M-am obișnuit cu tine și nu pot să te mai las,
Iar când nu ești lângă mine plâng la fiecare pas.
Noaptea îmi aduce-n minte chipul tău surâzător,
Dac-ar fi să nu mai fiu cu tine, o, Doamne!.
R: Mai bine-ar fi să mor!.
Când te simt că-mi ești aproape și-ți simt calda ta privire,
Simt, atunci, cum de sub pleoape îmi curg lacrimi de fericire.
Gândurile-aștern în mine îndoiala, ca un nor,
Dac-ar fi să nu mai fiu cu tine, o, Doamne!.
R: Mai bine-ar fi să mor!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dependența profundă față de o persoană și disperarea de a nu o mai avea alături. Vorbitorul preferă moartea decât viața fără persoana iubită, subliniind intensitatea sentimentelor sale.