Strofa 1:
Rece ecou eu aud
Soarta mi-e toamnă târzie
Vreau să aprind o făclie
Strigătul meu este surd
De ce-a trecut nu regret
Nu pot uita însă multe
Vreau să mă duc acum unde
Să-mi trăiesc restul încet.
TRECERE:
Simt răceala-n piept
Soarta nu-mi accept
Mi-e greu să strig al meu gând
Mi-e greu să fiu pe pământ
În zare-i doar un gol
Lumina-i pe alt pol
Nu ştiu mâine ce va fi
Nu ştiu de mă voi trezi
De chin o ploaie iar
Mă-nec iar în pahar
La inimă lanţuri ai pus
La inimă frig a pătruns
Un răsărit aştept
Să fie totul drept
Vreau să cred în oameni să pot
Vreau să am din vaţă un rod.
Refren:
Lăsat sunt singur şi trădat de viaţă
Când Soarele din nou apune
Cine oare-mi poate spune
Să aştept un ajutor, spre mâine
Amar de vreme am răbdat
Am stat o viaţă nemişcat
Trăiesc de cumpănă un timp, nimic nu simt
În ochii mei se-aprinde-un foc
Degrabă-ncepe al meu joc
Şi-mi voi zidi cu mâna mea, o zi cu Soare
Capul nu-mi mai plec în veci
Şi uit de timpurile reci.
Strofa 2:
Vântul mă taie în oase intrând
Timpul tot trece doar viaţa-mi cruţând
Liniştea-n suflet e dusă de mult
Stau fără frică şi moartea-mi ascult
Grei îmi sunt norii şi cerul mi-e greu
Plin de păcate e sufletul meu
Ochi împânziţi de minciuni neiertate
Zile mai am pe Pământ numărate.
Refren.
Guitar solo
Refren.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de trădare și singurătate, dar și o dorință puternică de a depăși greutățile și de a construi un viitor mai bun. Vorbitorul se simte abandonat de viață, dar refuză să se lase doborât și își propune să-și schimbe destinul.