Adrian Păunescu – Versuri.pro

Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Prea târziu te-am întâlnit în viață,
Ca să pot să stau de veghe până-n zori,
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață,
Ars prea mult ca să nu mă omori.

Totul e așa cum se cuvine,
Numai eu n-am niciun rost pe-aici,
Chiar atunci când simți că-ți este bine,
Înlăuntrul clipei noastre mici.

Pofta mea te ține-n ea întreagă,
De lumina ta marcat rămân,
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.

Sunt bătrân și te iubesc, pierduto,
Și mă tem de stilul tău perdant,
Calendarul ziua ți-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.

Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Și nu-i cale să întineresc,
În zadar o înfășor în rouă,
Totu-i un capriciu pământesc.

Clona în Ninsori

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,
Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,
Probabil aș cădea-n păcat,
Iubind ninsorile la infinit,
S-o nască ele, tot pe ea, curat.
(Din doi în doi, 2003)

Roata

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă simt o imperfectă și vinovată roată / ce, pentru a fi recunoscută, / nu ... →

E Încă Verde Fânul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E încă verde fânul, în ultimele clăi,
Și noi lumina toamnei ne-o așezăm în oase,
Prin chiciura din rama secundei friguroase
Din ochii mei trec lacrimi, încet, spre ochii tăi.
E încă verde fânul, când vii și când nu vii,
Ne-am tăvălit printr-însul și poate asta-l ține,
Tu ce mai știi de mine, eu ce mai știu de tine?
Să nu rostim cuvinte ce sunt, oricum, pustii.
Nimic, peste acestea, a-ți spune nu mai pot,
Cuvintele în orice rostire mă trădează,
Numai privirea noastră întotdeauna trează
Ne-ar mai putea sustrage mișcărilor-robot.
Când tu ești dimineață, eu îți rămân amiază,
E încă verde fânul și n-am murit de tot.

Cerere de Recurs

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În numele poporului român,
În numele a ceea ce mă doare,
Înaintez recurs fără scăpare
Cerescului și absolut stăpân.
Noi dacă pe aici ne mai târâm,
Fă-i monument, că nici mormânt nu are,
Lui Ion, întregitorul de hotare,
Trimis acum pe celălalt tărâm.
Nu vom putea trăi cu frica-n sân,
Momentele de demnitate rare,
Trăiască veșnic România Mare,
Ce numai sieși își va fi stăpân.
Îl cheamă, după țara care-l doare,
Ion Antonescu, Mareșal Român.

Nu Mă Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu mă plâng,
N-am de ce să mă plâng,
Și așa am trecut de amiază,
Numai lampa sub umărul stâng
Filează, filează, filează.
(Locuri comune, 1986)

A Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cum treci acum și apa e-n ruine,
și-ți este bine și-mi este bine,
aș vrea să-ți spun, iubito, că în tine
e vie vrerea ambelor destine.
Te voi iubi cu milă și mirare,
cu întrebare și cu disperare,
cu gelozie și cu larmă mare,
c-un fel de fărădelege care doare.
Și jur pe tine și pe apa toată
care ne ține barca înclinată
ca vei rămâne – dincolo de număr
și dincolo de forme, măști și vorbe –
a mea, de-a pururi, ca un braț în umăr.

Leagăn Pentru Toată Copilăria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Te-așteaptă vise, prunc adormit,
În vise viața este eternă,
Cu ceruri blânde și fără sfârșit.
Ce știi tu-n lume câte se-ntâmplă,
Nici nu e bine tu să le știi,
Lumea-ngenunche la a ta tâmplă,
Și, lângă tine suflet, cor de copii.
Astăzi, copile, eu îți dau pâine,
Tu pâinea asta o muști firesc,
Ce-ți dau eu astăzi tu-mi vei da mâine,
Eu, legănându-te, îmbătrânesc.
Trupul tău fraged ca un mesteacăn
Să se îndoaie galeș în somn,
Ca să crești mare, plâng și te leagăn,
Copile dulce, prea tinere domn.
La geam lumina lunii ți-o scapăr,
Luminii tale să-i dau ecou,
Dormi, fericitule, că eu te apăr,
Că eu în tine mă nasc din nou.
Capu-l pe perna pune-l, copile,
Totul e bine, ai tăi sunt vii
Și mai au viață și mai au zile,
Să crezi că pururea ei vor trăi.
Mama și tata ție-ți vor face
Leagăn de stele și de ninsori,
Să-ți fie bine, să dormi în pace,
Să ai lumina la ursitori.
Pune-ți, copile, capul pe pernă,
Dormi și visează bunul tău vis,
Că-n vise viața este eternă,
Visul e lumea ce eu ți-am promis.
Pat de rachită mirositoare,
Leagăn albastru și-ncondeiat,
Pentru copilul care răsare
Și-ai cărui ochi ritmul lumii îl bat.
Mama te leagănă, veghează tata,
Somnul ți-l apără ochi părintești,
Dormi și visează că lumea-i gata
Și te așteaptă numai să crești.
Mie-mi trec anii, ție-ți vin anii,
Poate că mâine îți va fi greu,
S-accepți ca astăzi eu ți-am spus nani,
Dar nani-nani, frumosul meu.

Milă de Albine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Polenul a uitat să se închine,
e luat de mic din fel de fel de flori
și prefăcut în miere de albine
și pus în faguri încercuitori.
Nimic despre polen, decât că este
albinelor și mătcii de folos,
că el urmează tragica poveste
a tuturor jertfiților de jos.
Polenul este lumea fără ranguri,
polenul este lumea, și atât,
sub vârste și sub bice și sub tancuri
ținând la steagul ei necoborât.
Polenul leagă treptele-ntre ele
și pune moț grădinii, la răscruci,
polenul face să miroasă-a stele
și mătcile și trântorii năuci.
Dar nu e prost și nu e fără carte,
așa precum îl cred cei care-l vând,
ci este puritatea fără moarte
și este geniul omului de rând.
Cum tuturor lucrarea le convine
și de aceea nici n-o întrerup,
polenul nu mai poate să se-nchine,
dar simte că-i e milă de albine
și leagă dulce zborul lor de stup.

Bolnavi Unanim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi cu toții
Deodată,
Și medici, și pacienți,
Și părinți, și copii?.
Ce-ar fi, ce-ar fi,
Dacă, brusc,
Ne-am îmbolnăvi,
Dacă n-ar avea
Cine pe cine să mai trateze,
Cine cui să-i mai scoată
Bandaje și paranteze?.
Ce-ar fi dacă,
În urma dreptului legitim
De a ne îmbolnăvi,
Chiar ne-am trezi
Că ne îmbolnăvim
Și n-avem cui ne adresa,
N-avem pe cine chema?.
Ce-ar fi dacă
Într-o zi blestemată
Ne-am îmbolnăvi
Cu toții
Deodată?