Ady Endre – Versuri.pro

Sosirea Domnului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când m-au lăsat,
Când îmi purtam ramolit sufletul,
Liniștit și neprevăzut
M-a apucat Domnul.
Deloc cu trombon,
Ci veni tăcut, m-a strâns cu căldură,
N-a venit în zi sorită,
Ci nocturn cu luptă.
Și orbind, s-a stins
Văzul trufaș. M-am desprins de junie,
Pe el, seninul, mărețul,
Îl văd în vecie.

Femeile Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când voi muri – izbăvire din viață fără rost –
Două femei pe lume vor ști cândva c-am fost.
Una e mama… Alta, străină-mi e de sânge,
Pe catafalc sui-vor, mă vor privi – și-or plânge.
Vor sugruma-n batiste regretele ce gem,
Și s-or pleca spre frunte-mi, cu flori și c-un blestem.

Domnul Vesel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îl confundați cu Moartea,
Deși El e și domnul Morții,
Sunteți în preajmă doar,
Certându-vă cu Moartea.
Spunând: trăiască Viața,
Vă curăță domnul Morții,
Așa, se va bucura Domnul,
Spunând: trăiască Viața.

Un Viitor Poet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când în grădinile maghiare
Dispare omul: trandafirul,
Rămâne un sfânt, băiat trist,
Singur, numai cu jelitul.
Tânărul de-atunci, te râvnesc,
Cântul tău atunci sună,
Când blestemul mare, maghiar
Nu ne rănește, nu răsună.

Suflete Priponite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am sufletul priponit,
Ca un mânz focos era fugar,
Că în zadar l-am gârbovit,
În zadar l-am gonit, în zadar.
Dacă vedeți în Câmpul Ungar,
Un mânz însângerat, spumat, prins:
Tăiați-i frânghia,
Că e un suflet maghiar, trist.

Trei Lacrimi de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La prânz tomniu, tomniu,
Oh, ce greu
E să râzi pentru fete.
În beznă tomnie, tomnie,
Oh, ce greu
E să privești în stele.
La prânz și-n beznă tomnie,
Oh, ce ușor
E s-apleci plângând, plângând.

Vacarmul de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ați auzit?
Toamna, când pâcla se învârte,
În întuneric cineva icnește.
Ceva ropote.
Cineva orice-ar fi furase,
Bătând în scânduri vechi, roase.
Un om relicvă.
Trăind n-avu stea pe orbită,
Vrând săracul să dea o raită.

Liniștea Albă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te cuprind în brațe, tot nu-s sătul,
Aici albă e tihna, alb vălul.
N-a fost așa liniște nicicând,
Țipă, că timpul ne va pierde,
Stăm, sperând cu mâini inerte
În amurg de sărut și lăcrimând.
Țipând, mușcând m-atingi cu capul,
Eu îți rup grosolan trupul.
Părul tău prea lins, parfumat,
Zbârlit, smuls să-mi atingă fața.
Gâtul tău alb, mai alb acum,
Strângând mai dur va fi albastru.
Să prindă pumnal mâna ta albă:
S-a oprit viața, nu se știe,
N-are chin, sărut, plânset, beție,
Vai, lumea e terminată.
Văl crud ne acoperă, ca nea,
Albă și calmă va fi lumea,
Te blestem, te rup, te mușc agresând,
Să blestemi, rupi, muști țipând.
Mă omoară tihna, voalul:
Alungă-mă, or eu te alung.

Poetul de Hortobágy

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

June cuman, cu ochi mari,
Chinuit de dor înnegurat,
Turme a păzit și a pornit
La vestitul Hortobágy ungar.
Amurguri, fata morgana
Sufletul îi fermecau,
Când flori iviră-n inimă,
Mulțimi-turme le mâncau.
Deseori gândi la frumos,
Gândi la moarte, vin, fată,
În orice colț al lumii,
Bard sfânt putea să iasă.
Când în jur a privit amici
murdari, blegi și în zdrență,
L-a îngropat repede cântul:
Înjură ori fluieră.

Singur Cu Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cameră de hotel, amurg, plajă.
Pleacă, n-o să văd niciodată,
Pleacă, n-o să văd niciodată.
Lăsă o floare pe dormeză,
O apuc dormeza deșuetă,
O apuc dormeza deșuetă.
Prins de parfumu-i, mă sărută,
Jos marea muge, se bucură,
Jos marea muge, se bucură.
Departe un far luminează,
Jos marea cântă, vino dragă,
Jos marea cântă, vino dragă.
Ascult apa mugind, violentă,
Visând, pe dormeza deșuetă,
Visând, pe dormeza deșuetă.
În brațe mi-a fost, dând sărutul,
Cântă marea, cântă trecutul,
Cântă marea, cântă trecutul.