Tot iubitul are-un dar:
E și dulce, și amar,
La-nceput dulce zahar,
La sfârșit pelin amar,
Te usucă din picioare
Ca și frunza stând la soare,
Ca și iarba pe răzoare
Când o bate vântu-ăl mare.
De-ai ști, neică, cum nu știi
Cât e de rău a dori
Ți-ai face din noapte zi
Și la mine ai veni,
Și-ai veni noaptea pe lună
Ca ziua pe vreme bună,
Și-ai veni noaptea pe stele
Ca ziua pe potecele.
Ajungă-te dorul greu,
Nici mai bine, nici mai rău,
Nici mai bine, nici mai rău
Numai cât te iubesc eu,
Că dorul tău de n-ar fi
M-aș culca, m-aș hodini,
Că mă pun în pat să dorm
Nu ma ia, bată-l de somn.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dualitatea iubirii, dulce la început, dar amară și mistuitoare în final. Exprimă dorul și suferința cauzate de absența persoanei iubite, subliniind intensitatea sentimentelor.
