Antidot, Brentano, X-Klus – Relații.
Te șterg din inimă
Cum șterg spumele mării nisipul
Te șterg din uitare căci timpul
Nu mai vrea, nu mai imortalizează
Nici o poză cu noi
Pe care să o pui tablou în proză
Auzi, nu mai căuta pretexte
N-am chef să mai ascult nici un fel de poveste
Nu mă eschivez când îți zic că nu îți răspund
La telefon
Pur și simplu nu-mi doresc să te aud
Mi-ai rupt inima în mii de bucăți
Ai cedat când era mai greu
Ai zis că nu mai poți
Ai împachetat hainele în patru valize
Chiar credeai că în lume nu mai sunt fete?
Ne despart kilometri, zile și nopți
Ne despart atâta mândrie și ai mei bagabonți
Ne desparte o ceartă
Ne desparte un sărut de împăcare
Ne desparte acel rămas bun spus la plecare.
Dacă ar fi să plec, ai veni cu mine?
De-ar fi ploaie, zi-mi, mi-ai aduce zilele senine?
Te gândești la mine, nu?
Cine aș fi eu, dacă n-ai fi tu?
Dacă ar fi să plec, ai veni cu mine?
De-ar fi ploaie, zi-mi, mi-ai aduce zilele senine?
Te gândești la mine, nu?
Cine aș fi eu, dacă n-ai fi tu?
E ora 12, intru-n casă
Mă așez la masă,
Știu că am venit
Prea târziu pe acasă
Nu am chef de ceartă
Mai bine lasă
Îmi pui tot felul de întrebări
Ești geloasă
Te știu prea bine
Știu ce ai de gând
Știu ce ai în cap
Nu răspunzi la telefon
Cine-i vinovat?
Eu vreau să rămânem împreună
Să fim amândoi, să ne uităm la cer și la lună
Dar tu, ca de fiecare dată
Începi cu vorbe proaste,
Ne certăm de fiecare dată
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație tumultoasă, plină de certuri și neînțelegeri, care se află la un punct de cotitură. Ambii parteneri sunt prinși într-un ciclu de reproșuri și dorințe contradictorii, oscilând între dorința de a rămâne împreună și inevitabilitatea despărțirii.