Anotimpul 5 – Viața de Vagabond

Era blondă tunsă scurt, se purta la mini-jupă
Se ducea la cinema când eu m-am luat după ea
Lângă ea m-am așezat și timid am întrebat
Am dat tot ca s-o-ntâlnesc și să-i spun cât o iubesc.
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc
Sunt un vagabond și n-am nici un ban
Dar aș vrea ca să te am.
Ești o vagaboantă și n-ai nicio soartă
Dar aș vrea să-mi fii amantă
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc.
Frumoasă ai fost mereu, vei rămâne-ntotdeauna
Vei apărea în sufletul meu cum pe cer apare luna
A doua zi de dimineață ea în poartă m-aștepta
Eram în haine kaki, nu credeam c-ai să mai vii.
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc
Sunt un vagabond și n-am nici un ban
Dar aș vrea ca să te am.
Ești o vagaboantă și n-ai nicio soartă
Dar aș vrea să-mi fii amantă
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc.
După nouă luni jumate ea în poartă m-aștepta
C-un copil micuț în brațe, și plângea și mă-njura
Iar acum am viața-amară, plătesc pensie-alimentară
Un copil făcut în pripă, fără nici un fel de frică.
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc
Sunt un vagabond și n-am nici un ban
Dar aș vrea ca să te am.
Ești o vagaboantă și n-ai nicio soartă
Dar aș vrea să-mi fii amantă
Sunt un vagabond și n-am nici un rost
Dar aș vrea să te cunosc

Sensul versurilor

Piesa descrie povestea unui vagabond care se îndrăgostește de o fată. Relația lor duce la o sarcină neplanificată, iar el ajunge să regrete acțiunile sale și să plătească pensie alimentară.

Lasă un comentariu