Anonim – Rugăciunea Elevului

Dumnezeule din cer,
Din al camerei ungher
Unde stau și mă trudesc
Lecțiile să sfârșesc,
Către Tine mă îndrept,
Tu ești mare, Tu ești drept,
Numai Tu mă poți salva
După mare mila Ta!
În al anilor șirag,
Unii fac și alții trag,
Și dreptate asta nu-i!
Cezar dacă-n vremea lui
Ar fi fost mai potolit,
Nero de n-avea chibrit
Marii Rome foc să-i dea,
Pius de nu se năștea,
Și atâția Ludovici,
Plus atâția Frederici,
Napoleon dac-ar fi fost
Om la casa lui, cu rost,
Noi scăpam de un obiect.
Arhimede dac-a vrut
Să se scalde și-a văzut
Că în apă scufundat
Corpul lui s-a ușurat,
Îl privește personal
Și socot că-i imoral
Să ne spună ce-a simțit.

Iar Papin, fiind răcit,
În loc ca să stea în pat,
S-a găsit el, mai moțat,
Să își fiarbă ceai cu mac
În ulcica cu capac.
Iar eu, nu zic, dar vă spui,
Ce am eu cu-ulcica lui?
Nu mă bag, o știe școala,
Unde nu îmi fierbe oala.
Iară domnul Copernic,
A băut mai mult c-un pic,
Și atunci i se părea
Că pământul se-nvârtea.
Pentru tot ce-au inventat
Edison cel învățat,
Newton, Fulton, Galileu,
Să le trag păcatul eu?
Mult necaz și mult venin
Mi s-a tras de la Franklin,
Ce cu zmeul s-a jucat,
Când era înnourat,
Și-atunci trăznetul hai-hui,
A trăznit în zmeul lui,
Fără țintă, fără țel,
Mai bine-l trăznea pe el.
Numai cei din Babilon
M-au băgat în ghinion,
Din moment ce s-au pornit
Turnul Babel de-au zidit,
Iar Tu, Doamne, supărat,
Limbile le-ai încurcat;
Și pentru greșeala lor,
Eu sunt țap ispășitor.
Ce să-nveți atâtea limbi,
Când e timpul să te plimbi?

Drept aceea, Doamne, eu
Mă retrag de la liceu.
Ori, de vrei să mai rămân,
Tu, al tuturor stăpân,
Schimbă-ne Pământul tot;
Pune ore de înot,
Recreații de fumat,
Pune ore de dansat;
Schimbă-ntregul Univers,
Schimbă apele din mers,
Fă să curgă tot ce-i ud
În direcția Nord-Sud.
Fă Pământul mititel
Numai cu Români pe el,
Să învăț eu limba mea.
Sus pe cer, fă doar o stea.
Schimbă Tu din radical
Tot sistemul zecimal,
Fă un alt sistem solar.
Stabilește-un număr fix
Cum e în algebră – X.
Fă toți pomii numai pruni,
Fă doi Paști și doi Crăciuni.
Fă-mă, Doamne, să pot ști
Ce m-ascultă-a doua zi.
Dacă faptul e prea grav,
Fă, Doamne, să fiu bolnav.
Numai Tu mă poți salva,
După mare mila Ta!

Sensul versurilor

Un elev exasperat de materiile școlare face o rugăciune amuzantă, cerând lui Dumnezeu să schimbe lumea și sistemul de învățământ. El invocă diverse personalități istorice și descoperiri științifice, dând vina pe acestea pentru dificultățile sale școlare.

Lasă un comentariu