Ad Litteram – Versuri.pro

Belvedere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Refren
Zâmbet fals și fițe pe toc
Alege masca pe loc
Pune paie pe foc
Inimă de plastic în voi
Care vedeți numai foi
Prin ochii voștri goi

Strofa 1
Vor să le iubești, să le urăști deodată
Acum minciuna lor stă bine cimentată
Făcând totul din nimic
Din nimic poate să răzbată
Făurind armură de dispreț pururi
Colorând dincolo de contururi
Par dulci dar lasă gust amar
Și-ți numeri ca prostu’ banii când apar
Neștiind spre ce vor să țintească
Îți îngheață suma ca să ți-o topească
Și-o ard crema și nu-ți trece prin gând
Cum se plesnesc astea peste fund
Experimentând nu doar pe portofelul lor
Arzând nenorocitele ca focul din Mordor
Nu whisky înainte sau o țigară după
Le place să se rupă
Și nimeni nu le miroase
Că s-au vândut lu’ 3 de 6

Strofa 2
Pregătite pentru o lume materială
Fardate înșelător ca pentru viața imperială
Profitând de sudoarea altora le recunoști
Că se remarcă fără să culeagă scame după proști
Le vezi că-și mușcă buzele cu una sau cu altu’
Le vezi cum îi domină aleia bărbatu’
Ancorate în nopți fierbinți n-au temere
Da au ceară, măști, REC pe camere
Uleiuri, dildouri, ca-s date dracului
Fetiș, corsete și tocuri cui
Te țin în întuneric și-ți dau filme
De mici astea făceau victime, ca-s crime
Mergând pe cărbuni aprinși discret
La pas cu DUMNEZEUL lor perfect

Ne-Am Pierdut Nemurirea (feat. Bitza & Cedry2K)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Strofa 1: Ad Litteram]
Puteam să plâng și să râd în aceeași zi
C-un punct de sprijin Pământul îl puteam urni
Aproape de tainele existenței-mi era firea
Crescând mi-am pierdut nemurirea.
Dar uitarea nu mi-a șters ochii ce m-au pândit
Felu-n care m-am descoperit
Fetele ce le plimbam cu același metrou
Iubirea mea găsind atunci ecou.
Vocea mamei ce răsuna printre betoane
Strigându-mă la masă fără să-mi fie foame
Încă aud cum scârțâia pe tablă creta
Încă mă văd cum călăream bicicleta.
Ce-aveam azi puteam avea și mâine
Covrigii sărați sau colțul de pâine
Neștiind cum e să te-nvârți în jurul cozii
Să tragi la galere ca să-ți hrănești plozii.
Gustul copilăriei păstrează-l cât poți
Susținut de câțiva, dar contestat de toți
Viața-ți va răspunde târziu la întrebare
Și-o să vrei să fii copil când vei fi mare.
[Refren: Bitză]
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viață, dar n-aș fi vrut să știu
Că o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viață, dar n-aș fi vrut să știu
Că o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
[Strofa 2: Cedry2k]
Mi-amintesc că am fost de mic îndrăgostit de natură
Martor al asediului mediului otrăvit de cianură
Evitând, că n-aveam încă o minte matură
Doar spirit infinit și talent pentru literatură.
Miuță și bere în fața blocului
Scandaluri de natură să te-mprăştie de la fața locului
Sirene de miliție și salvare urlând în noapte
Cozi interminabile la pâine și lapte.
Barbugii ieșind din secții
Puradei și coji de pepeni prin intersecții
Creveții expirând în alimentare care dezvoltau focare de infecții de toate genurile
Cam alea erau vremurile
În care a crescut ultima generație de puști maidanezi ca-n Copenhaga
Ultimii puști plini de cicatrici
Crescuți de mici, mai puțin de tătici
Mai mult de mingi, de 16 și de 35.
Înțelegeai și tu progresul dacă-l vedeai pe Cedrea cum învață
De la părinți, profesori și din pumni în față
Deși îi zice Progresul
Aici n-a fost niciodată scurt procesul.
Dar știi cum e-n viață, totu-i până prinzi practica
M-am șters de sânge și de praf și-am schimbat tactica
Sunt perfect adaptat acum
Doar că practic cam tot mă lasă rece ca Antarctica.
[Refren: Bitză]
Vroiam să nu mai fiu copil, vroiam să cresc
Vroiam să scap de centru, vroiam să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viață, dar n-aș fi vrut să știu
Că o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.
Să nu mai fiu copil vroiam, să cresc vroiam
Să scap de centru vroiam, să mă feresc
Vroiam să văd ce e în viață, dar n-aș fi vrut să știu
Că o să-mi doresc până la urmă tot copil să fiu.

Propunere (feat. Carbon & Dj Hunnicut)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Strofa 1: Ad Litteram]
Tacă-ți fleanca
Uiți când cântai vinerea-n Casablanca
Și nu era petrecere unde să nu fii invitat
Dar doar ca să mănânci bomboane și să umfli baloane.
Sau când îți băgai p***a sub tensiune
Așteptând o minune
Cu ochii-n televizorul Spectra
Zicând c-o fuți pe Carmen Electra.
Sau când încercai să dai gata fetițe
Vopsindu-ți părul blond sau șuvițe
Și nu mai are rost să-mi întoarceți vorba ca niște țațe
Știu că noaptea adormiți cu perna-n brațe.
Luați-o mai ușor
Nu puteți fi energici, ca bateria Delkor
Când am venit la tine invitat am observat
Ca mă-ta nici nu mai are arcuri la pat
de cât s-a destrăbălat ca să te facă pe tine băiat de băiat
Mai impresar ca o firmă de impresariat
Dar mereu îți bate inima ca unui iepure speriat
de faci în pat, în lenjeria cu Simba.
Dar știi ce-am să-ți fac cadou de 1 iunie?
Ceva de pus la gât: o funie.

[Refren]
[Ad Litteram] Îți propun.. [Carbon] să asculți măcar o dată ceea ce spun
[Ad Litteram] Nu are rost, nu.. să reții chiar tot ce zic pe de rost
[Carbon]
Nu-ți vorbesc contra cost
Îți dau supliment gratuit la tot ce n-ai mai auzit.
[Ad Litteram] Îți propun.. [Carbon] să asculți măcar o dată ceea ce spun
[Ad Litteram] Nu are rost, nu.. să reții chiar tot ce zic pe de rost
[Carbon]
Nu-ți vorbesc contra cost
Îți dau supliment gratuit la tot ce n-ai mai auzit.

[Strofa 2: Carbon]
Ridic armele împotriva nimănui și
războiul ce-l duc nu omoară, ci trezește conștiința omului
Cuvintele mele-s rachete sol-sol și sol-aer
Țintesc capul gol, bombardând imaginația oricărui fraier.
Am cooperatori în diverse lumi, sub diferite stări
Cu care comunic prin mesageri trimiși în cele patru zări
ce-s ocupați să vegheze MCi intoxicați
Cu microfoane și pereți antifonați, cu virusul rimei infestați.
Să nu vă mirați că suntem dereglați la antene
Vă sfătuiesc să vă refugiați în burta unor balene
Când ne lansăm pe orbită, direct din criptă
Pământul se-agită și misiunea imposibilă va fi îndeplinită.
Și veți fi atacați de roboți programați, meteoriți
Noi știm că nu știți, voi știți că știm ce nu știți
Ați fost pregătiți în sector, creatori de hardcore
Pentru orice receptor trecut de orice fior, prin orice pol.
Năucitori chiar și pentru fumători călători
Or fi fanii lor? Nu mor de curiozitate
Regulați-vă timpanele ca femeia cu vibratorul stând pe spate
Sistemul vostru de securitate n-a funcționat
Căci cauza mea dreaptă mereu a triumfat.

Multe Bârfe (feat. Arssura & Rimaru)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa 1.
Sunt multe cazuri critice de malpraxis în mimici,
ale, prin care mc-ii opresc o stare de la mâncătorii de kkt.
Care din lipsă de activități muzicale sau cerebrale vor să-ți facă promo,
Fii atent la sens că fără sapiens, rămâneți homo.
Rock on! cu dex-ul în mână voi nu înțelegeți nimic de parcă n-aș vorbi în română.
Perii recent canale, aurolaci în cyber-naus eu prind la mic v-o dau la maus,
I’m on the stage, voi the haos.
Din www prrr online dați disconnect până la tiscconect,
v’aștept să demonstrați că aveți în mediu corazon și c****e în piept.
Vorbiți pe față până vă crapă buza,
Enunț ipoteza în care castravetele meu a substituit catetele,
Trageți concluzia verificând ipotenuza.
Metagalactic ești la zero absolut și îngheți,
Precum meduza, profilactic vă suplimentez lipsurile copilăriei,
Organul artic vă inițiez în tainele poeziei,
Sunt riscurile meseriei în care fie ce-o fi io vă întreb,
C-o ard pe zonă cu scântei în trei și nu plec, nu merg,
decât pe mana zerg sau protoss, în Starcraft terranii zac,
așa că îi vom f**e pe toți!.
Refren x 2.
Multe bârfe, multe tarfe
Asta-i viața.. când te gândești la ele te apucă greața.
Dacă vrei îți dăm noi subiect de bârfă
Viața-i cea mai scumpă t***ă!.
Strofa 2.
Bounsar (…). sunt în același decor,
Spun că gunoiul de cele mai multe ori se ascunde sub covor,
Aveți grijă, străzile din București nu sunt locuri exotice,
nici privite sub influența de narcotice.
Sunteți o mare adunătură și vă spun că mâncând kkt peste măsură,
groapa vă săpați cu dinții, dar ca să arăt că nu sunt bădăran,
Spun că nu e bine să strici o corabie ca să faci economie la cadran.
Oricând pot să vă infund, nu există sac fără fund,
Alcoolul nu poate avea grave urmări, doar a fost inventat de călugări
și de aceea mereu fac (..)
În ritm allegro cu persoanele alter-ego,
o pățești când te iei doar pe tine,
singur omul are capacitatea de a se îndoi de sine.
Refren again. x 2.
Strofa 3.
Cel mai bun prieten al meu sunt eu și asta doare,
căci am avut încredere în prea mulți,
Acum se pare că viața mi-a dat o lecție,
tot ea m-a înțepat de prima t***ă care m-a făcut să plâng cu adevărat,
Însă hip-hop-ul m-a ajutat să trec peste orice
obstacol ce încerca să îmi oprească visele,
din leagăn până-n’tr-un mormânt am să cânt
și sunt convins că ura din mine
nu se v-a potoli curând
În tabla mare de șah a vieții am să trag cu tunu
căci sunt doar un pion care tot face pe nebunu
din stradă mă inspir și de-aia spun ce tu nu știi
căci strada nu cunoști dacă o privești dintr-un taxi
iar cei ce nu pricep nu au cum să facă față
în capul lor prognoza meteo indică ceață
mereu hip-hop-ul va fi în sufletul meu
și orice vers compun mă apropie de Dumnezeu..
Refren x 4

Pe Cerul Muzicii (feat. Praetor)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ad Litteram:
Piesa asta nu vreau să fie un preparat cosmetic (nu)
Care să îmi facă viața mai ușoară după ce o predic
Nu vreau să fie ca o cometă trecătoare
Ci ca o stea stabilă
Acum sunt pe valurile amintirilor și mi-e silă (da)
Parcă mă văd iar incapabil de orice acțiune
Ce-am dobândit acum, atunci era doar ficțiune
Și ceea ce voi arăta nu va fi deloc o imagine vagă
La ceea ce am simțit odată și nu am lăsat să se vadă
Oare tu ce ai fi făcut? Oare tu ai fi dat dacă ți s-ar fi cerut
Bani pe studio și negative, ai fi avut alte alternative?
Când mișunam pe la Mec credeam că fiecare iscare de-a mea e sortită unui eșec
În timp ce alții se întrecuseră pe sine
Parcă toate ideile mele erau jupuite și nu ieșea nimic bine
Ardeau rugurile nemulțumirii
Potrivit legilor scrise și nescrise ale firii
Era de așteptat
Credeam că orice germene e sufocat
Dar mă bucur că măcar în acest moment
Pot face față unui critic exigent.
Praetor:
În trecut toate au dispărut, o luăm de la-nceput și mergem înainte (o nanana..) [x4].
Ad Litteram:
Hip hop-ul este singurul lucru prin care (aha)
Pot să-mi exprim protestele ca atare
M-a ajutat să mă legitimez ca om de fiecare dată (ya)
Și să-mi formez o personalitate bine conturată
Nu o fac pentru public și aplauze (no)
Ca mi-ar ține gurii de foame ci din alte cauze
Nu spun că aș fi cel mai răsărit (no)
Doar că eu am demonstrat ceva la momentul potrivit
Poate că textele mele nu au fost cursive ele
Cu o fluiditate limpede și v-au dus în derivă (aa)
Dar am încercat să le filtrez mereu prin sensibilitatea mea nativă
Poate că nici modul de interpretare neavând la început o orientare
Nu era o noutate sonoră absolută (ya)
Și au fost multe plângeri împotriva mea
Cel puțin unu la o sută
Dar cât am stat în balanță m-am agățat de-o speranță (ya)
Aș putea să ți-o spun în mai multe cuvinte (aha)
Dar cred c-ai fi incapabil să judeci cu propria minte
Așa c-aș vrea doar să reții (da)
Că scopul meu nu e să fiu o stea pe cerul muzicii (pe cerul muzicii).
Praetor:
În trecut toate au dispărut, o luăm de la început și mergem înainte (o nanana..)
[până la sfârșit]

Gândire Justă (feat. Arsurra)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Strofa I:
Omnia mea mecum porto
Tu dac-ai capu-n cur, măcar întreține-l cu Pronto
Crezi că se vor încolăci femeile pe tine ca șarpele anaconda
Dacă povestești scene de dragoste dintre Tristan și Isolda
Nu deții lirica, nu deții tehnica
Rima ta face pe calica
Este semn că nu te duce bibilica, băi smardoi,
Și la tine-n cartier din 1×2
Am pronostic doi
Și cu p***-ți fac rismă
Ești ca o cizmă
Se pare că suferiți de boala de p*** mare (ia ghici?)
Ca fata de la pagina 5
Eu am mai multe clase decât ceasul cifre pe cadran
Dar să nu tragi o spaimă mai mare ca-n castelul Bran
Când am să te bag prin mașina de tocat
Și-am să te scot cârnat!
Ulterior, intru pe sector 3 Dristor
Ce-are istorie ca Teba
Aici rezolv problemele mai repede ca (Grigore) Gheba
Nu țin la dietă
Sau la o apariție scenică mai cochetă
Nu-s patogen
Tot ce cânți se va-ncadra-n categoria Evergreen!

Refren X2:
Hai gustă, îți ofer mesaj cu gândire justă
Tu mă uimești cu prostiile pe care le rostești…
De ce vorbești înainte să gândești?
Ar trebui să taci
La niciun haș
Și nu-mi placi!

Strofa II:
Dacă ești prea visător, nu poți fi realist, normal
Viața bate filmu’, până-l bagă în spital
Apropo, mulți au transformat internetul-n internat
Și cu degetele pe taste, ei sunt mâna-ntâi la copiat
În hip-hop vrei să ajungi mare, un campion
Pentru asta te-ai transformat din Ion în John
Hello, ești doar un copil, un traducător
American get-beget, recunoscut ca p-un copiator…
Pe scenă-ți dau scor, și-arunc în tine cu păpuși de pluș
Aici nu-i loc de joacă, în gură ți-am pus căluș
M-ai provocat la freestyle, n-ai știut că sunt jupan
C-ajung în rai sau iad, rămân al dracu’ de bun!
Trebuie să ai grijă în ce direcție scuipi rime
Nu de alta, dar s-ar putea să te scuipi chiar pe tine…
Ți-am tăiat moțul de mic ca să te deosebesc de soră-ta
Rămân tăticul tău, deși n-am cunoscut-o pe ma-ta!

Strofa III:
Ți-ai creat un look
Să fii de groază ca filmele lui Hitchcock
Dar dai de bucluc fără să vrei
Și nu te mai spală nici apa sâmbetei
Ești de neînțeles ca ultima ploaie a verii
Nu leg bine două cuvinte, parc-ai trăi în peștera muierii
Mergi în doi timpi, nu turbo
Am să-ți lipesc gura cu Urgo
Nu prea te miști, nu ești demn
Parc-ai biciui un cal de lemn
Te-acuz că mă deranjează la auz
Stilul tău balcaz (urat)
La studii te duci cu sapa, nu cu mapa
Ți-e sete de repaos,
Te-am prins când răsfoiai Penthouse
Și-nvățai s-o iei la m***
Loc de măști nu e
Temerel mișan
Sunt revoltat pe tine, ca Horia, Cloșca și Crișan
Până și pe proces verbal,
Mă iscălesc în T cu marker sau în Ford
Nu spun că studiez la Oxford
Nici n-aș vrea în fond
Ar trebui să port cravată, și nu știu să fac nod….

Outro:
« După cum văd eu, omu’ acesta, sau ce-o fi el, are mare putere… »

Bibelou Spart (feat. Dj Skid)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Strofa 1]
Cauți urmele fericirii prin noroi
Bogăția în coșul de gunoi
N-ai încălcat regulile pe drumul vieții
Dar îți citesc drepturile analfabeții.
Sufletește în declin, dar încă visător
De moștenirea trecutului n-o să ai nevoie-n viitor
Uimit de cât jeg încape-n om
Ca să-ți fie bine trăiești în somn.
Și dacă te duci la gârlă
Nu te refaci precum coada de șopârlă
O viață ai pelegrinat printre cuvinte
Cu prieteni ce abia te mai țin minte.
Lipsind până și fata care
Să completeze chestionarul inimii tale
Pulsul rațiunii ți-l pierzi
Viața e exact cum n-o vezi.

[Refren]
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.
Inima mea-i un bibelou spart
Fiecare bucată o-mpart
La orice persoană la care cred că țin
Măcar atât să pot face, amin.

[Strofa 2]
Necazu-i planetar, crezi că doar tu
ai nevoie de căldură în acest iglu?
Trăim sub același cer în fond
Chiar dacă n-avem același orizont.
Nu știe nimeni de suferința ta
Dar dac-ar ști crezi că i-ar păsa?
Domesticim sălbăticia când și-o găsi calul troian iapă
Privește, până și Luna are o parte întunecată.
Amuză-te să nu fii silit să plângi
Altfel, șterge-ți lacrimile fără să te-atingi
E-un maldăr de căcat și ne mulăm pe el
Am descoperit focul ca să ne jucăm cu el.
Părăsiți chiar și de divinitate
Ne resuscităm sau ne scoatem de la aparate?.

Pe Forțele Mele (feat. Doc & Bitza)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

[Strofa 1: Ad Litteram]
Sunt aici pe forțele mele
Și uite că-mi încap în piele
Dar nu mai iert nimic
Am fost și rană și cuțit
Scriind pe limba zeilor
Dar pe gustul ateilor
Aici orice floare e-o buruiană
Rece ca o gheață siberiană
Și toți toarnă apă-n mare
Într-o uriașă deghizare
Dar știu că doar minunile rămân
Doar tinerii cu suflet bătrân
C-am răsărit pe pământ secetos
Trăiesc până la sânge ca un păcătos
Într-un mizerabil confort
De-asta-n mine două lumi port
„Vox Dei” rămânând presus
O să mă scufund cu pânzele sus
Nu trage nimeni, dar toți țintesc
Îi văd de pe scândura scenei pe care trudesc.
[Refren: Bitză]
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.
[Strofa 2: Doc]
Nu prea m-am lăsat ajutat, vere, nu-s genul
M-am ridicat pe forțele mele ca la geno
Și-ncet încet le-am dat clasă ca la trenuri
Dă-mi volum maxim, eu-mi găsesc liniștea la Bellu.
Mereu am scris fin, zece la caligrafie
Și-am observat în timp cum înclin spre poezie
Maică-mea, absolventă de filologie, psihologie
Zicea că rapul nu-i artă-i erezie.
Dar eram copil și copilul pe-ale lui le știe
Îmi mai aprind un cui, las amintiri să-nvie
Citeam câte-o mie de pagini și cred c-am scris o mie
Dar uneori simt că epopeea asta mi-am scris-o mie.
Și-am strâns din dinți ca la mulaje dentare
Am pictat stanțe vizuale, colaje letale
Am săpat adânc în DEX foraje verbale
Am spălat prin flow și text orașe murdare.
Și-am fost mereu precum parcursul meu, greu
Liric vorbind am un singur Dumnezeu – eu
CTC – am făcut istorie-n rap pe leu
Pe când mulți au făcut istorie-n generală și-n liceu.
[Refren: Bitză]
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.
[Strofa 3: Bitză]
Rămâi tripat și focusat ca un aparat foto
Înc-o ard pe p***a mea ca un actor p****o
De viță nobilă ca un vin de Bordeaux
Fii sotto că viața e doar un simplu loto.
E tot o combinație gen Dorothy – Toto cu motto:
„Victimă sau călău, alegi sau pleci în urmă, potop. „
Puține de pierdut, mediul violent din școală
Constant ca atracția gravitațională.
E clar că te-nțelegi greu cu noi, nu-i vina noastră
Nu te duce cerebelu-i simplu, pleacă acasă
Să n-am vreo pasă proastă că atuncea poa’ să
se-ntample orice, c****, mai bine lasă
Că îți spun, ai mai puține șanse ca la bingo
Știi bancul ăla cu elasticul, mai bine întinde-o
Piesa asta dacă poți, prinde-o
Că-i fierbinte ca un președinte cu târfe pe casete video.
[Refren: Bitză]
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.
Tot aici, tot pe forțele noastre
Plictisiți de bârfele proaste
Căutați de târfele voastre
Tot aici, tot pe forțele noastre.

N-Am Putut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Unde sunt toți când nu mai poți să suporți?
Când prea multe porți sunt închise, când prea multe cruci porți?
Iar se-ntunecă cerul.
În suflet-mi alunecă gerul.
Și ochii care mă priveau cald.
Se uită-acum în altă parte.
Uitarea a rescris o carte.
Pe care am citit-o și am uitat-o.
Dar am primit-o.
Și am plimbat-o.
Peste vechile mele răni.
Căci am băut otravă din căni.
Până la fund.
Și acum zilele-mi ascund lumina.
Lăsându-mă cu porțile să-mi port vina.
Iar lumea se strâmbă.
Și lanțurile încep să mă strângă.
Tot mai tare.
Și când încep să fiu pregătit de plecare.
Cineva mă tot pune să încerc.
Nu mă lasă să plec.
Îmi deschide ușa și nu mă lasă să trec.
Trântit iar mă ridic.. iar, și înghit în sec.
Așteptând să fiu lovit iar.
Mă uit în stânga și-n dreapta și toți dispar.
Lăsându-mă singur printre monștrii.
Aflu coșmaruri despre lumea copiilor noștri.
Și totuși întind mâna.
Crezând că cineva o va prinde și va amâna.
Sfârșitul.
Acum găsesc că e de prisos vorbitul.
Căci mi-ați promis că mă ajutați.
Unde sunteți? De ce nu veniți să mă luați?
Unde sunt toți când nu mai poți să suporți?
Când prea multe porți sunt închise, când prea multe cruci porți?
Nu cred că știi, în orice caz nimic nu poate fii.
Atât de rău încât să vrei să pleci dintre cei vii.
Caut liniște în această neliniște.
Dar totuși mi-e teamă de liniște.
Prietenii uneori sunt ca niște șerpi cu venin.
Îți hrănesc declinul cu declin. Te sperii.
Când vezi că te rănesc dincolo de limitele durerii.
Dar treaptă cu treaptă vor coborî în întunecime.
Într-un final li se vor prelinge pe față picături de spaimă și rușine.
Toți ne prind în firele încâlcite ale vieții.
Dar unele lucruri parcă-s făcute cu intenții.
De acești păduchi, mai bine ați muri în picioare decât să trăiți în genunchi.
Doar în anumiti oameni există o dimensiune eternă care.
Fundamentează și dă sens temporalității și finitudinii sale.
Iar acum la toate întrebările tale.
Din ceea ce am spus sigur vei găsi răspuns.
Unde sunt toți când nu mai poți să suporți?
Când prea multe porți sunt închise, când prea multe cruci porți?
Nu cred că știi, în orice caz nimic nu poate fii.
Atât de rău încât să vrei să pleci dintre cei vii.
Dacă tăcerea mea ar prinde glas.
Divizând ce-a mai rămas.
Din ceea ce a fost totul.
Iar rezultatul aș pune botul.
Aș fi câștigat măcar o dată.
Luând viața ca plată.
Nu ca scop.
Privit prin periscop.
Însă acum din adăpostul meu.
Avanpostul singurului eu.
Imaginabil, observ singurătatea.
Și cât îmi lipsește părerea și palma prietenului meu ce bătea.
Din când în când pe umărul meu.
Iar acum singurele palme pe care le văd.
Sunt cele ce țin stiloul.
Vieții. Am picat tabloul.
Și-n lipsa de culori mi-a ieșit sumbru și-nchis.
Și aș mai vrea să fiu destins.
Dar am de stins.
Încă.. dorința ce m-ar elibera total.
Și totuși neputința-mi guvernează destinul.
Precum un vultur căutând prada.
În ultimul moment lovit fiind, cine-o să-mi țină spada?
Mai au prietenii putere.
Și dacă ai fi iar mă întreb am pierdut cu totul a mea avere?
Și totuși mă rog să scap.
Și totuși eu acest rob, și-mi plac riscurile.
De urcat pot urca singur, dar cu voi vreau să privesc piscurile.
Și când vom fi sus.
Oare se naște o vreme? Sau o vreme a apus?..

Nu Vreau Să Vars Lacrimi (feat. Arssura)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să nu te supere tonul vocii mele, dar am să-ți vorbesc de toate acele lucruri
Și aș vrea să mă asculți în acest caz, iar dacă îți va aluneca o lacrimă pe obraz
Înseamnă că încă mai sunt în sufletul tău sau poate că m-ai șters din memorie
Și-ți pare rău de acea legătură cu mine
Știu bine că nu ai avut nevoie de multe batiste
Acum parcă și umbrele pe care luna plină le aruncă în camera mea sunt triste
Probabil că la chemarea mea în ploaie nu vei mai răspunde
Vei trece pe lângă mine cu privirea-n jos și vei număra pietrele ude
Parcă și adevărul de mine se ascunde, și situația este nocivă
Aș vrea să fii puțin mai expansivă
Și să-mi dai un ultim răspuns sincer și pozitiv, nu evaziv
Iar când mă trezesc, aș vrea să fii lângă mine să pot să te privesc
Și să-ți aud acel dulce glas,
Nu vreau să cred că timp pentru noi doi nu a mai rămas
Cred că niciodată nu aș putea să te las să aștepți nici măcar un sfert de ceas.
Refren 2x:
Nu vreau să vars lacrimi vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atâtea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat.
Strofa 2:
Sufletul oricând poți să mi-l atingi,
Poate că nu mai vrei umărul meu pe care să plângi
Privește-mi ochii și întreaga suferință
Oare încerc cu neputință să mă apropii de acea sublimă ființă
Întoarce-te și te primesc, îți voi ierta orice, încă te iubesc
Durerea este insuportabilă, nici nu mai vreau o relație stabilă
Mă deranjează aluzia la faptul că nu mai ești cu mine
Atâtea lucruri au rămas în urmă, dar încă mai am încredere în tine
Vreau să mai gust ploaia și umezeala de pe buzele tale
Știi că voi merge agale pe urmele tale
Acum am inima zdrobită și nu cred că se va mai vindeca vreodată
Personalitatea ta de fată mă atrage și inima mea rage
În fața ta mă simt mereu în dezavantaj
Odată lumina lunii îmi scotea în evidență dârele umede de pe obraji
Iar dacă vei purcede și te voi pierde
Vreau să mă mai acoperi cu o privire verde, poate îmi va șterge patimile
Unul din noi tot se va lupta cu lacrimile.
Refren 2x:
Nu vreau să vars lacrimi vreau să îmi păstrez surâsul
Pentru că după lacrimi vine plânsul
Au fost atâtea lucruri ce ne-au legat
În tot acel timp de neuitat.
Strofa 3:
Nu mai pot nu, să mă gândesc la altceva decât la tine
Până și semnele zodiacale ne spuneau că o să fie bine
Acum nu vreau să cred că totul s-a sfârșit
Nu vreau să cred că nu mai sunt iubit
Totuși acest lucru pare să fie adevărat
Pe buzele tale nu mai văd decât un zâmbet încordat
Și-mi amintesc la început cum s-a întâmplat
Cum acele priviri ni se întâlneau
Iar tu bătând din pleoape parcă spuneai „Te vreau”
Ochii tăi n-au fost niciodată răi
Culoarea ce iubește sufletul meu e culoarea ochilor tăi
Acum rolul de vinovat îl accept
Despărțirea de tine este egală cu scoaterea proprii inimi din piept
Când îți vorbeam inflexiunea din glas nu era deloc insolentă și nici ironică
Nu cred că am avut o relație platonică
Acum parcă e o minune, stai chiar în fața mea și vreau a spune cât sufăr
Apoi cu mâna ușor îți dau la o parte de pe față câteva șuvițe de păr
De un auriu plăcut, iar acum poate îmi vei da un sărut uscat și iute de adio
Sau poate plângând îmi vei da un sărut profund..