Prin geamul nocturn mă privește o stea,
sunt singură eu și e singură ea,
dar gândul mă duce spre-o clipă mai dulce,
lângă tine, măicuța mea, dar gândul mă duce spre-o clipă mai dulce,
lângă tine, măicuța mea.
În brațele tale sunt iarăși un prunc,
și vocea ta caldă mă roagă să-ți spun,
miroși a iarnă și gândul mă cheamă,
lângă tine, măicuța mea, miroși a iarnă și gândul mă cheamă,
lângă tine, măicuța mea.
Refren:
În inima ta timpul sapă cărări,
și încă mai doare o rană de ieri,
și-ncă mai plânge un vis neîmplinit, măicuța,
în inima ta pentru mine-ai păstrat izvorul iubirii și soarele cald,
la tine ajung când îmi este mai greu, măicuța, la sufletul tău.
Privind în oglindă mereu regăsesc,
o parte din chipul ce-atât îl iubesc,
și ochii albaștri îi am ca doi aștri,
de la tine, măicuța mea, și ochii albaștri îi am ca doi aștri,
de la tine, măicuța mea.
Refren:
În inima ta timpul sapă cărări,
și încă mai doare o rană de ieri,
și-ncă mai plânge un vis neîmplinit, măicuța,
în inima ta pentru mine-ai păstrat izvorul iubirii și soarele cald,
la tine ajung când îmi este mai greu, măicuța, la sufletul tău.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei persoane pentru mama sa și pentru siguranța și iubirea pe care o simțea în copilărie. Amintirile despre mama evocă sentimente de căldură, protecție și consolare, oferind un refugiu în momentele dificile.