Vrăjitoare, vrăjitoare,
Hai să-ți spun tot ce mă doare!
Împarte boabele-n două,
De-ți iese fruntea pe nouă,
De-ți iese fruntea pe nouă
Va fi bine de-amândouă,
Cu bani mulți te voi plăti,
Maică, dacă mi-oi ghici!.
De-ți iese fruntea pe cinci,
Maică, n-oi mai da pe-aici,
Boabele ți-oi blestema,
Pe nana l-oi căuta,
Hai ghicește, vrăjitoare,
Că rău sufletul mă doare!.
Boabele de s-or tăia
Să-mi spui ce e cu neica,
Ori vine la mine iut’,
Ori trebuie ca să-l uit,
Spune, spune, vrăjitoare,
Că rău sufletul mă doare!.
Au, au, au, cât am greșit
Și cât am păcătuit,
Dragostea care-i curată
Nu-i cu vrăji amestecată,
Dacă vine-i bun venit,
Dacă nu am să îl uit,
Domnul să-mi ierte păcatul,
M-oi găsi să iubesc altul!
Sensul versurilor
O femeie disperată apelează la o vrăjitoare pentru a afla dacă iubitul ei se va întoarce. Spre final, își dă seama că dragostea nu trebuie forțată prin vrăji și se căiește pentru că a apelat la astfel de practici, sperând să găsească o dragoste curată.