Bokka – Versuri.pro

Întrebări Fără Răspuns

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pune mâna pe pix, frate, și scrie:
Aceasta este o piesă deghizată în poezie.
Lumea e plină de minciuni și de glume.
Și cine poate spune
Că presiunea se pune
Pe om când problemele încep să se-adune?
E grea soarta ta când devii boschetar,
Dormind pe bancă, în parc și fără bani în buzunar.
Abia știi tu cum să trăiești boschetar, mergând în miezul nopții.
Bine că n-ai avut copii, și ai fost lăsat în voia sorții.
Societatea nu te-a acceptat.
E de c***t și-ai rămas necurat.
Lăsat în stradă, sărac, lipsit și nemâncat.
E adevărat,
Parc-ai fi cel care reprezintă regina morții
Și ești lipsit de prezența porții,
Fiindcă nu ești acasă, ți-aș zice că viața e grea,
Mi-ai spune că e greu s-o ții,
Ești prăjit ca copiii.
Realitatea e crudă, depinde de cine o acceptă.
Dacă nu uiți de tristețe, în fiecare zi se repetă.
Te lași pătruns de aerul poluat de propriile gânduri
Și te regăsești printre rânduri,
Mii de frânturi,
Ultima țigară aprinsă în orice săptămână.
Muncești intens și brut, nevoit să fii tare-n mână
Într-o lume crudă, păgână.
Gândurile ți le amână,
Numai o sticlă și pachetul de țigări care-ți îngână.
Uită, lasă-le! Sunt doar copilării.
Nimeni nu va ști ce ai ajuns și ce voiai să devii.
Răspunsul nu-l poți găsi când pui doar întrebări,
Iadul te-a forțat să renunți, luând-o pe alte căi.
Treci prin toate stările,
Asumându-ți greșelile.
Voiai să te îndrepți, dar te strâmbau îndoielile,
Strofele pierdute printre filele de stejar,
Cafeaua cu zahăr nu ți-a îndulcit vreun amar.
Ți-aș da în dar aceste gânduri doar ca să le simți fizic.
Social, ești rupt în gură, neavând vreun amic.
Poate de-aia, cunoștința mea, îmi induci tăcerea,
Poate de-aia m-ai făcut să pot s-alin durerea
Care a fost prezentă-n corpul meu în mod temporar,
Sub formă de fictivitate-n mare scufundat la mal.
Faci lucrurile de căcat azi, fără să știi ce-i mâine,
Azi poate trăiești ca un rege, mâine poate ca un câine…
Profunditatea durerii e îngrozitoare,
Când nu găsești nimic să te scoată din stare,
Te regăsești în poveștile care te sfâșie pe interior,
Chiar dacă poate ești fericit pe exterior.
Gândurile din minte te fac să pari tăcut,
Atunci când unii dau sfaturi, zici: “Lasă, nu-i ascult!”
Încerci să pari matur, acoperind partea întunecată,
Caută-ți propriul cadavru dând la lopată.
Dacă îl găsești, ascultă ce-ți șoptește:
Mie mi-a șoptit că-s mulți rechini, când eu sunt doar un pește.
Golul din farfurie-l reprezintă cel din minte.
Atunci când urăști multă lume, îți formezi site.
Oriunde-i pomană, cum ne suportă Dumnezeu?
Și oare sfârșitul nostru o să fie ușor sau greu?
Oare cât de satisfăcuți de rău putem noi fi?
Printre noi există oameni care n-ar mai trăi.
Sunt infectat, plin de gol și scârbit de lumea-ntreagă.
Oare de ce, p***a mea, oricine afirmă și neagă?
Prin vene curge sânge roșu cu nuanțe de negru.
Unii trăiesc triști
Și mor triști. Tu ești fericit?
De ce nu?
Alții vor cât mai repede să moară.
Alții trăiesc de pomană.
Garda la geam… Bă!
Ești extrem de stresat ieșind din casa de lux
Cu 2 geamuri și 24 de uși
Cu câte un labirint, în p***a mea, încearcă!
Du-te către lumina pe care-o vezi la capăt.
Ieși pe targă
Și te uiți cu insistență la 200%,
Ajungând la derută.
Plantele tratate
Sunt bine plantate,
Frate,
Să nu te pună dracu să furi de acolo 5 frunze, ducându-le în spate.
N-ai cum
Și n-ai cum
Să tragi un fum.
Nici măcar nu ești pe asfalt, că nu ești nici pe drum.
Praful din ochii tăi e un fel halucinogen,
Te face să visezi la vise, când tu nu ești un gen
De om
Care se urcă-n pom…
Și ți-am mai spus:
Dacă cauți mult, o să te mulțumești cu întrebări fără răspuns.

Aspecte (feat. Lucid)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Lucid :.
Cum să fie pace când toți vor doar război?
Cum să vă înțeleagă lumea când nu știți ce vreți nici voi?
Rămân de cartier, nu am să mă schimb niciodată,
când esența voastră rămâne în continuu irelevantă.
Văd copii ce s-au prăjit de la rânduri de Key
și mai nou și-o ard cine-i mai „gangstar” dintre ei.
Toți abuzează de șmecherie doar în anturaj,
dar vezi pe fața lor cum s-au schimbat de la sevraj.
Câți sunt conștienți că viața asta nu-i o joacă?
Au devenit prea inconștienți de la jointuri, parcă.
Dacă stăm și ne gândim, nu prea sunt puțini,
au devenit și alcooliști de la kile de vin.
Nu își mai găsesc scopul și nici motivația,
și vezi pe fața lor s-a cam agravat situația.
Scriu diferit, nu-ți apreciez comparația,
mă doare-n pulă că nu-mi apreciezi creația.

Bokka :.
Perfecțiunea stă în minți, în realitate niciodată.
Ambiția îți întoarce serviciul, făcându-te s-o lași baltă.
Defectul moral rămâne doar o constatare,
ziua și noaptea bună rămâne doar o urare.
Fericirea inexistentă rămâne doar substantiv,
egalitatea-i iluzorie pe termen definitiv.
Vitele încă așteaptă cu botul pe labe îndemnul,
aș zice că nu sunt rău, da’ mă mint și nu sunt genu’.
Crezi în superstiții și-n genul ăsta de termeni,
intoleranța ta-i severă asupra celor mai mari temeri.
Te miri că te temi? Un simplu „fenomen”.
Da’ nu te-ai mira dac-ai avea cuțitu’ pă gât și ceafa pe lemn.
Nu-s adeptul societății și de ce aș fi?
Io nu m-agăț de nimeni și nu mai caut prietenii.
Dacă-n ceea ce ne privește deții concepții greșite,
îți demonstrăm opusul a ceea ce consideri.

Alarma Ceasului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Respectul e cuvânt arhaic, nu se mai ține cont,
Fii tactic și calculat, viața-i ca o luptă-n front.
Într-un prieten se poate-ascunde cel mai mare dușman,
Nu te mira când îți întoarce spatele pentru-un ciolan.
Bag p***-n minciuni, prefer să fiu stăpân pe sine,
File sar din calendar, trec ani și zile.
Am crescut, nu mai pun botul la vrăjeala lor,
C-aici nu te adaptezi decât dacă devii și tu un carnivor.
Oricât ai zice că nu te fac banii, man,
Pe oriunde ai umbla, tre’ să ai cash-ul în buzunar.
Vezi atâția fraieri care au jargoane, înjură de mame,
De mic am urât javrele care latră de foame.
Mergi mai departe dacă nu poți să te oprești,
Tre’ să ai ceva în cap să nu crezi în povești,
Că șmecheria nu tre’ să definească-un caracter,
Fă bani, da’ nu risca să mori după gratiile de fier.
Sătul de iluzii ce le vinde societatea,
N-am suportat mârșăvia și falsitatea.
Aleșilor noștri că le lipsește seriozitatea-s
33 de ani de când tot căutăm dreptatea.
Nu mă duc la vot, rostul nu se vede, unde-i?
Când cârpacii trec la cârma vasului puși de rude.
Te lași prostit cu-n bax de ulei și zahăr dulce, bre,
Și după tot tu te miri de ce n-avem conducere.
Refren 2x
––––––––––––––––
Blândețea prin întuneric trece fără urme,
Este atât de pustiu în această lume,
Bunătatea sufletească tinde să se rătăcească,
Alarma ceasului refuză să ne mai trezească
––––––––––––––––.
Ești ca printre copaci, nu simți că trăiești printre oameni,
Atât sătui de greutăți cât și la față galbeni.
Atât de dezbinați, totul depinde de portmoneu,
Prietenii se găsesc ușor, frății mai greu.
Dă-ți seama singur ce exemplu să urmezi,
Că e greu până și să te abții să nu bei, să nu fumezi.
Cât de bine poți să te cunoști să dai dovadă,
Că nu ești vagabond, ești doar un băiat de treabă.
Cât de bine poți să-ți menții concepțiile,
Când până și atunci când crezi că ești fericit apar obiecțiile?
Cât de bine poți să-ți controlezi atențiile,
Când până și faptele marginalizează intențiile?
Lumea-n care trăim nu-i ceea ce pare-a fi,
A-ți părea ceva nu-i același lucru cu a ști.
Tu nu vrei să disperi, da’ te tragi de peri,
Când vezi că vorbe de căcat se fac publice, cum digeri?
Încă mai crezi că lumea-n care ești are scăpare?
Încă mai crezi că oamenii sunt buni la suflet, oare?
Aleșii noștri se vede că nu se prea încurcă,
Dacă au secrete de spus, nici de-al dracu’ nu le divulgă.
Poate-s io nebun și greșesc prin afirmații,
Da’ tu ești direct răspunzător pentru tine, nu alții.
Indiferent de statut, o să ne ducem toți pe rând,
Suntem egali numai atunci când suntem toți în pământ.
Refren 2x
––––––––––––––––
Blândețea prin întuneric trece fără urme,
Este atât de pustiu în această lume,
Bunătatea sufletească tinde să se rătăcească,
Alarma ceasului refuză să ne mai trezească

Spirale Literare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Scriu distins prins la figurat de scris când sunt inspirat
Fac spirale literare ce-s mortale-n hip hop
Privind tabloul unui peisaj de vis
Mă inspir din adis și n-o ard ca voi învins.
Crezi că literatura nu-i muncă intelectuală
Mulți n-au ce să caute-n industria muzicală
Sunt ca morții vii sau ca morții mă-tii de copil
Habar n-ai de nimic exceptând telefonu’ mobil.
Conversația cu tine-i invalidabilă-ntrucât
N-ai habar de nimic da-mi reproșezi numaidecât
Că-s indiferent da’ tu nu știi nimic despre mine
Sunt primitiv indiferent în fața celor ca tine.
Având în vedere că ești orb și prea muist
Nu realizezi că ficțiunea mă face să fiu realist
Timpu’ te bate trage pe coate ești tăcut lipsit de dreptate
Nu te aprinde degeaba și pleacă dacă n-ai ce să cauți nepoate.
O gramadă de proști vor să demonstreze că-s bagabonți
Dar neputința le face sentința să fie uciși toți
Io-s ăla care te face deși nu știi nici cum face
Mă strecor prin spatele tău să te surprind cum nimeni n-o face.
Dacă s-ar face banu’ gros din asta ar face toți rap
Da’ io am ales să fac rap de drag beaturi și versuri din cap
Nu mă calmează nimeni sunt propriul meu psiholog
Țigara mi-e dependență și muzica îmi e drog.
Beau și nu beau puțin că dimineața-s chiaun
Ca atunci când caterinca ta e gen un stand-up de pe scaun
Tu pui semne de-ntrebare io de exclamare
Da’ când generalizezi îți dau m*** pe post de mâncare.
Cânt rap de drag și nu aștept vreun produs finit
Inundat adesea de diferite stări de spirit
Imprezent la conflicte c-am încercat mereu să evit
Și dacă viața ar fi un notepad n-aș ezita să fac un edit.
N-am luat nimic din tot ce-i bun de la alții că nu-s hoț
Și insist prin lirică să penetrez minți ca un glonț
Sunt ca un bucătar doar că am hanorac nu șorț
Și spre deosebire de el io pregătesc meniul gratis boss.
Nu-ți cer să-mi gândești versu’ ia-o cum vrei
N-am permis sau mașină da’ tot am pană de idei
Simte-mi presiunea emisă de corzile vocale
Ascultă-mi sesiunea permisă de boxele tale.
Te-ai înghețat singur psihic ca înghețata
Știu că-ți place iarna da’ lasă-n p***a mea zăpada
Figurant și nu la sens figurat de la opiu
Cât despre mersu’ tău tu te dai în lături la propriu.
Tineri ce cântă despre droguri să se-afirme și ei
Și io cânt despre droguri da’ io-ți zic să nu le iei
Io-s Bokka adeptu’ rapului cu sens
Am și prenume de scenă o sută șaptezeci și șapte hertz.
Când dau io rap prea-ți dă prin cap să stai
Îți vine să dai din cap când realu’ hip hop ăsta-i
De rap s-au luat că cică-i monoton să dai pe beat
Îl consideră desconsiderabil da’ nu-i nimic.
Livrez sentimente pure prin lirică-ncă de mic
Și le pun pe beat de vrei s-asculți ești binevenit
Sunt pătrunzător verbal pe plan cerebral
Luat de val pleci ca și călcat în picioare de cal

Schimbare de Stare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mi-am găsit inspirația lovindu-mă la cap
Și atunci am și început să scriu rap
Credeau că n-am șanse să scriu din cap
După ziceau că versurile nu-mi aparțin și beat-ul e furat
Toți cei care se bagă-n seamă nu-s decât niște glume
Comentează tuturor încercând să-și facă nume
Nu fac versuri absolut deloc pentru sume
Și când sunt recalcitrant îmi bag p***-n ea de lume
Nu îmi cenzurez limbajul pentru nimeni
Și muzica asta e defapt doar pentru mine-mi
Setez ținta pe cine mă enervează
Io vin să distrez omu când e-ntr-un film de groază
Ma trezesc dimineața și n-aș fi vrut să mă trezesc
Povestile tale absurde mă plictisesc
Când toată lumea plânge mie-mi vine să zâmbesc
Când mă uit la unii proști nu-mi vine să-i privesc
Dacă lumea n-ar fi cum e n-aș avea ce să-ți cânt
E foarte simplu o vorbă să-i rămână altuia-n gând
Tuturor criticilor le spun ce tâmpiți sunteți
Măcar înainte să comentați învățați să scrieți
Uitându-mă pe strada ascunsă-n întuneric
Apoi la tine văzând că ești un țărănoi sintetic
De asemenea am la dispoziție un vocabular etic
Și mi se amplifică tot mai tare simțul poetic
N-ai realizat nimic deci taci în p***a mea din gură
Te iei de muzica mea da nu știi ce-i aia partitura
Că arăți de parcă ai înghițit bromură
Viața ta-i obscură deci da-te cu capu de bordură
Vocabular toxic și înmuiat în saramură
Ești șmecher da nu știi decât să bați în tastatură
Înainte să te iei de mine învață să citești
Și încearcă să nu te mai dai cine nu ești
Și lasă orgoliu că nu ți se potrivește
Sunt mulți ca tine care fug după bani orbește
Uite cum sistemu asta deprimă pe mulți
Și cei care nu-și dau seama cu siguranță sunt inculti
2x :Tot ce știi tu să faci e să insulti
Și dacă zic că ești retardat te prefaci că nu m-asculți
Am pierdut mult timp încercând să mă regăsesc
Făcându-mi poeziile de stradă cu limbaj românesc

Auzi?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Auzi? Spune-mi și mie de ce morții lor
Fac pe gânditorii ca să mascheze c-au capu’ gol
Caractere inexistente fără cultură se afirmă
Prin c***i pe care le mănâncă și le scot pe gură.
În mod insistent îți invadez difuzoru’
Cum invadau casetofonu’ cei ce recitau folcloru’
Majoritatea oamenilor au tendința să scoată
În evidență prostia ca și cârtița noaptea.
În nici un caz să-i preocupe cartea
Numai atunci când joacă poker pe bere, bai jartea
Pune-ți muzica pe mut că ești spălat pe cap cu Savex
Arăți de parcă ai face reclamă la Altex.
Parcă dormiți pe bit când recitați debusolați
Versuri ce au legătură cu ficțiunea și ratați
Ca voi mâzgâlesc foi și le mâzgâlesc degeaba
Că n-au înțeles că tre’ să ai c***e să faci asta.
La cine știe ce spectacol se înscriu
Cei ce-s morți mâncați de vii de cei ce trăiesc pe viu
Noi care ne refugiem în tutun și alcool
Strângem de gât pe cei ce iau Paracetamol.
Și zic că iau h*****a, n-au evoluat din minoritate
Visează la realitate când ei se cred pe Marte
Și trăiesc degeaba pe planeta Pământ
Gându’ nu-i roade când își dau seama de ce gând.
În capu’ meu bate când îi aud în boxe pe c***i fără rost
Cum se screm din corzi și au scos
O aură de prostie ce nimeni nu o poate bate
Calm e Bokka când aprinde țigara și-i rade.
De pe fața pământului sau măcar îi pune
La pământ prin ce spune cu versuri bune
Cu legătură între cei calmi sau care fac spume
Când îi văd pe toți retardații prin lume.
Vreau bani, vreau bani! Vrei bani, bai?
Da’ ia zi-mi tu mie când îi ai ce faci cu ei?
Îi dai pe toate c***ile ca după aia să te trezești avar
Că nu ești mulțumit iar, ba.
Ce faci cu banii dacă ai problemele cât tine
Și nimeni nu vine măcar să-ți zică o vorbă de bine
Că unele probleme nu cu bani se rezolvă
Și stai cu botu’ pe labe ca agricultoru’ pe recoltă

Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi petrec mult timp scriind versuri
Cu multiple cuvinte și multiple sensuri
Nu fac rime pe loc, da’ mă gândesc la ce scriu
Cuvintele mele taie cum taie un bisturiu
Și crede-mă c-ar trebui să fiu mai rece
Într-o lume-n care oricine te privește rece
O să mai fie mulți oameni care o să facă bot
Când m-aud cum vorbesc, cum gândesc, cum mă port
Tot ce am nu pot să spun că le am pe merit
Nervii mi se accentuează ca o mare cu mare debit
Am auzit că rapul adevărat nu mai prinde
Io continui să-l fac cu plăcere, grijă și minte
Uneori nu poți să fii ce ți-ai dorit
Că-n viața ta n-ai fost răsplătit pentru cât ai muncit
Am mințit de multe ori și probabil o s-o mai fac
Și sincer uneori regret pentru ceea ce fac
Nu sunt special sau cel puțin nu vreau să fiu
Am același limbaj și-n fața multora și când scriu
Oricum n-o să mă schimb, sunt defect la fire
Și față de alții nu am aceeași gândire
Sau măcar încerc, da’ mă pierd cu firea
Și cel care-ți distruge moralul e privirea
Multora, da’ depinde de cum ești, frate, și-ți spun
Dacă le spui ce gândești, o să te creadă nebun
Contează să-ți recunoști adevărata valoare
Dacă știi să-ți faci viața, în ea o să ai soare
Chestia e că nimeni să nu te-ncurce, frățioare
Dacă are cine să te-ncurce, ura o să ia amploare
Degeaba ai un costum și un serviciu cât de cât
Dacă alții cu tine nu se poartă decât urât
Degeaba ai demnitate dacă alții ți-o fură
Și-o s-ajungi să le porți tuturor ură
În acest moment, dacă ești indispus
Îți dedic acest vers dacă-nțelegi ce-am spus

Sargher Graha (feat. A. U. G. & Tudor Apostol)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

A. U. G. :.
Hai zâmbește-ți singur, frate, și gândește-te unde ai greșit
Unde-ai fost și-ai suferit și de ce nu ești fericit
Ce-ai visat și ce-ai devenit e foarte simplu: n-ai trudit
Și părinții te încurajează cumplit, înzecit greșit.
Apă sfântă în exces nu-ți va aduce îndreptare
Reumatismul din capul tău nu-ți va aduce bunăstare
Victimizarea nu te face să devi mai viguros
Fira-ar dracu de calomnie, c-ai ajuns un om jegos.
Iubești muzica ca tac-tu și ești afon exact ca mă-ta
Ți se deformează fața al dracu când dai piept cu flota
N-ai preț, ești inteligent cam sinonim cu simian
De la cuvinte avane-n van infuzate ca cianu-n encefal.
Prea mult bine-ți face rău și procesul-i pe terminate
Nu-i Katharsis în capul tău, mai ai mult până la moarte
Nu vei face nimic cu muzica, în viață vei fi doar de aspect
Că poate lumii îi va plăcea ce faci, dar asta nu-nseamnă respect.

Bokka :.
Te crezi om matur, scrii versuri și-njuri în piese
Consumi cartușe-ntregi când vezi că nimic nu-ți iese
Te dai cu capu de pereți încercând să faci ceva
Și-ți dai seama ulterior că te va afecta cândva.
Judecat de toți, ai fi vrut să-i vezi morți
Da’ tu erai adevărata țintă în care trăgeai glonț
Te-ai anturat cu falși, stricându-ți propria stare
Producându-ți filmu’ propriu lipsit de reluare.
Tu stai doar retras, bine că nu tragi pe nas
Da’ faci ca unu’ care-ar trage când n-ai nimic de tras
Nu te expui din întunericul malefic
Antisocial, închis în propria minte coleric.
Din punct de vedere temperamental te lași luat de val
Când vezi că valu’ te îneacă, vrei să înoți spre mal
Însă înotând nu mai ești sigur dacă ești viu
Te-ntorceai din drum realizând că-i prea târziu.

Tudor Apostol :.
De când am simțit că trăiesc, simt că trebuie să omor,
De când m-am jurat c-o să fiu împotriva tuturor,
M-am dezamăgit pe mine și pe tine și pe alții,
Ce nu au contat vreodată-n limită cu variații.
Îmi bag p***-n ea de artă, mă detonez în promenadă,
O să fac un spectacol și-o să muriți cu toții-n dată,
O să vă scot fără să știți ochii tuturor,
Că dacă eu încă văd, să nu mă vedeți cu toții-n cor.
Ce p**a mea să mai tot scriu că tot scriu de când mă știu,
De când am intrat în sicriu sunt din ce în ce mai viu,
Am transformat poezia într-un război de uzură,
Doar ca să zic plin de ură că încă mă doare-n p**a.
Promit că o să distrug ce am construit forțat,
O să rezolv toată problema punând morții cap la cap,
O să scap de durerea ce m-a crescut atâția ani,
Și o să pun dracu’ odată viața pe ultimu’ plan