lor fler
Și limbajul florii și tăceri o mie!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-inaltare-spirituala/feed 0 Apariția [Le Revenant] https://versuri.pro/charles-baudelaire-aparitia-le-revenant https://versuri.pro/charles-baudelaire-aparitia-le-revenant#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72513 →]]> Ca îngerii cu ochi tiran,
O să-ți apar în dormitor
Plutind spre tine diafan
Ca umbra nopții pe covor.
Și o să-ți dau, bruneta mea
Reci sărutări, ca luna-n cer,
Ca șerpii blând te-oi mângâia
Când într-o gaură lin pier.
Când zorii palizi vin domol
Tu locul meu o să-l vezi gol,
Și-apoi se va răci, firesc.
Iar alții tandru vor veghea
Și anii tăi, și viața ta,
Dar eu cu frica stăpânesc.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-aparitia-le-revenant/feed 0 Unei Trecătoare https://versuri.pro/charles-baudelaire-unei-trecatoare https://versuri.pro/charles-baudelaire-unei-trecatoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72532 →]]> Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestoasă
În voalurile-i negre de doliu, fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.
Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare,
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin,
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.
Un fulger… apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care c-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?
În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o, tu, care știai!

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-unei-trecatoare/feed 0 Plânsul Unui Icar https://versuri.pro/charles-baudelaire-plansul-unui-icar https://versuri.pro/charles-baudelaire-plansul-unui-icar#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72411 →]]> Iubiții-atâtor desfrânate
Sunt fericiți, sătui, ușori;
Eu, brațele ce-au strâns doar nori
Le simt acuma sfărâmate.
Și din toți aștrii neatinși
Ce mi-au sclipit din înălțime
Prin ochii-mi stinși de-ntunecime
Trec amintiri de sori aprinși.
Zadarnic bolta nesfârșită
Crezui s-o vântur cu noroc;
Sub nu știu care ochi de foc
Aripa mi-a căzut topită;
Și ars de dorul de frumos,
N-am fost măcar slăvit ca unii,
Să-mi dărui numele genunii
Ce mi-a deschis mormântul jos.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-plansul-unui-icar/feed 0