Autor Monica Berglund – Versuri.pro

Iubindu-Vă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iubindu-vă.
De dincolo de zare am venit,
Și dincolo de zare mă mai caut
Apusu-mi este răsărit
Singurătatea-mi e tezaur.
Mi-e dor de cea care am fost –
Râzând, plângând cu voi aici,
Dar îmi e încă și mai dor,
De-acolo de unde am venit.
Albul acela îl mai caut,
Dar nu-i aici printre voi,
E doar un strop in fiecare
O rază ce a pătruns în noi.
Sunt doar un strop din revărsarea
De dincolo de ce putem vedea,
Și-aș vrea să mă unesc cu zarea
Și să mă contopesc cu ea.
În infinit, e doar eternitate;
E libertate, e neant,
Aici printre voi e moarte;
E doar iluzia c-ați existat.
Eu m-am golit și mă golesc de mine,
Cu fiecare clipă printre voi,
Și am murit de fiecare dată,
Iubindu-vă de tot atâtea ori.

Dreptul la Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Dreptul la viață.
În fața voastră vin acum,
Cu bucurie și speranță,
Eu nici măcar nu m-am născut;
Însă îmi cer dreptul la viață!
M-ați judecat și m-ați respins,
M-ați judecat și m-ați urât,
Dar eu vă spun, cu mare drag,
Eu nici măcar nu m-am născut!
Ca mine mai sunt încă mulți,
S-ar naște dacă i-ați lăsa să crească,
Dar ei se tem să nu vă doară
Că într-o zi își cer și ei, dreptul la viață!
În fața voastră vin acum,
Cu bucurie și speranță,
Vrem să ne naștem, și o să vă rog:
Nu ne opriți dreptul la viață!

Între Alb și Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Între alb și negru e atâta culoare,
E atâta speranță, e atâta candoare;
E atâta trăire, e atâta lumină,
Sunt atâtea nuanțe, e forță divină.
Între alb și negru trăim pentru-o clipă,
Împărțind-o în ani, luni și zile,
Culorile calde și reci ne animă,
Lumina din ele ne dă energie.
Dinspre alb către negru pornim,
Spre a ne-ntoarce din nou către alb,
Și pe drumul din timp regăsim
Culorile ca lucrul cel mai drag.
Între alb și negru ne naștem,
Între alb și negru ne doare,
Între alb și negru e viață,
Și în jur e atâta culoare.

Tăcerea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tăcerea.
Dacă aș tăcea, mi-ai auzi tăcerea?
De nu m-ai privi, m-ai vedea?
Dacă n-aș fi, ți-ai aminti de mine?
Și ți-aș lipsi dacă n-aș exista?
Dacă aș râde, mi-ai simți durerea?
Dacă aș plânge, mi-ai vedea surâsul?
În lacrimi mi-ai citi speranța,
Și-n bucuria disperată plânsul?
Atunci ai ști că eu îți aud tăcerea,
Te văd și când nu te privesc,
Și m-ai putea ierta pentru c-atunci
Când râzi îți simt durerea,
Și mi-ai lipsi dacă n-ai exista.

Ca Dintr-o Amintire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ca dintr-o amintire din trecut
Te întâlnesc din nou pe tine;
Chiar dacă nu te-am mai văzut
Uitând de ce-a fost rău,
Iau doar ce-i bun cu mine.
Ca dintr-o amintire din trecut
Mi-ai apărut acum în cale;
Venind ca un necunoscut
Din lumi străine, viitoare,
Să uit trecutul m-ai făcut.
Ca dintr-o amintire din trecut
Mă-ntorc acum spre mine;
Şi regăsindu-mă îţi spun:
Lăsând în urmă tot ce-a fost,
Spre viitor vreau să pornesc cu tine.
Ca dintr-o amintire din trecut
Te întâlnesc din nou pe tine;
Chiar dacă nu m-ai mai văzut
Uitând de ce-a fost rău,
Ia doar ce-i bun cu tine!

Bradul de Crăciun

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bradul de Crăciun.
La bradul de Crăciun privind,
Cu luminițe colorate;
Lacrimi îmi curg împodobind,
Ideea de eternitate.
Crenguțele i le ating cu grijă,
Și-agăț pe ele tot ce-i mai frumos;
Mirosul de rășină-mi dă emoții,
Mă simt din nou copilul care-am fost.
Copiii mei acum m-animă,
Emoția împărtășind și ei;
Însă aș vrea pentru o clipă,
Să fiu cu bradul, numai eu.
În noaptea de Crăciun, privind spre brad,
Din plâns nu mă mai pot opri;
Când toată lumea s-a culcat,
Sub brad așez pachete mari cu jucării.
Luminile din brad le-aprind
Privind parcă spre infinit,
Și regăsindu-L pe Iisus
În fiecare dintre noi.

Nevoia Mea de Libertate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nevoia mea de libertate.
Ce fericire mare simt,
Când merg cu gândul înapoi,
Și lepădându-mă de toate,
Rămân cu mine singură în noapte.
Într-o uitare-adâncă mă cufund,
Și-o împăcare mare mă cuprinde,
Găsind ceea ce căutam,
Nevoia mea de libertate.
De lumea de unde-am venit
Încă-mi mai este dor,
Nu îmi mai amintesc de ea nimic,
Simt numai albul ei strălucitor.
Ce fericire mare simt,
Când merg cu gândul înapoi,
Și-acolo în singurătate,
Găsesc ceea ce căutam,
Nevoia mea de libertate.

Între Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Între noi.
Între mine și tine e o lume întreagă,
Cu mări, cu oceane, cu munți și cu văi,
Cu oameni zeci de milioane,
O lume cu soare, o lume cu ploi.
Între mine și tine e spațiul și timpul,
Între noi pare-a fi un abis,
Însă eu le ignor ca și când nu există,
Întind mâinile și te ating.
Între noi e o mare distanță
Pentru cei ce o văd și o simt,
Eu n-o simt și de-aceea nu-mi pasă,
Întind mâinile și te ating.
Acum nu există nici spațiu,
Acum nu există nici timp,
Sunt atât de aproape de tine,
Întind mâinile și te ating.

Voi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Voi ați subestimat iubirea,
Inteligenței limite i-ați pus,
Ați profanat sexualitatea,
Și pare că n-a fost de ajuns!
Voi ați lovit în Dumnezeu,
Voi ați lovit în noi în fiecare,
Și sufletele v-ați vândut
Doar pe iluzii-nșelătoare!
Iar pentru voi ce stați și îi priviți,
O să vă spun ceva ce-o să vă doară!
Răul este ușor de făurit,
Și pentru că – noi toți nu l-am oprit!
Deci, haideți să privim atent,
Să ne trezim în numele iubirii,
Nu mai loviți în Dumnezeu,
Căci ne condamnă legea firii!

Din Când În Când

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Din când în când.
Trecută-i clipa viitoare,
Prezentul e ceva în transformare,
Cu greu accepți ideea mare
Că noi suntem numai trecut.
De-acel trecut pare că-ți este frică;
În viitor fugind te poți minți mai mult,
Planuri deșarte și făcute-n pripă
Ți-acoperă păcatul și mai mult.
Oprește-te, oprește-te o clipă,
Respiră-adânc și plângi,
Și-abea după ce-ai plâns destul trecutul
Și-ai regretat tot răul ce-ai făcut.
Ia numai ce e bun cu tine
Și mergi cu gândul înainte;
Oprindu-te din când în când!