Addvers – Versuri.pro

Să Nu Fii Prea Departe de Mijloc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mai am 3 bețe, în cutia cu chibrituri
Și 3 șanse să aprind o țigară, 3 focuri,
Primele 2 bețe nu reușesc să le aprind,
O să am grijă ca următorul chibrit să nu-l sting,
La fel ca și în viață, nu suntem atenți la început,
Și încercăm să reparăm, regretând ce am făcut,
Niciodată să nu fim prea departe de mijloc,
Excesul ne distruge și în frig și în foc,
Fiecare știm că șansa este propria creație,
Ori să muncim ori să ieșim la o recreație,
Unul muncește, altul se distrează,
Primul câștigă, al doilea stagnează,
Să nu fii descurajat, dacă nu ai reușit,
Asta înseamnă că nu meriți încă pentru ceea ce-ai muncit,
E ca și la un concurs, cineva câștigă,
Altul pierde mulțumit, depinde de verigă,
Ieșim afară la o plimbare,
Și ne tot punem întrebări începând cu „oare”,
Visăm cu ochii deschiși la bani fără muncă,
Ne trezim la realitate, suntem tot la poale de stâncă,
Mai vedem niște bătrâni, fericiți și mâhniți,
Care-și caută odihna, stând pe bănci îmbătrâniți,
Și se uită la noi tinerii cu atâta milă,
Pentru că tot ce ne dorim este o mașină și o vilă,
Am uitat de valorile sentimentale,
Am uitat că primele valori sunt cele morale,
Banii vin de la sine, răsplata pentru creație,
Sau zicem „oricum n-o să ajung nimeni, asta e”,.

Refren:
Nu o lua ca și pe o lecție, suntem egali,
Să nu încerci ceea ce vrei să ajungi să pari,
Niciodată să nu fii prea departe de mijloc,
Căci vei fi marioneta viciilor în acest joc,
Păzindu-ți visele cu o armură rece,
Vei observa lent, timpul cum trece,
Când ești inclus în joc și ești la rând,
Priveste-i pe cei din urmă, îi vei vedea cum plâng.

Este ca într-un cerc, privind disperat spre margini,
Când iei decizia și adaugi sorții niște pagini,
Tulburat de propria gândire,
Îți spui că faci tot ce poți, restul vine de la sine,
Fără să realizezi ce s-ar fi putut întâmpla,
Tu îți pui în joc norocul, altul își pune tâmpla,
Ca urmare a nepăsării tale,
Îți forțezi acum ușa câștigătoare,
Bați în ea, nu se deschide, știu că doare,
Și ori cât de mult ai vrea, nu poți s-o scoți din balamale,
Privești în urmă, nu ți se pare greu de privit,
De la atâta efort și vederea ți-a amorțit,
Să te gândești la noroc, dar să rămâi fără șansă,
La fel cum ai rămâne singur după o noapte amoroasă,
Și de la atâta indiferență, bați cu pumnul în masă,
Uiți că așteptai cândva o zi frumoasă,
Și pentru visul care atât de ușor l-ai fi atins,
Acum trebuie să alergi, faci un alt compromis,
Ai vrea să eviți acest traseu obositor,
Trezește-te în fața lucrului ispititor,
Nu este momentul să te arăți indiferent,
Deții alegerea nu mai ești absent,
Ești prezent și ai dat față în față,
Cu profesorul cel mai sever, cu a ta viață,
Acum să fii atent la ce vei face-n continuare,
Căci după multe nopți amare, ai un răsărit de soare,
Și după toate astea, încă te poți abține,
Tu nu o faci dar acest sunet plânge pentru tine.

Refren x2:
Nu o lua ca și pe o lecție, suntem egali,
Să nu încerci ceea ce vrei să ajungi să pari,
Niciodată să nu fii prea departe de mijloc,
Căci vei fi marioneta viciilor în acest joc,
Păzindu-ți visele cu o armură rece,
Vei observa lent, timpul cum trece,
Când ești inclus în joc și ești la rând,
Priveste-i pe cei din urmă, îi vei vedea cum plâng.

Cronicile Subsemnatului (Promo)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Promo al melodiei Versal aka MitZa (ADdVers) – Cronicile subsemnatului:
Începeam cu gânduri între priviri,
Imaginându-mi seri sub stele ciocnind un pahar de vin,
În spectacolul afin al acestei lumi,
Continuat de urmări de fapte de la înșiși tații lui
Și nu-i o greutate să mergi mai departe,
Când peste toate și în suflet îi ai pe-ai tăi aproape,
O simți pe ea aproape, simți că e ușor,
Acum viața e-n prim plan, nu mai este un decor,
Și am văzut lucruri ce nu te-ncurajează,
Am auzit și altele ce gândirea o sfidează,
Am privit și oameni ce pentru orice se bucurau,
Am văzut cu sufletul ceea ce ochii nu vedeau.

Am Dat Răspunsuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te târăști cu greu prin noroi, căci,
În viață e ca și în război, deci,
Nu e vorba de supraviețuire, sau vânare,
De cine vorbește mult și lovește cel mai tare,
Corpul omului cu rațiune,
Cel ce ne delimitează ca rasă sau națiune,
Sufletul, cel care ne face să ne doară, să simțim,
Să fim veseli, după ce l-am alungat din noi, tot cu el murim,
Din pământ am fost făcuți, în pământ ne vom întoarce,
Morți resuscitați, și înțepați cu mii de ace,
În trup și-a găsit sufletul locuința,
Lacrimi varsă de câte ori avem o suferință,
Cu știință sau fără știință de câte ori greșim,
Ne întunecăm subconștientul și conștientul-l mituim,
Cu gândiri negative, făcând fapte părând pozitive,
Pe unii îi fură imaginile, pe noi multe stative
Și un mic transmițător ce se află-n ele,
Va transmit vouă prin vorbe și imagini și faptele,
Ceea ce vă fac să fiți voi înșiși, să rămâneți neschimbați,
Dacă aveți suflet niciodată n-o să atacați,
Dumnezeu ne-a făcut adevărați, nu ficțiune,
Din pământul moale și adevăr, nu din tăciune,
Suferința este tot mai mare, căci pe zi ce trece,
Devenim bestii ce judecă gândind numai la rece,
Luați peste picior fără motiv sau cu motiv,
Să știți că minciuna este de moment, iar adevărul definitiv.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Gândindu-te la ceea ce faci, în fiecare zi,
Prin ce treci, ce trăiești, de fapt îți însușești,
Fără să știi, iar când ceilalți vor întreba ceva,
Îți vei aminti tăcut, prin tot ceea ce ai trecut,
Și când ei vor aștepta, nu va fi prea târziu,
Pentru că răspunsul tău va fi „da, știu”,
Acum te rog să te oprești și să îți amintești,
Când erai nehotărât, începeai să te gândești,
La anumite amănunte și la întrebarea:
„De ce este adevărul mai greu de spus decât minciuna?”
Pentru că paginile minciunii sunt mai multe,
Pe când a adevărului este doar una,
Poate că ai simțit și acel gust amar,
În serile în care credeai că nimeni nu are habar,
De ceea ce ți se întâmplă
Și unele lucruri ți se păreau în zadar,
Logica lor părea prea simplă, dar totuși,
Complicat de explicat celor din jur,
Și cu toate astea te-ai avântat,
Nu ți-a păsat și ai încercat,
Să faci înțeles rostul cuvântului,
La momentul potrivit,
Iar ca rezultat ai descoperit claritatea adevărului
Și imaginea lui s-a limpezit.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.
Am trecut prin multe, acum trăim o vreme bună,
Am ajuns aici, am străbătut o cale lungă,
Am pus suflet, am scris ploi de rânduri,
După toate astea, am dat multe răspunsuri.

Să Înțeleagă Publicu'

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

AddVers, 2009, BAW Records,
„A”, „D” mare, „d” mic, „V” mare, restul „ers” cu litere mici.
Un nou început de la am dat răspunsuri până aici,
Acuzati pe jumate’ nu suntem paralitici,
Dacă nu îți plac piesele, nu deschide carcasa,
Că aerul de bahula îți va îmbâcsi casa,
Să-nțeleagă publicu’, hap-tu să-nțeleagă,
Că legăm orice subiect de unul nou mai rău ca-n metastază,
Nu suntem copii ce ne mirosim saliva,
Și nu cântăm despre fetițe care dorm pe pernițe viva,
Te împușcăm cu rime învățate pe trotuare,
Și-ți spunem că mortu are parte de servicii mortuare,
Să-nțeleagă publicu’ hip-hop is no. 1,
Greu de promovat oricum, fiind a f***g romanian,
Nu vorbim despre bani, putere și femei,
Noi ca oameni nu am fost făcuți pe lei,
Dacă pe voi vă face ceea ce sunteți, o bancnotă,
Pe noi ne amuză că voi sunteți un banc fără notă,
Suntem o foaie trasă la indigo de niște daltoniști,
Care nu pot distinge mesajele dintre artiști,
Valorile mai mari decât cifre pe foi,
Se duc în jos, în timp ce-apar comerciale noi,
Rapu e comedie pe bani, la televizor color,
Când apărem în prim plan, devine incolor,
Pe aceleași beat-uri bolnave de adevăr exprimăm ideea,
Năvălind în suflet ca în nisip precum mareea.

R x2:.
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Da, da, hapthu, să înțeleagă publicu’,
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Bla bla bla, hapthu, să înțeleagă publicu’.

Prezentând intrarea într-un alt decor,
Nu cum noi am vrea, ci cum alții vor,
Vi se părea mai corect să înțeleagă,
Cei ce-n a hip-hop-ului nuanță la ochi se leagă,
Să înțeleagă publicu, ne spuneam printre amintiri,
Pictând soluția necunoscutei din priviri,
Am dat răspunsuri, printre deciziile luate iar,
Cineva îmi șoptea alături: „și pe-aceia, frate.. „
Sperăm în continuare, gustând cuvântul „doare”
Și-alte gânduri alinate între mâini încrucișate,
Dorința de a spune suferea în tăcere, iar
Senzații în durere, indoctrinate de plăcere,
În primul rând, vroiam atât de mult să râd,
Că timpul mă oprea, asta-i partea a doua,
Diferența o știam, dar îmi amintesc că eram,
Indiferent la alegere între zâmbet și durere,
Mulțumind lui Dumnezeu, merg mai departe,
Căci ceea ce sufletul simte nu pot exprima-n cuvinte,
Sunt prea puține, dar ne lăsăm purtați,
E mai mult de cât mesaj să putem fi alinați,
Când printre rânduri ai să te regăsești,
Capul sus, nu ești singur, ai cui să vorbești
Și că putem fi aproape, ține minte,
Atât cât simt că merge, lacrima n-o voi șterge.

R x3:.
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Da, da, hapthu, să înțeleagă publicu’,
Să înțeleagă publicu’, Să înțeleagă publicu’,
Bla bla bla, hapthu, să înțeleagă publicu’

Minți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Punct, pixul mi-a alunecat, a ieșit o virgulă,
Mulți iau viața ca atare, făcând-o ridicolă,
Cultiv, floarea sentiment fără succes,
Și pun la îndoială orice adevăr lipsit de interes,
Minți că n-ai plâns niciodată după cineva
Și minți că n-ai plâns și a doua oară după altcineva,
Minți când spui că nu ți-e frică de nimic
Și minți când spui că aștepți moartea zilnic, fără frică,
Minți când spui că te-ai schimbat, doar caracterul
Și minți când spui că tot timpul te simți ca liderul,
Minți când spui că n-ai slăbiciuni
Și prin asta dai naștere mințind, altor minciuni,
Minți când spui că știi ceva perfect
Și minți când spui că totul este imperfect,
Minți când spui că meseria ta e cea mai bună,
Când de fapt ea este foarte comună,
Minți când spui că ai spus adevărul totdeauna
Și ai jignit multe persoane cu minciuna,
Minți când spui că te crezi un bun judecător
Și minți când faci jurăminte, în fața instanțelor,
Minți când spui că n-o să-ți bați copilul
Și ai să-l minți cu multe, pentru a-i fi bine faci tot posibilul,
Mint dacă spun că adevărul nu-l găsesc în Cel de sus,
Fiecare minciună este un surplus opus adevărului ce l-am spus,.

Mintind fiecare om trăiește-n lumea lui,
Un refugiu, folosind arma diavolului,
Toți știm care este calea cea bună,
Este prea grea de urmat și-o acoperim cu o minciună,.
Când vroiai dreptate, strigai după adevăr,
Când mințeai îl afundai, acum e greu să-l observăm,
Refuză să privești totul din spatele unui geam,
Dintre real și fictiv, primul îl alegeam,.
Distorsionat, începi prin a minți persoanele apropiate,
Te gândești că scandalul sau rușinea ar putea fi evitate,
Observi că încep să te creadă tot mai des,
Chiar dacă tot ce spui e lipsit de înțeles,
Vezi că nu ar bănui nimic și o ții în continuare,
Ai mințit și vei minți, chiar dacă știi că doare,
Ajungi să nu îi dai minciunii importanță mare,
Întrebările apar mai des și realizezi cu stupoare,
Că în momentul în care de două ori ești întrebat,
Adevărul e pierdut, e departe, l-ai uitat,
Îți spui în gând că nu e cu putință,
Deschizi ochii larg, în jur vezi numai suferință,
Le-ai explicat, le-ai redat starea interioară,
Ei te cred, te-au descoperit pentru prima oară,
Dar sunt mai atenți la ce vei face tu apoi,
Dacă-ai mai greșit și dau timpul înapoi,
Vor să sape în trecut, dar adevărul este îngropat,
Vor să afle dacă tu chiar te-ai schimbat,
Când cu scuturi te îmbraci și cu minciuna te încalți,
Începi să realizezi că-i afectează și pe ceilalți,
Dar minciuna nu are picioare lungi,
Poate ai să te împiedici și să regreți n-ai să apuci,
Te rugai la El, te rugai la Dumnezeu,
Când aveai nevoie și simțeai că-ți este greu,
Dacă nu îți este greu după o minciună,
Gândește-te la alții, asta nu mai e glumă,.

Pentru Ultima Dată (feat. Animardor)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încearcă să trăiești niște momente.
Că pot spune că aici în suflet, au lăsat multe amprente.
Este adevărat, fac parte din viața mea.
Dar nu știi când pot apărea și-n a ta.
Știi și tu cum este să ții la o persoană și să o iubești.
Am pronunțat cuvintele și deja îți amintești.
Prin câte ați trecut și câte ați trăit.
Când erați unul cu altul și erai fericit.
Și nu pot să descriu sentimentele pe care le-ai simțit.
Și cât de mult ți-a plâns sufletul și cât ai suferit.
Acum, am să te rog ceva, scuză-mă că ți-am amintit, dar știi…
Nu poți să taci când simți că te roade ceva pe dinăuntru.
Când știi că trebuie să privești din nou începutul.
Și când știi că i-ai spus „noapte bună” și c-ai sărutat-o de îndată,
fără să știi că era de fapt pentru ultima dată.
Poți să te gândești la ce a fost, dar nu regreta nimic.
La urmă, toate se vor judeca, până și lucrul cel mai mic.
Și cu toate că a pus punct, spunând că s-a terminat,
sufletul îi va șopti în gând: „Nu am uitat!”.
Durerea o primești în suflet, ca pe niște musafiri.
Îți amintești cum zâmbea, când veneai la ea cu trandafiri.
Și parcă-ți venea să urlii de bucurie.
Ziceai că nu se termină niciodată, încă ea nu știe.
Vroiai să-i demonstrezi că poți tot timpul mai mult,
dar dintr-o greșeală-n alta ați luat-o de la început.
Ai impresia că tu porți toată vina, te acuzi.
Nu cred că la început merita să te scuzi.
Și stăteai cu ea, întinși, cu fața spre cer, noaptea.
Amorțeai tot, fericit, nu simțeai impuritatea.
Nu-ți vine să crezi ce s-a întâmplat.
Cum a putut să fie atât de bună cu mine și acum a plecat?
Te rog stai, iartă-mă, nu pleca.
Răspunsul ei mut a fost o lacrimă pentru surditatea ta.
Seara i-ai spus „noapte bună” și ea apropiată,
te-a sărutat, tu neștiind că e pentru ultima dată.
Poți să te gândești la ce a fost, dar nu regreta nimic.
La urmă, toate se vor judeca, până și lucrul cel mai mic.
Și cu toate că a pus punct, spunând că s-a terminat,
sufletul îi va șopti în gând: „Nu am uitat!”

Pentru Ultima Dată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încearcă să trăiești niște momente,
Ce pot spune că aici, în suflet, au lăsat multe amprente,
Este adevărat, fac parte din viața mea,
Dar nu știi când pot apărea și-n a ta,
Știi și tu cum este să ții la o persoană și să o iubești,
Am pronunțat cuvintele și deja îți amintești,
Prin câte ați trecut și câte ați trăit,
Când erați unul cu altul și erai fericit,
Și nu pot să descriu sentimentele pe care le-ai simțit
Și cât de mult ți-a plâns sufletul și cât ai suferit,
Acum am să te rog ceva, scuză-mă că ți-am amintit, dar știi,
Nu poți să taci când simți că te roade ceva pe dinăuntru,
Când știi că trebuie să privești din nou începutul
Și când știi că i-ai spus noapte bună și c-ai sărutat-o de îndată,
Fără să știi că era defapt pentru ultima dată.

Refren:
Poți să te gândești la ce a fost, dar nu regreta nimic,
La urmă toate se vor judeca, până și lucrul cel mai mic
Și cu toate c-a pus punct, spunând că s-a terminat,
Sufletul îi va șopti în gând: „nu am uitat…”

Durerea o primești în suflet ca pe niște musafiri,
Îți amintești cum zâmbea, când veneai la ea cu trandafiri
Și parcă-ți venea să urli de bucurie,
Ziceai că nu se termină niciodată, încă ea nu știe,
Voiai să-i demonstrezi că poți tot timpul mai mult,
Dar dintr-o greșeală-n alta ați luat-o de la început,
Ai impresia că tu porți toată vina, te acuzi,
Nu cred că la început merita să te scuzi și
Stăteai cu ea, întinși, cu fața spre cer, noaptea,
Amorțeai tot, fericit, nu simțeai impuritatea,
Nu-ți vine să crezi ce s-a întâmplat,
Cum a putut să fie atât de bună cu mine și acuma a plecat,
Te rog stai, iartă-mă, nu pleca,
Răspunsul ei mut a fost o lacrimă pentru surditatea ta,
Seara i-ai spus noapte bună și ea apropiată,
Te-a sărutat, tu neștiind că e pentru ultima dată.

Refren x2:
Poți să te gândești la ce a fost, dar nu regreta nimic,
La urmă toate se vor judeca, până și lucrul cel mai mic
Și cu toate c-a pus punct, spunând că s-a terminat,
Sufletul îi va șopti în gând: „nu am uitat…”

Cronicile Subsemnatului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aer de Bahula

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Aducem jigniri la adresa ta,
Te facem posta din vorbe hahahahaha,
În zadar am muncit ca voi să vă distrați,
Tot voi ne-ați jignit, ca și pe ceilalți,
Trebuia să mințim mai rău ca fiul lui Geppetto
Și să ne batem joc de voi pe tempo lento,
Dar acum vă privesc din perspectiva mea,
Arătați ca niște ciori, jigniți arhitectura,
Vă conturez capul, scap compasul în podea,
Când reparați tavanu vă-ntepați, „Au ce p**a mea”,
V-a căzut și tencuiala de la atâtea manele,
Casa voastră e ținută acum de pielea p**ii mele,
S-ar rupe liftu de aș coborî la nivelu vostru,
Aș prefera să fiu în lumea voastră încă un monstru,
Pentru că răul nu se leagă de bine,
Cum nu se leagă capu vostru de bine alunecând pe patine,
O dați din rap în manele din manele în rap,
Vi atât de goală mintea încât vă pot scuipa în cap,
N-aveți atâta s*****ă câte cuvinte avem noi,
Găsiți cuvintele în s*****ă și vedeți câte au un coi,
Sunteți niște mizerii depozitate între dinți,
Ati făcut prea multe carii care au ajuns la minți,
Nu am vrut să folosim cuvinte murdare,
Vă dedicăm o p**da de piesă, urât mirositoare.
Facem atmosferă, știu, te doare la gălușcă,
Facem atmosferă, știu, și mai tragi o dușcă,
Ba da o țigară, da’ o bere n-ai?
Da-mi pace, respir aer de bahula, is high..
Facem atmosferă, știu, te doare la gălușcă,
Facem atmosferă, știu, mai tragi o dușcă,
Ba da o țigară, da’ o bere n-ai?
Da-mi pace, respir aer de bahula, is high..
Incendiem publicu ca pe-o p**da în călduri,
Ajugem la micțiune vedem deschise numa’ guri,
Mă uit la tine, radiezi de plăcere.. înțeleg,
Dacă curentu’ era prostie, tu erai bec,
Încerc calm să redau din nou ritmul,
Privind fără stres cum se scurge bitul,
Principala tema e ca am intrat în efect,
Deci am să vă rugăm: nu deviați de la subiect,
Vom păstra pe parcurs în limitele ironiei,
Orice tentă de a ieși din pagina comediei,
Vom exclude și acea seară murdară,
În care te plimbai lejerean cu câinele pe-afară,
Șochezi lumea la nervi, îți bagi alcaline-n c*r,
Dacă tu ești un șoc, ma-ta e cutremur,
Mă disperi, mă enervezi, îmi vine să-ți modific rasa,
Dacă ai avea scurgere la prostie, ți s-ar umple casa,
Nu te strofoca să reproduci, stai liniștit,
Dacă încerci să legi două rime, faci scurt-circuit,
Ești obosit, plictisit, ai o gândire confuză,
Joacă într-un film p*rno și ai să-ți găsești o muză,
Nu am vrut, nu am dorit să exemplificăm violența,
Am vrut doar să îți măsurăm competența,
Ironiile se pot schimba, sufletul nici pe departe,
De aceea aceste versuri nu le-am trecut în carte.
Facem atmosferă, știu, te doare la gălușcă,
Facem atmosferă, știu, și mai tragi o dușcă,
Ba da o țigară, da’ o bere n-ai? ,
Da-mi pace, respir aer de bahula, is high..
Facem atmosferă, știu, te doare la gălușcă,
Facem atmosferă, știu, mai tragi o dușcă,
Ba da o țigară, da’ o bere n-ai?
Da-mi pace, respir aer de bahula, is high..