Camil Petrescu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Camil Petrescu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Fragment II https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-ii https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-ii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=89197 →]]> Într-un pahar cu sare de potasă
Într-o soluție murdară și opacă
Arunci un mic cristal și totul e pe cale
Treptat și lin să se prefacă
Într-un pahar cu floare de cristale.
În treacăt mi-ai zâmbit
Fugind iute-n zbor și sfială
Și până dimineață mi-a-nflorit
În sufletu-mi trudit de îndoială,
În tulburatu-mi suflet mi-a-nflorit
O rece feerie siderală.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-ii/feed 0 Cântecele Mele https://versuri.pro/camil-petrescu-cantecele-mele https://versuri.pro/camil-petrescu-cantecele-mele#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78587 →]]> Ca-n fiecare zi
Și azi ești supărată.
Ai auzit
C-am povestit în versurile mele
Unele dintre șăgalnicele tale nebunii
Care fac din tine
O primăvară de lumină și de soare.
Stai bosumflată, trântită-n fotoliu
Și nu vorbești nimic.
Nasul ți-e prea mic
Și ochii prea mari.
Pesemne
Ești supărată că poetul tău
Nu cântă dragostea lui
În ritmuri exaltate și solemne,
Mânuind cuvinte îngrijit alese
Cum sună în poemele eterne,
Fără număr,
Pe care le citești tu seara
Ghemuită între perne
Cu cămășuța căzută de pe umăr.
O, Kicsikem,
E-adevărat că-n versuri fără meșteșug
(Ca grațiile tale care fug)
De-atâtea ori pe gânduri, te rechem.
Căci pentru mine,
Pentru insul meu bolnav și obosit,
Tu ești un zâmbitor luminiș
De încercări și gânduri noi
Care-mi pătrunde-n cuget
Cum străbat
Nevinovate razele de soare
Prin broderia albelor dantele,
Și-aruncă arabescuri de lumină
Pe masă, pe perete și podele.
Râsul tău
Pe care nu-l cuprinde nicio carte,
Joc părelnic, schimb,
Întârzie ca un nimb
Pe strada cu trotuarele deșarte;
Noua zodie
Îmbracă
Și preface casa mea posacă
Zbuciumarea-mi stearpă ca o drojdie.
Peste durerile trecute,
Prăfuite,
Peste ruine, colțuroase, reci,
De fericiri și deznădejdi trecute,
Pe care resemnarea ca un ierbar le-nseamnă,
Fără de grije,
Tu alergi și urci ușoară,
Împodobind ca iedera, în toamnă.
Și-oriunde merg,
În serile când mă afund pe drum,
În noapte,
Din tot ce-a fost în urma mea,
Rupte punți
Lest sufletesc, nelămuriri de fum,
Doar tu și luna
Fără zgomot, alunecând egal,
Peste păduri, peste câmpii și peste munți,
Peste dorinți, peste uitări, păreri de rău,
Mă-ntovărășiți pe drumuri paralele
Tăcut
Și-ntotdeauna.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-cantecele-mele/feed 0 Ciorna I https://versuri.pro/camil-petrescu-ciorna-i https://versuri.pro/camil-petrescu-ciorna-i#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78588 →]]> Atât de mult ești ceea ce-am dorit însingurat,
Că iată acum
Apropierea ta adevărată.
Neașteptată, negândită, la doi pași,
Mă-ngheață ca o nălucire.
Călătoreau spre tine gândurile mele
Uscate, rătăcite,
Păsări obosite peste pustiuri nisipoase;
Arar ca norii mici spre pajiști însorite.
Dura uscată-n suflet
Învârtejirea deznădăjduită-a unui gol.
Și-acuma numai dacă stai în loc
Cu fragezimi de carne și de crin
Ființa mea spre tine năvălește.
Cum năvălește vântul din pustiu
Spre golurile marii verzi.
Aș vrea să-ți spun acestea
Cu glas de toată ziua,
Cu răsuflarea calmă,
Și să găsesc cuvinte mai simple decât piatra,
Pe care poți s-o ții în palmă.
Mă tot gândeam întruna că s-ar putea să vii.
Dar simt că dacă-ai face-acum
Un pas spre mine
Cu ochii mari ca o chemare, vii,
Părelnic lujer de nalbă,
Gând crescut spre zenit;
Apropierea ta adevărată
Cu trupul în mătase albă
M-ar îngrozi ca nălucirea bruscă
A unui mort iubit.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-ciorna-i/feed 0 Fragment III https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-iii https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-iii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78589 →]]> Culege de pe stânci garoafe roșii
Căci fulgerul pe toate le aprinde;
Surâde când oceanul se întinde
Să prindă în noianuri albatroșii.
Fă pași mărunți și numără atent
Sau fă în gând un salt de tigru negru
Dansează grațios dar van, integru
Trimite către stele-un compliment.
Prin sate treci necunoscut și mic
La fiecare poartă uită un sărut;
Un derviș străveziu și grav, calic
Să stea-ntre ei și tine ca un scut.
Când singur ești în câmp cu drumul
Și când te răsucești și cânți fără să știi de ce,
Să faci din toate-un autodafé
Și-apoi să pui să se presare scrumul.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-iii/feed 0 Nimfa https://versuri.pro/camil-petrescu-nimfa https://versuri.pro/camil-petrescu-nimfa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78590 →]]> În picioare
În mijlocul patului
Ai aruncat pe rând jos pe covor
Toate de pe tine,
Tu luminoasă și ștrengară ca o glumă
A soarelui
Și din valuri de dantelărie albă,
Apari mai albă,
Mică și desăvârșită ca din spumă.

Mai ai acum în mână
Cămășuța străvezie și ușoară.
– Și parcă ai în mână un suflet rătăcit nevinovat.
Dar iată că se-aud pe-afară
Pași prea lungi, prea rari.
Surprinsă, tresari:
Ți s-a mărit albul ochilor prea mari,
Urechile micuțe stau la pândă,
Arcul viu al buzelor,
Resfrânt în jos, așteaptă.
Și întregul trup
(Cu strălucirea caldă și plăpândă)
Puțin plecat înainte
Ascultă.

Pari o nimfă speriată, cu dobândă,
De foșnetul suspect dintr-un tufiș,
De ochi care se-apropie furiș.
Dar pașii s-au depărtat…
Trăsăturile feței s-au destins dintr-o dată,
Te uiți la mine cu ochi strălucitori,
Picură în aer limpezimi de salbă,
Mi-arunci în față, nebunatecă,
Perina
Și cauți scăpare sub cuvertura albă.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-nimfa/feed 0 Fragment I https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-i https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-i#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78575 →]]> Treci pe lângă mine în această albă zi,
Ca o făptură vie fără umbră, și
Fără ca nimeni să te poată ști.
Cum, ca fierul cenușiu, să nu mai fie
Ceea ce a fost atât de mult?
Atâta rece vecinicie
După atâta zbatere și-atât tumult?
Poți să respiri în timp rarefiat, fără răspuns?
Pentru piscurile neființei, pasul ți-e de ajuns?
De ce am ales oare
Cerbicia de a vrea totul sau nimic?
Arderea, fără fum și rest, orbitoare?
Aruncarea-n golul gândului cu ochi închiși?
N-am vrut părelnicul păienjeniș
Surâsul ca un fir de borangic
Ne-a înghețat făgăduiala fără soroc.
O, nebunia de a fi vrut totul sau nimic!
Fug de tine, căutându-te în ceas, în loc.
M-am întors în sala goală a Universității vechi
Necunoscut de pereți, de băncile perechi,
Ca un gladiator în arena unui amfiteatru
Deșert.
În capătul pupitrului de lemn inert,
Fata cu părul de-aramă și-obraji de nufăr
Era, dar nu era decât stihia unui număr
Așa cum și pentru vecinicia cerului, patru
Și cu trei fac șapte.
Stam, descumpănit între cer și noapte.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-fragment-i/feed 0 Patul Lui Procust https://versuri.pro/camil-petrescu-patul-lui-procust https://versuri.pro/camil-petrescu-patul-lui-procust#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78591 →]]> Felie de noroi e ciclul meu,
Spre capătul carent răzbat cu greu,
Fuiorul tors al cretei mi-e povară,
Şi de mă apără, mă şi măsoară.
Triunghiul tău înscrie albatroşii,
Şi doare mlaştina cu viermii roşii,
Dar cum, mirajul frumuseţii nevalente,
Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e?.
Hrăniţi cu putrezime de asemeni,
Se-ngraşă nuferii suavi şi gemeni,
Eu, plin de bale şi vâscos, greu lupt
Alăturea, din soare să mă-nfrupt.
Cu burtă flască, la urechi rubin,
Cu clopoţei de slavă şi venin,
Vecin cu mine e şi se târăşte, totuşi
Împărăteşte balta, albii lotuşi.
Dar ochii mei în mine se întorc,
Să mă cuprind, alt fir încep să torc.
Mai mare sunt, decât cei mari, şi mai
Frumos, decât un crin în miez de Mai.
Spre tine, Doamne, gândul îmi înalţ…
Nici flori, nici aur, nu mi-ai pus în smalţ,
Nici ghiare. Tu mi-ai dat în loc de ele
Doar conştiinţa mişeliei mele.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-patul-lui-procust/feed 0 Versurile https://versuri.pro/camil-petrescu-versurile https://versuri.pro/camil-petrescu-versurile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78576 →]]> Ți-am spus că am scris pentru tine
Versuri
Și curiozitatea ta nu mai are astâmpăr…
M-ai luat lângă tine pe divanul,
– Pe care mai cad draperiile roșii de catifea –
Și mă pui să ți le traduc în nemțeasca mea,
Care totuși
Nu te mai face să râzi.
Asculți cu ochii,
Cu născiorul,
Și cu urechile micuțe,
(Stă cuminte până și mătasa rochii).
Eu povestesc ce-mi trece prin cap
Și seriozitatea ta e fără margini.
Dar iată, când gândesc să scap,
Dintr-o umbră de surâs din ochii mei
Ai prins de veste că-ți spun dinadins,
Alte prăpăstii
Și te năpustești pe mine
Mânioasă, cu pumni mititei.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-versurile/feed 0 Vis de Anemic https://versuri.pro/camil-petrescu-vis-de-anemic https://versuri.pro/camil-petrescu-vis-de-anemic#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78592 →]]> În cupa verde-a văii,
Noaptea se topește rece și degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin ușa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor.
A început să piuie sfios și cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că șoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au și pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viața
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Și sângele înviorat mi-aleargă-n vine.
Cum șerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de șuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.
Nevasta cu carne voinică
Îmi întinde cana de lut cu lapte
Și brațul gol și plin.
Fii binecuvântată, noapte.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-vis-de-anemic/feed 0 În Prag https://versuri.pro/camil-petrescu-in-prag https://versuri.pro/camil-petrescu-in-prag#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78577 →]]> Deschide ferecata poartă,
Kicsikém,
Sunt acolo-ngrămădite
Tristeți de mult uitate,
Vechituri și gânduri părăsite,
Toane reci pe lângă soartă.
Rând pe rând am aruncat acolo,
Ca într-un pod de casă,
Atâtea lucruri care-au fost,
Desperechiate, prăfuite de uitare,
Zestre și povară fără rost.
În jilțul fericirilor trecute,
Cu câlții scoși afară,
Doarme somnoros «odinioară»
(L-o cuprinde cândva cartea
Amintirii prefăcute.).
Treze stau prin colțuri drame doar schelete,
Printre ele nebunii săpate în perete,
Glume care-ncearcă nemurirea,
Spinări reci de salamandre
Subt dușumeaua minții, prin meandre.
A trecut pe-acolo moartea și iubirea.
Cine să le judece și să despartă?.
O, deschide ferecata poartă
Kicsikém
Nu te teme
Duhurile toate te privesc
– Unele cu drag –
Căci, albă și fragedă,
Tu te profilezi ușoară
Ca pe un primăvăratec prag.
Și-n jurul tău
Tremură lumina crudă de afară.

]]> https://versuri.pro/camil-petrescu-in-prag/feed 0