Stelele pe cer strălucesc
Apoi, cu o lumină orbitoare, se sting
Este atât de frumos, este trist.
Deși aș vrea să aud povești
Povești despre aceasta și aceea
Deși dorințele făcute-n stele
Sunt scrise să devină adevărate într-o zi
Chiar și atingându-le și îmbrățișându-le
Doar în visul nostru
Nu vom fi niciodată capabili să ne revedem.
Stelele pe cer strălucesc
Apoi, cu o lumină orbitoare, se sting
Pe drumul către casă, lacrimile nu se mai opresc
Amintirile mele pe cer
Mereu ajung la suprafață
Și lacrimile mă inundă
Este atât de frumos, dar e trist.
Apoi împărțind tristețea
Și scăzând numărul lacrimilor
Este mai rău ca atunci când cineva nu poate să-și împartă bucuria
Nenumăratelor zâmbete
Se reflectă pe pleoapele mele și îmi dă curaj, chiar acum
Vreau să te întâlnesc iarăși.
O să merg spre cer, cântând
Da, cântând mai departe de cât vocea mea poate ajunge
Ce este ciudat este că totuși, nu sunt singur
Îmi întind mâinile către cer
O să îmi pun puterea în aceste brațe
Acesta este semnul nostru.
Chiar dacă este amuzant, chiar dacă este o durere
Nu vom fi capabili să ne revedem iar
Nu contează cât de mult ne dorim asta.
Stelele pe cer strălucesc
Apoi, cu o lumină orbitoare, se sting
Pe drumul către casă, lacrimile nu se mai opresc
Amintirile mele pe cer
Mereu ajung la suprafață
Și lacrimile mă inundă
Este atât de frumos, dar e trist.
O să merg spre cer, cântând
Da, cântând mai departe de cât vocea mea poate ajunge
Niciodată,
Niciodată nu voi uita
Viitorul nostru este acela pe care l-am pictat pe cer.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirile legate de cineva drag, pierdut. În ciuda tristeții, există o speranță persistentă de a se reîntâlni în viitor, iar amintirile devin o sursă de curaj.