Addvers – Să Nu Fii Prea Departe de Mijloc

Mai am 3 bețe, în cutia cu chibrituri
Și 3 șanse să aprind o țigară, 3 focuri,
Primele 2 bețe nu reușesc să le aprind,
O să am grijă ca următorul chibrit să nu-l sting,
La fel ca și în viață, nu suntem atenți la început,
Și încercăm să reparăm, regretând ce am făcut,
Niciodată să nu fim prea departe de mijloc,
Excesul ne distruge și în frig și în foc,
Fiecare știm că șansa este propria creație,
Ori să muncim ori să ieșim la o recreație,
Unul muncește, altul se distrează,
Primul câștigă, al doilea stagnează,
Să nu fii descurajat, dacă nu ai reușit,
Asta înseamnă că nu meriți încă pentru ceea ce-ai muncit,
E ca și la un concurs, cineva câștigă,
Altul pierde mulțumit, depinde de verigă,
Ieșim afară la o plimbare,
Și ne tot punem întrebări începând cu „oare”,
Visăm cu ochii deschiși la bani fără muncă,
Ne trezim la realitate, suntem tot la poale de stâncă,
Mai vedem niște bătrâni, fericiți și mâhniți,
Care-și caută odihna, stând pe bănci îmbătrâniți,
Și se uită la noi tinerii cu atâta milă,
Pentru că tot ce ne dorim este o mașină și o vilă,
Am uitat de valorile sentimentale,
Am uitat că primele valori sunt cele morale,
Banii vin de la sine, răsplata pentru creație,
Sau zicem „oricum n-o să ajung nimeni, asta e”,.

Refren:
Nu o lua ca și pe o lecție, suntem egali,
Să nu încerci ceea ce vrei să ajungi să pari,
Niciodată să nu fii prea departe de mijloc,
Căci vei fi marioneta viciilor în acest joc,
Păzindu-ți visele cu o armură rece,
Vei observa lent, timpul cum trece,
Când ești inclus în joc și ești la rând,
Priveste-i pe cei din urmă, îi vei vedea cum plâng.

Este ca într-un cerc, privind disperat spre margini,
Când iei decizia și adaugi sorții niște pagini,
Tulburat de propria gândire,
Îți spui că faci tot ce poți, restul vine de la sine,
Fără să realizezi ce s-ar fi putut întâmpla,
Tu îți pui în joc norocul, altul își pune tâmpla,
Ca urmare a nepăsării tale,
Îți forțezi acum ușa câștigătoare,
Bați în ea, nu se deschide, știu că doare,
Și ori cât de mult ai vrea, nu poți s-o scoți din balamale,
Privești în urmă, nu ți se pare greu de privit,
De la atâta efort și vederea ți-a amorțit,
Să te gândești la noroc, dar să rămâi fără șansă,
La fel cum ai rămâne singur după o noapte amoroasă,
Și de la atâta indiferență, bați cu pumnul în masă,
Uiți că așteptai cândva o zi frumoasă,
Și pentru visul care atât de ușor l-ai fi atins,
Acum trebuie să alergi, faci un alt compromis,
Ai vrea să eviți acest traseu obositor,
Trezește-te în fața lucrului ispititor,
Nu este momentul să te arăți indiferent,
Deții alegerea nu mai ești absent,
Ești prezent și ai dat față în față,
Cu profesorul cel mai sever, cu a ta viață,
Acum să fii atent la ce vei face-n continuare,
Căci după multe nopți amare, ai un răsărit de soare,
Și după toate astea, încă te poți abține,
Tu nu o faci dar acest sunet plânge pentru tine.

Refren x2:
Nu o lua ca și pe o lecție, suntem egali,
Să nu încerci ceea ce vrei să ajungi să pari,
Niciodată să nu fii prea departe de mijloc,
Căci vei fi marioneta viciilor în acest joc,
Păzindu-ți visele cu o armură rece,
Vei observa lent, timpul cum trece,
Când ești inclus în joc și ești la rând,
Priveste-i pe cei din urmă, îi vei vedea cum plâng.