Uitasem că să iubesc,
Doar cu dorul să trăiesc,
Uitasem buzele tale
Ce dulceață aveau în ele
Și mă-ntreb, neicuță, cine
Te-a trimis iarăși la mine.
Ai umblat, nan-ai umblat
Pe unde ți-a fost mai drag,
Știam că vii înapoi
La locul știut de noi,
Și acum ca și-nainte
Când te văd mă scoți din minte.
Mi-aș dori și ne-ar fi bine
Să fiu, nană, lângă tine,
Să mă culci seara pe mână,
Să te pup de noapte bună,
Acu-i, nană, prea târziu
Nu poți tu, nici eu să viu,
Ce-am dorit, nană, se poate
Numa-n visele de noapte.
Nană, puiul meu!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia față de o iubire pierdută. Naratorul își amintește cu dor de momentele frumoase petrecute alături de persoana iubită, dar realizează că este prea târziu pentru a reînvia acea relație, refugiindu-se în vise.