Dacă viața-și schimbă spectrul,
Înspre proză de la poezie,
Mai păstrăm încă accentul,
Din dulcea copilărie.
Chiar de-n suflet tăinuim,
Veselia sau tristețea,
Noi din suflet mulțumim,
Anilor din tinerețe.
Glumind, viața iar ne minte,
Furându-ne ce-avem mai drag,
Și când ne luăm aminte,
Ne trezim cu toamna-n prag.
Nu ofta, nu te-ntrista,
Pentru anii ce-au trecut,
Anii care-s înainte,
Sunt vai dulci și cu belșug.
Ai alăturea de tine,
Ca din cer doi îngerași,
Două suflete virgine,
Scumpa fiică, feciorașul.
Ce-a mai mare bucurie,
Odorașii tăi iubiți,
Știu că totul ai să faci,
Ca să-ți fie fericiți.
Ai a scrie atâtea pagini,
Și-ncă multe de-mplinit,
Cerul este fără margini,
Sufletul ţi-e infinit.
De toate-n viață să ai parte,
De vise mari și inimă cu foc,
Iar soarta darnic să-ți împartă,
Fideli prieteni, mult noroc.
Mulți ani în fericire,
Ani mulți și împlinire,
De vise și speranțe,
La tot ce îți dorești în viață!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și importanței amintirilor din copilărie. Subliniază bucuria familiei și speranța pentru viitor, urând o viață plină de împliniri și noroc.