Arghio-Prezentare.
Hai bună! Ascultă o lungă prezentare
Bine ai venit în viața mea cea plină de culoare
Zic blocu’, strada, orașu’, taxiu’
Și toate astea la un loc te fac să vezi sicriu’.
P’aici tre’ să fii de fier, calitatea cea mai bună
Ca hoți suntem cam toți și nu știi cine și-o fură.
Eh, blocu’, parcarea cu viața m-au făcut
Din nimic să fac să am, și să îmi doresc mai mult.
Nu cedez așa ușor să știi că sărăcia-i bună
M-aruncă de la podea, campion doar într-o lună
Și de nu ești atent frații ți-o dau pe la spate
Indiferent de grade, sânge-n sânge frate.
Da’ ei se luptă pentru supraviețuire la greu
Că nimeni n-a pârlit pomana cum fac ăștia la TV-u’
Pe aici tre’ să fii greu, fiindcă orașul dă cu pumnu’
Și ca să te menții o să dai droguri ca nebunu’.
Nu contează câți ani are, cine cumpără, ce vinde
Nu contează cantitatea, marfa și carnea se vinde.
Cam așa e peste tot, toată lumea-nchide ochii
Speriați de peștii mari, aruncă din mâna popii.
Wow! Atât de true fără regie,
Că nu bag din stomac să dea bine pe poezie
Cunosc oameni cu două clase, patru, șase, zece
Dacă-i luăm să-i comparăm, nu faceți patru din zece.
Da’ cine mă-nțelege și pe mine când o zic
Ăștia stau în parlament degeaba, cu deștiu-n buric
Nu mi-e frică de nimic, viața nu e bau bau!
Și tre’ să fiu tare, să-mi găsesc locu’ să stau.
Zic, bun venit în junglă, jungla asta de beton
Că nu-mi trebuie mănuși, fără ele’s campion
Ok, bă baieți, mai lăsați strada de-o parte
Că e pură minciună nicidecum o realitate.
Nu mai zi de blocu’ gri, hai zi-ne de roz
Și nu ne povesti de târfe, mai dă-le-n sloboz
Nu mai zi că-i specială, special te-a lăsat
Și asta pentru c-a dat de unul mai bun la pat.
Nu ne povesti de droguri dacă nu le cunoști
Că poate mâine dai de ele și n-o să le recunoști
Nu mai m**i pe toată lumea dacă nu știi cum se dă
Și până una alta p**a mea e muzică.
Am trecut prin mii de stări, dar starea asta-i cea mai tare
Și în caz că nu știai, așa se cere de mâncare
Eh boy m**********r ia trage-ți gașca de-o parte
Niciunul dintre voi nu e pregătit de fapte.
Puteam să fiu lăptar să duc lapte pe la sate
Dar job-ul nu-i de mine vreau mai mult timp, libertate
Puteam să fac de toate și din toate fac ce-mi place
Nu vorbi de beneficii sau cum p**a mea se face.
Bă, tu calcă strâmb și ai să vezi
Cum petreci juma’ de viața între patru pereți
Eu știu că nu e bun, știu că-ți va fi dor
Când toată libertatea ta, o vezi doar la televizor.
Suntem luați în vizor, peste tot numai momeală
Decizia e a ta de mergi la muncă sau la școală
Campanie electorală, tot ce vezi pe banii noștri
Și când s-a terminat, voi vă bucurați ca proștii.
Eu știu că am sărit dintr-una în alta, e soarta
Că am prea multe pe cap să le-ngrop cu lopata
Da’ nu mă las condus de restul ce nu-mi înțelege textul
Pun realitatea mea, nu ce o trăiește restul.
Nimeni nu mi-a zis unde să merg sau ce să fac
Pe cine să iubesc, cum iubesc cu atâta drag
Fără pic de regie, fără pic de minciună
Lucrez la filmul vieții într-o lume nebună.
Hai, simplu puștan cu vise mari în cartier
Nu știam ce dracu tre’ să fac ca să mă car din el
Și timpul a trecut iată-mă acum cu aceleași vise-n cap
Doar ca jumate sunt scrum.
Și tutun, noapte albă plus altele la rând
Printre rânduri am cuvinte pe care acu’ le cânt
Din cuvinte povestirile din amintirile mele
Orice puștan de vârsta mea, era mai plin de belele.
Dar nepăsător de ce va fi pe viitor
Mi-am zis „va fi ușor” pentru că sunt luptător
Am cunoscut oameni pentru care sincer mi-aș da viața
Și am realizat pe urmă că nu-i la fel dimineața.
Că nimeni nu-i aici când ar trebui sa fie
Și ce ca*at să fie, eu credeam că e chimie
Și atunci mi-am zis frumos „eu trebuie doar să cred în mine!”
Și dacă mă cred pe mine nu trebuie să cred pe oricine.
Și când orașu’ doarme la mine becu-i aprins
Lucrez prea mult la vise d-aia becu’ nu e stins
E ora 3 am idei, forță de muncă
Visez atât de mult d-aia sunt mereu pe ducă.
Tentații apar, combin alcool să mă seducă
Apoi dispar în ceață, bate 6 sunt la muncă
Sătul de viața asta ce poartă un gust amar
Învelit în celofan se vede totu’ mai clar.
E prea clar și aici avem un avantaj
Depinde doar de noi dacă ieșim din peisaj
Și-i depun o groază de muncă sărăcia asta vie
Un poet ce-ntr-una bagă viața lui în poezie.
Giee.
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra vieții grele de cartier, cu referire la sărăcie, droguri și lupta pentru supraviețuire. Artistul își exprimă dorința de a depăși aceste obstacole și de a-și urma visele, rămânând fidel realității sale.