Trece vremea, trece
Și anii se duc
Și cum am fost ieri
Eu astăzi nu mai sunt,
Mă uit în oglindă
Nu-mi vine să cred,
Ori oglinda minte
Ori bine nu văd.
De-ar mai putea omul
Să întoarcă anii
Eu m-aș duce-n sat
Iar fetița mamii,
Pe la strâns de fân,
Pe la treierat
Cu lumea din sat,
Cât mi-era de drag!
Mi-amintesc că mama
Pe la treierat
Îmi punea cunună
Din spice pe cap,
Sora și-al meu frate
Luau calul de frâu,
Taica și măicuța
Puneau snopi de grâu.
Se uită măicuța,
Oftând îmi vorbește:
– Of, fetița mamii,
Părul îți albește!
– Asta-i viața, mamă,
Știm că-i trecătoare,
Cu toții ne trecem,
Sufletul mă doare!
Refren:
Vai, copilăria!
Unde-i tinerețea?
Când au trecut anii?
Vine bătrânețea!
Trece vremea, trece
Și cu ea și eu,
Trece vremea, trece
Și îmi pare rău!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru trecerea timpului și pierderea copilăriei. Naratorul își amintește cu drag de momentele simple din trecut, comparându-le cu prezentul și simțind o tristețe profundă pentru inevitabila apropiere a bătrâneții.