Arthur Rimbaud - Versuri.pro

Rușine

Cât timp cuţitul nu va / Tăia acest creier, bucată / Verzuie de mucava / … →

I. / Şi-aşa, mereu, spre-azurul negru / Răsfrânt în marea de topaz, / Vor funcţiona … →

I. / La ani șaptesprezece, nu ești defel serios. / Lași naibii, într-o seară, și … →

Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate / Şi chiar paltonul îmi părea că-i ideal. / Mergeam … →

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite. / E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi. / … →

Veșnice Ondine, / Apa împărțiți-o bine! / Veneră, soră de azur, / Tulbură talazul pur! … →

O, enormele alei ale țării sfinte, tindele templului! / Ce s-a făcut cu brahmanul care … →

De am vreo poftă și-aplecare, / E doar de glod și piatră tare. / Prânzesc … →

O, răstimpuri, o, castele, / Oare-i suflet fără rele? / O, răstimpuri, o, castele, / … →

Odaia dă spre cerul albastru-mat, / Nu-i loc de lăzi, de alibii, scăunele! / De … →