Voi părinți ce-aveți copii,
Faceți-le bucurii,
Nu lăsați, nu-i părăsiți
Să crească fără părinți,
Nu le spargeți cuibușorul
Să vă ducă vouă dorul.
Pentr-o dragoste și-un dor
Suferă un pui de om,
Chiar dac-ar avea de toate
Dorul tot o să vi-l poarte
Și oricât i-ar fi de bine
Zice: – Mama nu-i cu mine!.
De-o rămâne mititel
Doar cu tată lângă el
Cine, Doamne, să-l mângâie,
Ca mama nimeni nu știe,
Nu-l lăsați numai cu tată
Că Dumnezeu nu vă iartă!.
Când dragostile s-or duce
Și bătrânețea v-ajunge
Ușa cine vi-o deschide,
Durerea cin’ vi-i aude?
Vă treziți fără copii,
Vă-ntrebați pe unde-or fi,
Pe la voi ce n-or veni,
Pentr-un dor din tinerețe
Suferiți la bătrânețe!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre importanța părinților în viața copiilor și despre regretul pe care îl pot simți la bătrânețe dacă nu au fost prezenți în viața lor. Subliniază necesitatea de a oferi bucurii copiilor și de a nu-i abandona, deoarece dorul și suferința din tinerețe se pot transforma în regrete amare la bătrânețe.