Noi umblăm a colinda,
În sara de Crăciun.
De la o casă la alta,
Cu colindători!
La casa bogatului,
În sara de Crăciun.
Din mijlocul satului,
Cu colindători.
Sară bună, om bogat,
În sara de Crăciun.
Gata-i cina de cinat,
Cu colindători?!
Cina-i gata de cinat,
În sara de Crăciun.
D-asta cină nu-i de dat,
La colindători.
Noi de-acolo ne-am luat,
În sara de Crăciun.
La casa unui sărac,
Cu colindători?!
La casa săracului,
În sara de Crăciun.
La marginea satului,
Cu colindători.
Sară bună, om sărac,
În sara de Crăciun.
Gata-i cina de cinat,
Cu colindători!.
Cina-i gata de cinat,
În sara de Crăciun.
Săracă-i, da-i de mâncat,
Cu colindători.
Haidați cu toții în casă,
În sara de Crăciun.
Și-așezați-vă la masă,
Cu colindători!.
În straiță v-oi pune nuci,
În sara de Crăciun.
Și colaci de grâu la prunci,
La colindători.
Sensul versurilor
Colindul prezintă vizita colindătorilor la casele bogatului și săracului. Bogatul refuză să ofere cină, în timp ce săracul, deși modest, îi primește cu bucurie și generozitate, oferindu-le mâncare și daruri.
